Riscul de cancer în sclerodermie (scleroza sistemică)
1. Legătura dintre sclerodermie și cancer
2. Tipuri de cancer asociate cu scleroza sistemică
a. Cancerul pulmonar și scleroza sistemică
b. Cancerul de sân și scleroza sistemică
c. Cancerul gastro-intestinal (esofag și altele) și scleroza sistemică
d. Cancerul de vezică urinară și scleroza sistemică
e. Cancere de piele (melanom și cancere cutanate non-melanom) și scleroza sistemică
f. Cancere hematologice și scleroza sistemică
3. Factori de risc pentru cancer în sclerodermie
4. Screening pentru cancer și prevenție la pacienții cu sclerodermie
Pe lângă complicațiile organice severe (precum fibroză pulmonară sau hipertensiune arterială pulmonară), sclerodermia a fost asociată și cu un risc crescut de cancer. De-a lungul ultimelor decenii, medicii au observat că pacienții cu sclerodermie dezvoltă cancere mai frecvent decât populația generală. În acest articol vom explora legătura dintre sclerodermie și cancer, tipurile de cancer cel mai des întâlnite în această boală, factorii de risc implicați (genetici, autoimuni și legați de tratament) și vom discuta și despre screening și prevenție pentru pacienții cu sclerodermie.
Legătura dintre sclerodermie și cancer
Asocierea dintre sclerodermie și cancer este bine documentată. Studiile epidemiologice au arătat că pacienții cu sclerodermie (scleroză sistemică) au un risc general de a dezvolta cancer mai mare decât persoanele fără această boală. Meta-analizele indică o creștere a riscului cu aproximativ 40-50% față de populația generală. Cu alte cuvinte, dacă în populația generală un anumit tip de cancer ar apărea la 10 persoane din 1.000, la pacienții cu sclerodermie ar putea apărea la circa 14-15 persoane din 1.000, în condiții similare.
Procentul exact variază între studii, dar se estimează că între ~4% și 10% dintre pacienții cu sclerodermie dezvoltă un cancer pe parcursul vieții, procent mai mare decât în rândul celor fără sclerodermie. Important de menționat, cancerul la pacienții cu sclerodermie tinde să apară cu o distribuție temporală particulară. Cercetările arată un risc mai ridicat de cancer în primii ani după diagnosticul de sclerodermie.
De exemplu, primele 12 luni până la 5 ani de la debutul bolii reprezintă o perioadă în care unele persoane cu sclerodermie sunt diagnosticate și cu un cancer. Acest fenomen sugerează că, la un subset de pacienți, sclerodermia ar putea fi declanșată de prezența unui cancer subiacent nediagnosticat inițial – un mecanism numit sindrom paraneoplazic.
Cu alte cuvinte, cancerul ar fi primul eveniment patologic, care prin mutații și proteine anormale ar stimula sistemul imunitar să declanșeze boala autoimună (sclerodermia).
Însă există și situația inversă: la pacienții cu sclerodermie de lungă durată, boala în sine poate contribui la apariția cancerului mai târziu. Procesele cronice din sclerodermie – inflamația persistentă, leziunile tisulare și fibrozarea excesivă – pot crea un mediu propice pentru transformarea canceroasă a celulelor în organele afectate. De exemplu, țesutul fibrozat care se tot reînnoiește (cum e cazul în plămânii cu fibroză sau în esofagul afectat de reflux cronic) poate suferi modificări maligne în timp.
Tipuri de cancer asociate cu scleroza sistemică
Cancerul pulmonar și scleroza sistemică
Acesta este cel mai frecvent cancer observat în sclerodermie. Plămânii sunt adesea afectați în boală prin fibroză pulmonară (boală interstițială pulmonară) și/sau prin modificări vasculare. Țesutul pulmonar cicatricial și inflamat cronic are un risc mai mare de transformare malignă. Studiile epidemiologice au arătat un risc de câteva ori mai mare de cancer pulmonar la pacienții cu sclerodermie comparativ cu populația generală. De exemplu, într-un studiu pe scară largă, cancerul de plămâni a avut un risc de aproximativ 4 ori mai mare la femeile cu sclerodermie față de femeile din populația generală, iar la bărbații cu sclerodermie riscul relativ a fost chiar și mai crescut.
Cancerul de sân și scleroza sistemică
Rezultatele privind riscul de cancer mamar în sclerodermie au fost variabile: unele studii au găsit o incidență dublă față de așteptat (adică un risc de ~2 ori mai mare decât în populația generală de aceeași vârstă), în timp ce alte studii nu au arătat o creștere semnificativă. Această diferență poate ține de metodele de studiu și de caracteristicile loturilor de pacienți investigați.
Cu toate acestea, s-au documentat cazuri în care o pacientă a fost diagnosticată aproape simultan cu sclerodermie și cu cancer mamar, sugerând o posibilă legătură patologică (posibil ca boala autoimună să fie declanșată de antigeni tumorali din cancerul de sân). Un indiciu important este prezența unui anumit autoanticorp în sclerodermie, numit anticorp anti-RNA polimeraza III. Femeile cu sclerodermie care au acest autoanticorp au o probabilitate mai mare să dezvolte cancer, în special cancer de sân, de obicei în primii ani de la debutul bolii.
Cancerul gastro-intestinal (esofag și altele) și scleroza sistemică
Sclerodermia afectează frecvent esofagul și tubul digestiv, provocând reflux gastro-esofagian cronic și esofagită (din cauza slăbirii musculaturii esofagiene și a apariției esofagului Barrett – o leziune precanceroasă cauzată de acidul gastric). În timp, aceste leziuni pot crește riscul de cancer esofagian (în special adenocarcinom esofagian).
În baza de date europeană EUSTAR, de exemplu, s-au observat cazuri de displazie esofagiană de grad înalt și chiar transformare în cancer esofagian la pacienți cu sclerodermie și reflux sever, deși incidența generală a cancerului esofagian în sclerodermie nu este foarte mare. Pe lângă esofag, sclerodermia poate afecta și ficatul (uneori prin asocierea cu ciroza biliară primitivă) sau colonul (prin tulburări de motilitate și malabsorbție).
Cancerul de vezică urinară și scleroza sistemică
Un factor de risc particular pentru pacienții cu sclerodermie este tratamentul cu ciclofosfamidă. Ciclofosfamida este un agent chimioterapic și imunosupresor folosit uneori în formele severe de sclerodermie (de exemplu, în fibroză pulmonară rapid progresivă) pentru a încetini boala autoimună. Însă, se știe că acest medicament poate irita vezica urinară și, pe termen lung, crește riscul de cancer vezical.
Studiile au confirmat o incidență mai mare a cancerului de vezică la pacienții tratați cu doze cumulate mari de ciclofosfamidă. Drept urmare, medicii recomandă monitorizarea anuală a urinei (pentru depistarea eventualelor celule sangvine sau anormale) la cei ce au urmat acest tratament, pentru a surprinde precoce un posibil cancer de vezică.
Cancere de piele (melanom și cancere cutanate non-melanom) și scleroza sistemică
Pielea fiind organul țintă al sclerodermiei (prin fenomenul de scleroză cutanată), nu este surprinzător că și la acest nivel pot apărea cancere. Studiile au arătat o creștere modestă a riscului de melanom malign la pacienții cu sclerodermie. Un studiu a raportat că melanomul apare de ~3 ori mai des decât era de așteptat la pacienții cu sclerodermie, adesea la scurt timp după debutul bolii.
De asemenea, s-au observat mai multe cazuri de cancere de piele non-melanom (precum carcinomul bazocelular și carcinomul scuamocelular) https://www.doc.ro/cancer-de-piele/carcinom-bazocelular-carcinom-scuamos la aceste persoane, în special la femei, comparativ cu populația generală.
Cancere hematologice și scleroza sistemică
Bolile autoimune, în general, pot predispune la cancere ale sistemului limfatic sau sangvin (limfoame și leucemii), din cauza activării aberante a limfocitelor și a inflamației cronice. În sclerodermie s-a descris un risc ușor crescut de limfom non-Hodgkin și leucemie comparativ cu populația generală. Unele analize au arătat că incidența limfomului la pacienții cu sclerodermie poate fi de aproximativ 2 ori mai mare decât în mod normal, deși per ansamblu aceste cancere rămân rare.
Factori de risc pentru cancer în sclerodermie
De ce pacienții cu sclerodermie au un risc mai mare de cancer? Răspunsul nu este complet elucidat, însă cercetările au identificat mai mulți factori și mecanisme posibile:
- Predispoziția genetică obișnuită
- Factorii autoimuni și serologici (anticorpii anti-RNA polimeraza III și anticorpii anti-topoizomerază I - cunoscuți și ca anti-Scl-70)
- Tratamentele imunosupresoare (ciclofosfamidă, azatioprină, micofenolat mofetil, metotrexat, corticosteroizi în doze mari)
- Factorii clasici de mediu și stil de viață (fumat, abuz de alcool, obezitate etc.)
Screening pentru cancer și prevenție la pacienții cu sclerodermie
Toți pacienții cu sclerodermie ar trebui să aibă parte de evaluări medicale regulate, care să includă o anamneză detaliată (discuție despre antecedentele personale și familiale de cancer, despre fumat, consum de alcool, expunere la soare, simptome noi) și un examen fizic complet. Medicul reumatolog sau internist va fi atent la orice semn ce ar putea sugera un cancer incipient, de la ganglioni măriți până la leziuni cutanate suspecte sau modificări la nivelul sânilor.
Pacienții cu sclerodermie trebuie să urmeze cel puțin aceleași recomandări de screening ca populația generală, ba chiar cu mai multă strictețe, dat fiind riscul lor ușor crescut.
În absența unui ghid special dedicat prevenției cancerului în sclerodermie, se aplică principiile generale de stil de viață sănătos, care capătă chiar mai multă greutate la acești pacienți: renunțarea la fumat, alimentație hrănitoare, activitate fizică regulată, limitarea consumului de alcool, protecție solară, vaccinuri preventive.
Gestionarea riscului de cancer la pacienții cu sclerodermie necesită adesea o abordare în echipă. Pe lângă reumatolog, pot fi implicați dermatologul (pentru evaluarea pielii), gastroenterologul (pentru monitorizarea esofagului Barrett sau a tranzitului intestinal), pneumologul (pentru evaluarea nodulilor pulmonari sau efectuarea de bronhoscopii), ginecologul (pentru screeningul genital și al sânilor) și alți specialiști, în funcție de context. Pacientul cu sclerodermie însuși joacă un rol central: el trebuie să fie conștient de acest risc de cancer și să nu amâne investigațiile de screening recomandate.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Chest Journal – Lung cancer in scleroderma: risk factors and outcomes
https://journal.chestnet.org/article/S0012-3692(23)04589-0/fulltext
Studiul „Lung cancer in scleroderma: risk factors and outcomes”, apărut în Chest, Volume 164, Issue 4, A5482, autori: Anthony J. Esposito
Springer Link - Systemic Sclerosis Association with Malignancy
https://link.springer.com/article/10.1007/s12016-022-08930-4
Studiul „Systemic Sclerosis Association with Malignancy”, apărut în Clinic Rev Allerg Immunol 63, 398–416 (2022). https://doi.org/10.1007/s12016-022-08930-4, autori: Lepri, G., Catalano, M., Bellando-Randone, S. et al.
Te-ar mai putea interesa și...
