Tot ce trebuie să știi despre amigdalita pultacee

Rezumat: Amigdalita pultacee este o formă de inflamație acută a amigdalelor în care apar depozite albicioase sau gălbui pe suprafața lor, însă acest aspect nu înseamnă automat că infecția este bacteriană și nu obligă automat la antibiotic. În practică, amigdalita acută pultacee poate fi produsă de virusuri sau de bacterii, cel mai cunoscut agent bacterian fiind streptococul de grup A. Simptomele tipice includ durere în gât, febră, dificultate la înghițire și ganglioni sensibili la gât, iar semnele de alarmă precum dificultatea la respirație, imposibilitatea de a înghiți saliva, vocea modificată sau deschiderea dificilă a gurii impun evaluare rapidă. Diagnosticul corect și tratamentul adecvat depind de cauză, de vârstă și de severitatea tabloului clinic.

Recomandările Experților DOC

Ce este amigdalita pultacee?

Amigdalita pultacee descrie, în limbajul uzual, o amigdalită acută în care amigdalele sunt inflamate și acoperite de depozite albicioase, gălbui sau puncte de exsudat, de aici și folosirea expresiei de amigdalita acută pultacee.

Din punct de vedere medical, este mai corect să ne gândim la o amigdalită exudativă, adică la o inflamație a amigdalelor însoțită de exsudat, fără a presupune automat cauza exactă doar din aspect. Amigdalita, în general, este inflamația amigdalelor palatine, iar cele mai multe episoade de durere în gât și amigdalită sunt produse de virusuri, nu de bacterii.

Această nuanță este foarte importantă, fiindcă multe persoane asociază imediat depozitele de pe amigdale cu nevoia sigură de antibiotic. În realitate, ghidurile moderne pentru durerea acută în gât și faringoamigdalită insistă că aspectul clinic singur nu poate diferenția perfect cauza virală de cea bacteriană, iar diagnosticul și decizia terapeutică trebuie făcute în contextul simptomelor, al vârstei și, uneori, al testării rapide sau al exsudatului faringian.

Care sunt cauzele cele mai frecvente de amigdalită pultacee?

În majoritatea cazurilor, amigdalita pultacee este provocată de o infecție virală. Durerea acută în gât este cel mai des cauzată de virusuri, iar coriza, tusea, răgușeala, ulcerațiile orale sau conjunctivita sugerează mai degrabă o cauză virală decât o infecție streptococică. Cu alte cuvinte, dacă tabloul seamănă cu o viroză respiratorie clasică, probabilitatea ca amigdalita acută pultacee să fie virală crește.

Cea mai importantă cauză bacteriană este streptococul beta-hemolitic de grup A, numit și Streptococcus pyogenes. Acesta este bacteria pentru care antibioticul este indicat clar în faringita streptococică, însă nu toate durerile în gât cu puroi sau exsudat sunt produse de acest agent. Doar o proporție relativ mică dintre adulții care se prezintă pentru durere în gât au, de fapt, infecție streptococică, deși antibioticele sunt prescrise mult prea frecvent.

Există și alte cauze care trebuie avute în minte, mai ales când tabloul nu este tipic. Mononucleoza infecțioasă produsă de virusul Epstein-Barr poate mima foarte bine o amigdalită pultacee la adulți sau adolescenți, mai ales când există oboseală marcată, ganglioni posteriori sensibili, stare generală alterată și uneori ficat sau splină mărite. Mai rar, o membrană groasă, cenușie și aderentă poate ridica problema difteriei, iar un tablou sever unilateral poate sugera un abces periamigdalian, nu o simplă amigdalită.

Simptome amigdalita pultacee

Simptome tipice în amigdalita pultacee

Simptomele tipice includ durere în gât, febră, dificultate sau durere la înghițire, amigdale roșii și mărite, ganglioni sensibili la nivelul gâtului și stare generală alterată. La copii, febra poate fi mai accentuată, iar refuzul alimentației poate apărea mai repede din cauza durerii.

În amigdalita pultacee la adulți, tabloul poate merge de la un episod destul de clar, cu febră și odinofagie, până la forme mai puțin zgomotoase, dar foarte dureroase. În amigdalita pultacee la copii, părinții observă adesea mai întâi că micuțul nu mai vrea să mănânce, înghite greu, are febră și se plânge de gât sau de urechi. Simptomele se pot ameliora în 4 până la 7 zile în multe cazuri.

Simptome atipice și situații care pot deruta în amigdalita pultacee

Simptomele atipice sunt importante tocmai pentru că pot orienta către altă cauză sau către o formă care necesită mai multă atenție. Mai ales la copii, infecția streptococică poate include și dureri abdominale, greață, vărsături sau cefalee, deci un copil cu amigdalită nu trebuie evaluat doar prin prisma durerii în gât. La copiii mai mici de 3 ani, streptococul de grup A produce mai rar faringită acută tipică și poate da un tablou mai nespecific.

În schimb, tusea, secrețiile nazale, răgușeala, conjunctivita sau ulcerațiile orale sugerează mai mult o etiologie virală decât o amigdalită streptococică. Mononucleoza trebuie suspectată dacă durerea în gât și exsudatul se asociază cu oboseală intensă, ganglioni posteriori, eventual hepatosplenomegalie și o stare de rău care durează mai mult de câteva zile. Aceste diferențe nu sunt detalii minore, pentru că ele schimbă testarea, tratamentul și așteptările legate de evoluție.

Semne de alarmă în amigdalita pultacee care necesită evaluare rapidă

Semnele de alarmă nu sunt reprezentate de simplul fapt că amigdalele au puroi, ci mai ales de semnele care sugerează obstrucție, deshidratare sau o complicație locală. Dificultatea la respirație, imposibilitatea de a înghiți lichide sau propria salivă, salivarea abundentă, deschiderea dificilă a gurii, vocea „îngroșată”, durerea severă predominant pe o singură parte și agravarea rapidă a stării generale impun consult rapid.

Aceste semne pot sugera, printre altele, abces periamigdalian, celulită periamigdaliană sau altă complicație profundă a gâtului.

La copii, trebuie urmărite și semnele de deshidratare, somnolența neobișnuită, iritabilitatea marcată, lipsa urinării, buzele albăstrui sau erupțiile care nu dispar la presiune.

Cum se pune diagnosticul în amigdalita pultacee?

Diagnosticul începe cu anamneza și examenul clinic. Medicul urmărește debutul simptomelor, febra, prezența sau absența tusei, secrețiilor nazale, răgușelii, contactul cu o persoană cu streptococ, vârsta pacientului și aspectul amigdalelor. Deși amigdalita pultacee poate părea sugestivă pentru o bacterie, ghidurile moderne subliniază că diagnosticul etiologic nu trebuie pus doar după ochi, pentru că virusurile și bacteriile pot arăta similar clinic.

Când suspiciunea de streptococ de grup A este intermediară sau mare, se poate face test rapid antigenic și, la copii cu test rapid negativ, se recomandă confirmare prin cultură din exsudat faringian pentru cei simptomatici de 3 ani sau mai mari. La adulți, cultura de confirmare după un test rapid negativ nu este necesară de rutină în aceleași condiții.

Diagnosticul diferențial este esențial atunci când tabloul nu este tipic sau când apar semne de severitate.Între alternative avem abcesul periamigdalian, epiglotita, infecțiile spațiilor profunde cervicale, mononucleoza și alte cauze de faringotonsilită.

Tratament amigdalită pultacee

Obiectivul tratamentului în amigdalita pultacee

Obiectivul tratamentului este dublu: să reducă simptomele și să prevină complicațiile atunci când cauza este una care le poate produce.

Opțiuni de tratament în amigdalita pultacee

În multe cazuri, tratamentul este simptomatic. Asta înseamnă hidratare, odihnă, antitermice și analgezice potrivite vârstei, precum paracetamolul sau ibuprofenul, și măsuri locale simple pentru confort. Numeroase episoade de amigdalită se rezolvă singure, iar îngrijirea de susținere rămâne baza când cauza este virală sau când tabloul este ușor și fără semne de alarmă. La copii și adolescenți, aspirina trebuie evitată din cauza riscului de sindrom Reye în anumite infecții virale.

Antibioticele sunt indicate atunci când există infecție streptococică confirmată sau când probabilitatea este suficient de mare în contextul clinic și ghidului folosit (de exemplu, penicilină orală timp de 10 zile ca tratament clasic pentru amigdalita cauzată de streptococul de grup A, cu alternative pentru alergia la penicilină). Beneficiile sunt scurtarea modestă a simptomelor, reducerea contagiozității și prevenirea unor complicații.

Corticosteroizii nu sunt tratament de rutină pentru orice amigdalita pultacee, dar pot fi folosiți selectiv în anumite situații pentru reducerea durerii sau când există îngustare semnificativă a căilor aeriene. Dacă apare abces periamigdalian, tratamentul depășește schema obișnuită și poate necesita drenaj, antibiotice cu spectru adecvat, hidratare și supraveghere ORL.

Există situații în care tratamentul cu antibiotic nu este necesar în amigdalita pultacee?

Da, și acestea sunt foarte frecvente. Durerea acută în gât este deseori virală, de obicei durează în jur de o săptămână și majoritatea pacienților se simt mai bine fără antibiotic, iar complicațiile după reținerea antibioticului sunt rare. Pacienții cu simptome virale evidente nici măcar nu au nevoie de testare pentru streptococ de grup A. Aceasta este una dintre cele mai importante idei pentru folosirea corectă a antibioticelor.

Așadar, dacă un pacient are tuse, secreții nazale, conjunctivită, răgușeală și un tablou de viroză, chiar dacă există și roșu în gât sau depozite pe amigdale, antibioticul poate să nu fie necesar. În asemenea situații, amigdalita acută pultacee poate fi urmărită clinic, cu tratament simptomatic și reevaluare dacă apare agravare.

Prognostic: la ce se poate aștepta pacientul cu amigdalită pultacee?

Prognosticul este, în majoritatea cazurilor, bun. Aproximativ 40% dintre persoanele cu durere acută în gât se ameliorează în 3 zile, iar aproximativ 85% în 7 zile, indiferent dacă etiologia este streptococică sau nu.

Prognosticul devine mai rezervat când există complicații locale, deshidratare importantă, imunosupresie, episoade foarte frecvente sau un diagnostic alternativ precum mononucleoza sau un abces periamigdalian. În amigdalita pultacee la adulți, evoluția poate fi uneori mai lungă dacă pacientul are și reflux, oboseală intensă sau coinfecții. În amigdalita pultacee la copii, prognosticul este de obicei foarte bun, dar vigilența trebuie să fie mai mare pentru respirație și hidratare.

Prevenție amigdalită pultacee

Prevenția înseamnă în primul rând măsuri generale de igienă respiratorie și evitarea contactului apropiat cu persoane bolnave. Streptococul de grup A se transmite prin picături respiratorii, iar riscul crește în contactul apropiat, mai ales în gospodării și în colectivități. Spălatul mâinilor, nefolosirea la comun a paharelor, tacâmurilor și sticlelor și evitarea expunerii apropiate la persoane simptomatice sunt măsuri simple, dar utile.

Întrebări și răspunsuri

Întrebare: Amigdalita pultacee înseamnă automat infecție bacteriană?
Răspuns: Nu. Depozitele de pe amigdale pot apărea și în infecții virale, inclusiv în mononucleoză, nu doar în infecția streptococică.

Întrebare: Când trebuie mers rapid la medic?
Răspuns: Dacă apar dificultăți de respirație, imposibilitatea de a înghiți saliva, salivare abundentă, voce modificată, trismus sau durere severă pe o singură parte.

Întrebare: Se tratează mereu cu antibiotic?
Răspuns: Nu. Multe cazuri sunt virale și se vindecă fără antibiotic; antibioticul este indicat în special când este confirmată sau foarte probabilă o infecție streptococică.

Întrebare: Cum este diferită amigdalita pultacee la copii?
Răspuns: La copii pot apărea mai frecvent dureri abdominale, greață, vărsături sau deshidratare, iar toleranța la durere și la lipsa lichidelor este mai mică.

Întrebare: Cât durează de obicei?
Răspuns: În multe cazuri, ameliorarea apare în câteva zile, iar majoritatea episoadelor se rezolvă în aproximativ o săptămână.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Tonsillopharyngitis
https://www.msdmanuals.com/professional/ear-nose-and-throat-disorders/oral-and-pharyngeal-disorders/tonsillopharyngitis
NCBI - Tonsillitis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544342/
AAFP - Tonsillitis and Tonsilloliths: Diagnosis and Management
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2023/0100/tonsillitis-tonsilloliths.html
Studiul „Tonsillitis and Tonsilloliths: Diagnosis and Management”, apărut în Am Fam Physician. 2023;107(1):35-41, autori: KELLY LACY SMITH et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...