Limfocitoza persistentă la adulți
1. Limfocitoza temporară vs. limfocitoza persistentă
2. Cauze infecțioase de limfocitoză persistentă
3. Cauze neinfecțioase de limfocitoză persistentă
4. Limfocitoza persistentă cauzată de cancere (boli maligne hematologice)
a. Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia limfocitară cronică (LLC)
b. Cancere asociate cu limfocitoza: limfoamele non-Hodgkin cu formă leucemică
c. Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia limfoblastică acută (LLA)
d. Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia cu celule mari granulare
e. Cancere asociate cu limfocitoza: alte sindroame limfoproliferative
5. Simptome limfocitoză
6. Diagnostic și investigații în limfocitoza persistentă
7. Tratament limfocitoză la adulți
Limfocitoza se referă la un număr crescut de limfocite (un tip de globule albe) în sângele circulant. Atunci când analizele de sânge arată limfocite crescute în mod repetat, pe o perioadă mai lungă de timp, vorbim despre limfocitoza persistentă.
Limfocitoza temporară vs. limfocitoza persistentă
Limfocitele sunt celule care țin de sistemul imunitar responsabile de apărarea organismului împotriva infecțiilor. Se consideră limfocitoză la adulți atunci când numărul absolut de limfocite depășește aproximativ 4000 celule/μL (4 × 10^9/L).
Limfocitoza temporară apare atunci când limfocitele sunt crescute pe durata unui eveniment acut, de exemplu pe parcursul unei infecții sau imediat după. În multe situații, după ce infecția sau factorul declanșator dispare, numărul de limfocite revine la normal în câteva zile sau săptămâni.
De exemplu, dacă ați avut o gripă sau o mononucleoză infecțioasă, este posibil ca pe durata bolii limfocitele să fie crescute, dar ulterior acestea scad la valori normale odată ce v-ați vindecat.
Prin contrast, vorbim de limfocitoză persistentă atunci când valorile limfocitelor rămân ridicate pe termen lung la adult, adică la multiple analize efectuate la intervale diferite de timp (săptămâni sau luni). Nu există o definiție strictă a cât de lung trebuie să fie intervalul, dar în general dacă timp de peste ~3 luni un adult continuă să aibă limfocite peste limita normală, situația poate fi considerată o limfocitoză cronică (persistentă).
Aceasta nu este o boală în sine, ci un semn de alarmă sau un indicator că în organism ar putea exista un factor persistent (infecție cronică, inflamație cronică sau o afecțiune hematologică) care menține numărul de limfocite ridicat.
Cauze infecțioase de limfocitoză persistentă
Infecțiile sunt cea mai frecventă cauză de limfocitoză (creșterea limfocitelor) în general. În mod obișnuit, infecțiile virale sunt renumite pentru a provoca limfocitoză, deoarece virusurile stimulează răspunsul mediat de limfocite. Multe infecții virale acute determină creșteri tranzitorii ale limfocitelor, însă unele infecții pot duce la limfocitoză persistentă dacă infecția devine cronică sau dacă organismul rămâne activat imunologic o perioadă îndelungată. Iată câteva exemple de infecții care pot fi asociate cu limfocite crescute:
- Mononucleoza infecțioasă
- Citomegalovirus (CMV)
- Hepatite virale cronice
- Infecția HIV (stadiul acut)
- Alte virusuri
- Infecții bacteriene neobișnuite
- Infecții parazitare
Cauze neinfecțioase de limfocitoză persistentă
- Boli autoimune și inflamații cronice
- Stres fiziologic sever (stres medical)
- Fumatul (tabagismul cronic)
- Splenectomia (lipsa splinei)
- Reacții la medicamente (alergii sau hipersensibilitate)
- Cauze endocrine – boala Addison
- Limfocitoză monoclonală cu semnificație nedeterminată (MBL)
Limfocitoza persistentă cauzată de cancere (boli maligne hematologice)
Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia limfocitară cronică (LLC)
Aceasta este cel mai frecvent tip de leucemie la adult, în special la persoane peste ~60 de ani. În leucemia limfocitară cronică, celulele canceroase sunt limfocite B mici mature, care se acumulează lent în sânge, măduva osoasă și ganglioni. Adesea, LLC este descoperită întâmplător, deoarece mulți pacienți sunt asimptomatici la debut, iar singura anomalie poate fi o limfocitoză persistentă (de exemplu 20.000 – 50.000 limfocite/μL, față de normal sub 4.000).
Cancere asociate cu limfocitoza: limfoamele non-Hodgkin cu formă leucemică
Limfomul este un cancer al sistemului limfatic (ganglioni, splină etc.), însă unele limfoame pot avea și celule maligne circulante în sânge, mimând o leucemie. De exemplu, limfomul cu celule de mantă (mantle cell lymphoma) este un tip rar de limfom non-Hodgkin care adesea se manifestă cu limfocitoză în sânge.
Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia limfoblastică acută (LLA)
Este o leucemie acută a limfocitelor (mai frecventă la copii, dar apare și la adulți). În leucemia limfoblastică acută, celulele maligne sunt limfoblaste (forme imature de limfocite) care se multiplică rapid. Aceasta cauzează de obicei o creștere foarte mare a leucocitelor totale, inclusiv limfocite, însă pacienții prezintă simptome severe destul de repede (febră, sângerări, infecții, oboseală marcată) și nu rămân nediagnosticați mult timp. Așadar, LLA poate debuta cu limfocitoză, dar nu ar fi „persistentă” pe termen lung nediagnosticată, deoarece starea clinica se deteriorează fără tratament prompt.
Cancere asociate cu limfocitoza: leucemia cu celule mari granulare
Este o formă rară de leucemie cronică a limfocitelor T (sau NK) de mari dimensiuni, adesea asociată cu poliartrită reumatoidă. În leucemia cu celule mari granulare, pacienții pot avea limfocite crescute moderat persistent (de obicei nu niveluri extreme), asociat cu neutropenie și splină mărită.
Cancere asociate cu limfocitoza: alte sindroame limfoproliferative
Aici intră o serie de entități rare, cum ar fi leucemia prolimfocitară, leucemia limfocitară cu celule păroase, sindromul Sézary (forma leucemică a unui limfom cutanat cu celule T) ș.a. Fiecare are particularități, dar în general și acestea pot prezenta limfocite crescute în mod persistent la analizele de sânge. Din fericire, acestea sunt foarte rare.
Simptome limfocitoză
Limfocitoza persistentă în sine nu provoacă un simptom specific. Adică, a avea limfocite multe în sânge nu „se simte” în vreun fel anume de către pacient. Simptomele, dacă există, provin de obicei de la cauza subiacentă care a dus la creșterea limfocitelor:
- Dacă limfocitoza este cauzată de o infecție cronică, pacientul poate avea simptomele acelei infecții. De exemplu, în tuberculoză: tuse persistentă, febră ușoară seara, transpirații nocturne, scădere în greutate.
- Dacă este vorba de o boală autoimună sau inflamatorie, simptomele vor fi cele ale bolii respective (ex: la poliartrită reumatoidă – dureri și inflamații articulare, rigiditate dimineața; în boli inflamatorii intestinale – dureri abdominale, diaree; etc.).
- Dacă limfocitoza persistentă este de natură malignă (leucemie/limfom), simptomele pot lipsi la început. Pe măsură ce boala avansează, pot apărea: ganglioni limfatici măriți și palpabili la gât, axilă sau inghinal, splină mărită, oboseală și slăbiciune marcată, infecții repetate, febră inexplicabilă, transpirații nocturne abundente, scădere în greutate neintenționată, tendință de sângerări sau vânătăi.
Diagnostic și investigații în limfocitoza persistentă
Atunci când un pacient adult se prezintă cu limfocitoză persistentă, medicul va urma un algoritm de diagnostic pentru a găsi cauza de fond. Iată la ce ne putem aștepta în procesul de evaluare:
- Istoricul medical și examenul clinic
- Repetarea hemogramei și formula leucocitară
- Frotiu de sânge periferic
- Analize de sânge specifice pentru infecții
- Markeri autoimuni și investigații de inflamație
- Imunofenotipare (citometrie în flux)
- Puncție/biopsie medulară
- Teste imagistice
Tratament limfocitoză la adulți
Tratamentul nu se adresează, de fapt, limfocitozei în sine (nu există un medicament care „scade limfocitele” pur și simplu, și nici nu ar fi indicat să „suprimăm” limfocitele fără motiv, ele ținând de sistemul nostru imunitar). Abordarea corectă este tratarea cauzei de bază:
Dacă se identifică o infecție cronică, tratamentul specific al acelei infecții este soluția. Antibioticele antituberculoase pentru TBC, antibiotice adecvate pentru bruceloză https://www.doc.ro/sanatate/ce-este-bruceloza-cauze-simptome-tratament sau sifilis, antivirale pentru hepatită, etc., vor duce în timp și la normalizarea numărului de limfocite odată ce infecția este eradicată sau controlată.
Când cauza este o boală autoimună, tratarea bolii (de ex. cu medicamente imunosupresoare, corticosteroizi, terapii biologice țintite) va reduce inflamația și implicit răspunsul imun exagerat, ceea ce poate normaliza și limfocitele. De exemplu, un pacient cu poliartrită reumatoidă foarte activă și limfocitoză ar putea vedea o scădere a limfocitelor odată ce boala intră în remisie cu tratament.
În cazul reacțiilor la medicamente, întreruperea medicamentului ofensiv și tratamentul suportiv al reacției (antihistaminice, corticosteroizi în sindroame severe) va rezolva problema. Limfocitele revin la normal după ce reacția dispare.
Dacă limfocitoza persistentă este cauzată de fumat (sau sindromului PPBL la fumători), recomandarea evidentă este renunțarea la fumat. Chiar dacă PPBL în sine nu are un tratament specific (fiind considerată o afecțiune benignă care se monitorizează), renunțarea la țigări poate preveni complicațiile pe termen lung și poate reduce stimularea imună constantă.
În situația în care se diagnostichează o boală malignă (leucemie sau limfom), tratamentul va depinde de tipul și stadiul bolii. Pentru formele cronice asimptomatice uneori se optează pentru supraveghere activă fără tratament imediat, până când apar semne de progresie. Pentru formele care necesită tratament, există scheme variate: chimioterapie, terapii biologice (ex: anticorpi monoclonali, inhibitori de kinaze precum ibrutinib etc.), imunoterapie, terapie țintită, și în unele cazuri transplant medular. Scopul este de a controla proliferarea limfocitară malignă. Un efect al tratamentului de succes va fi și normalizarea treptată a numărului de limfocite către valorile normale, deși în timpul tratamentului valorile pot fluctua.
Indiferent de cauză, este important ca pacienții care au probleme cu sistemul imunitar și au limfocitoză persistentă să fie urmăriți medical pe termen lung. Chiar și în cazurile benigne sau când cauza a fost rezolvată, medicul poate recomanda repetarea periodică a hemogramei pentru a se asigura că totul rămâne sub control.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI – Lymphocytosis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK549819/
PMC - Lymphocytosis and chronic lymphocytic leukaemia: investigation and management
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9135088/
Studiul „Lymphocytosis and chronic lymphocytic leukaemia: investigation and management”, apărut în Clin Med (Lond). 2022 May;22(3):225–229. doi: 10.7861/clinmed.2022-0150, autori: Amarpreet Devi et al.
Te-ar mai putea interesa și...
