Limfomul Hodgkin: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Limfomul este cancerul care debutează la nivelul celulelor albe denumite limfocite. Există două tipuri de limfom: limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin. Aceste două tipuri sunt complet diferite și necesită tratamente diferite, așa că este extrem de importantă diferențierea acestora.

Pentru a înțelege ce este limfomul Hodgkin, e important să știi ce este sistemul limfatic. Acest sistem face parte din sistemul imunitar, care ajută organismul să lupte cu infecțiile și nu numai.
Sistemul limfatic este alcătuit din limfocite, care, la rândul lor, sunt de două feluri: limfocitele B și limfocitele T. În general, limfomul Hodgkin debutează la nivelul celulelor B.

Recomandările Experților DOC

Limfomul Hodgkin poate să apară oriunde în organism, însă în general acesta se formează la nivelul următoarelor zone:

Nodulii limfatici – acești noduli sunt formațiuni de limfocite și alte celule ale sistemului imunitar, conectate la sistemul limfatic.
Splina – acest organ amplasat imediat sub coaste produce limfocite și alte celule ale sistemului imunitar. Totodată, depozitează celule sănătoasă și filtrează bacteriile și celulele bolnave.
Măduva spinării – celulele noi, printre care și limfocitele, sunt produse aici.
Glanda timus – această glandă joacă un rol important în dezvoltarea celulelor T.
Polipii nazali și amigdalele – acestea sunt formațiuni alcătuite din țesuturi limfoide, care au rolul de a elimina germenii înghițiți sau inspirați.
Tractul digestiv – stomacul și intestinele conțin, de asemenea, țesut limfatic.

Limfomul Hodgkin se împrăștie, de regulă, prin vasele limfatice către nodulii limfatici. Rareori, în stadiu final, poate invada sistemul sangvin sau alte organe precum ficatul sau plămânii.

Tipuri de limfom Hodgkin

Există mai multe tipuri de limfom Hodgkin:

Leucemie cronică limfocitară
Limfom cutanat cu celule B
Limfom cutanat cu celule T
Limfom

Simptome limfom Hodgkin

Simptomele limfomului Hodgkin depind de locul în care boala se dezvoltă și de cât de departe s-a răspândit atunci când este diagnosticată. Cel mai frecvent simptom îl reprezintă umflarea ganglionilor limfatici de la gât sau axilă. Această umflare nu este dureroasă.

Și ganglionii limfatici din piept sau abdomen se pot mări, de asemenea. Un ganglion limfatic mărit în piept sau abdomen poate să nu fie observat până când nu este suficient de mare pentru a cauza probleme. Dacă ganglionii limfatici din piept sunt afectați, o persoană poate dezvolta tuse, dificultăți de respirație, oboseală și dificultăți de respirație.

Printre semnele și simptomele acestui tip de cancer se află:

Inflamarea nedureroasă a nodulilor limfatici
Oboseala persistentă
Bufeuri pe timpul nopții
Febra
Scădere inexplicabilă în greutate
Pruritul
Sensibilitatea crescută la consumul de alcool

Fiecare subtip de limfom Hodgkin are caracteristici clinice distincte. Subtipul de limfom nodular afectează adulții tineri și se manifestă prin simptome în stadiul incipient al bolii, în timp ce limfomul Hodgkin cu celularitate mixtă este predominant atât la copii, cât și la pacienții vârstnici și prezintă de obicei un stadiu avansat al bolii.

Limfomul cu celule B predominant limfocite nodulare (NLP-BCL) este o entitate clinicopatologică distinctă, unică, care este distinctă de limfomul clasic. Se prezintă la bărbați cu limfadenopatie periferică nedureroasă localizată la nivelul gâtului, care cruță adesea mediastinul. Limfomul cu celule B predominant limfocite nodulare (NLP-BCL) arată un curs mai indolent, cu tendință de recidive tardive.

Citeste si 10 lucruri esentiale despre limfomul non-Hodgkin

Cauze limfom Hodgkin

Limfomul Hodgkin se dezvoltă atunci când ceva modifică codul genetic al unei anumite celule albe din sânge (limfocitele B). ADN-ul este ceea ce alcătuiește codul genetic al tuturor celulelor. Acest cod le spune celulelor cum să funcționeze. Modificările ADN-ului modifică codul genetic al celulei. În cazul limfomului Hodgkin, aceste modificări fac imposibil ca limfocitele B să lupte împotriva infecției.
În majoritatea cazurilor de limfom Hodgkin, medicii nu știu ce cauzează modificarea ADN-ului. Oamenii de știință au identificat câțiva factori de risc care ar putea face o persoană să se îmbolnăvească:

Vârsta – acest tip de cancer apare, mai des, la persoanele cu vârste cuprinse între 15 – 30 de ani și la cele de peste 55 de ani.
Istoric în familie – persoanele care au o rudă de gradul 1 care suferă de această afecțiune au șanse mai mari să dezvolte, la rândul lor, acest tip de cancer.
Sexul – bărbații sunt mai predispuși limfomului Hodgkin, comparativ cu femeile.
Infecție cu virus Epstein Barr – persoanele care au avut, în trecut, o afecțiune cauzată de infecția cu virusul Epstein Barr (de exemplu, mononucleoza) prezintă risc crescut de limfom Hodgkin.

Cei mai mulți dintre noi suntem expuși la această infecție în timpul copilăriei, de obicei cu simptome minore sau fără simptome. Oricât de rar este limfomul Hodgkin, cercetările au arătat că este de trei ori mai probabil să se dezvolte la persoanele care au avut mononucleroză în adolescență.

Limfomul Hodgkin este mai răspândit la femei decât la bărbați. De asemenea, boala este mai frecventă în rândul persoanelor cu virusul imunodeficienței umane (HIV).

Faptul că ai un factor de risc nu înseamnă că te vei îmbolnăvi de limfom Hodgkin. Mulți oameni care suferă de limfom Hodgkin nu au niciun factor de risc.

Diagnostic limfom Hodgkin

Diagnosticarea se va face în urma unor mai multe teste și analize precum:

Examinarea fizică – medicul va verifica nodulii limfatici pentru a observa dacă sunt inflamați.
Analize de sânge – sângele va fi analizat la laborator pentru a se observa dacă există semne de cancer.

Nivelurile de LDH se corelează cu avansarea bolii. Nivelurile crescute de fosfataza alcalină pot sugera afectarea ficatului sau a oaselor. Testarea pentru HIV este recomandată deoarece tratamentul infecției poate îmbunătăți rezultatele la persoanele HIV pozitive.

Teste de diagnosticare imagistică – radiografiile și CT (computer tomograf) sunt adesea folosite pentru diagnosticarea limfomului Hodgkin.

Radiografia toracică, CT torace/abdomen/pelvis și scanările PET/CT pot ajuta la stadializarea cancerului. Scanarea PET-CT a devenit acum un test standard pentru evaluarea răspunsului la tratament în limfomul Hodgkin și majoritatea limfoamelor. În general, o analiză cuprinzătoare este esențială atât pentru diagnosticul, cât și pentru stadializarea limfomului Hodgkin.
Biopsia nodulilor limfatici – medicul poate lua în considerare recoltarea unui nodul pentru analizarea să la laborator.
Biopsia măduvei osoase – recoltarea și analizarea măduvei osoase este uneori folosită în diagnosticarea limfomului Hodgkin.

Diagnosticul definitiv pentru limfomul Hodgkin se pune prin biopsie efectuată unui ganglion limfatic sau unui organ suspectat. Este important de remarcat faptul că aspirația cu ac fin sau biopsia cu ac de bază prezintă frecvent constatări nespecifice din cauza raportului scăzut de celule maligne.

Biopsia excizională trebuie avută în vedere dacă suspiciunea de limfom Hodgkin este mare. O analiză ulterioară este esențială pentru a determina stadiul, care ghidează tratamentul și oferă informații de prognostic.

După stabilirea diagnosticului, medicul va stadializa boala, stabilind astfel evoluția acesteia. Limfomul Hodgkin apare în 4 stadii de evoluție.

Stadializarea bolii

Este important ca medicul să definească stadiul bolii sau extinderii cancerului, întrucât poate ajuta la determinarea modului în care acesta va progresa și ce tratament poate să funcționeze pentru vindecare.

În general, boala localizată (afecțiunea care se găsește într-un singur loc în organism, numită Stadiul I sau II) este asociată cu o perspectivă mai bună și necesită o terapie mai puțin intensivă decât boala care se găsește în mai multe locații ale corpului (numită Stadiul III sau IV) ) sau boala localizată care este însoțită de febră inexplicabilă, scădere în greutate sau transpirații nocturne.

Tratament limfom Hodgkin

Scopul tratamentului este de a distruge cât mai multe celule canceroase și de a aduce boala în faza de remisiune. Majoritatea persoanelor care sunt diagnosticate cu limfom Hodgkin ar trebui să se recupereze după tratament, care implică de obicei chimioterapie, cu sau fără radioterapie.

Chimioterapia, transplantul de măduvă și terapia targetată sunt metodele de tratament folosite în tratarea limfomului Hodgkin.

Radiațiile, în general, nu sunt benefice la acești pacienți diagnosticați cu limfom Hodgkin. În ciuda ratei ridicate de vindecare cu terapia inițială, aproximativ 10% dintre pacienții cu limfom Hodgkin sunt refractari la tratamentul inițial și până la 30% dintre pacienți vor recidiva după obținerea unei remisiuni inițiale complete.

Chimioterapia cu doze mari, urmată de un transplant de celule stem autologe, este standardul de îngrijire pentru majoritatea pacienților care sunt refractari sau recidivează după terapia inițială.
În cazul pacienților unde eșuează transplantul autolog, opțiunile de tratament includ alte medicamente sau studii clinice.

Transplantul de celule stem hematopoietice se face la pacienții refractari sau recidivează. Chiar dacă tratamentul principal pentru limfomul Hodgkin este chimioterapia, ca să determine care este cea mai bună opțiune de tratament, medicii iau în considerare următoarele:

Cât de mult s-a răspândit cancerul în organism?
Care este vârsta pacientului, care este istoricul său medical și care este starea sa generală de sănătate?
Cât de bine ar putea acest pacient diagnosticat cu cancer să gestioneze anumite medicamente, proceduri sau terapii?
Care sunt perspectivele pacienților cu limfomul Hodgkin?

În prezent, rata de supraviețuire în rândul pacienților diagnosticați cu limfomul Hodgkin este de aproximativ 85%. Copiii, adolescenții și adulții tineri cu boală localizată au un prognostic mai bun decât cei cu boală avansată sau răspândită.

Rareori, limfomul Hodgkin nu răspunde la chimioterapie sau revine după o perioadă de remisie (remisiunea reprezintă acea perioadă de timp în care un cancer dispare sau încetează să crească). Dacă limfomul Hodgkin nu răspunde la tratament sau revine după un timp, medicii pot recomanda un alt tip de tratament, care poate include transplantul de celule stem.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Hodgkin Lymphoma
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499969/
Leukemia & Lymphoma Society- Hodgkin Lymphoma (HL)
https://www.lls.org/lymphoma/hodgkin-lymphoma
Yale Medicine - Hodgkin's Lymphoma
https://www.yalemedicine.org/conditions/hodgkin-lymphoma
American Cancer Society - Signs and Symptoms of Hodgkin Lymphoma
https://www.cancer.org/cancer/types/hodgkin-lymphoma/detection-diagnosis-staging/signs-and-symptoms.html

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...