Când e nevoie de o transfuzie?
1. În ce situații e nevoie de transfuzie?
a. Necesitate transfuzie: anemie severă
b. Necesitate transfuzie: hemoragie acută (traumă, intervenții chirurgicale, naștere)
c. Necesitate transfuzie: intervenții oncologice și hematologice
d. Necesitate transfuzie: tulburări de coagulare și proceduri invazive
e. Necesitate transfuzie: afecțiuni cronice ale sângelui
2. Ce componente se pot utiliza într-o transfuzie?
3. Ce spun cercetările recente despre pragurile de transfuzie?
4. Siguranță și riscuri: ce să știți înainte de transfuzie?
O transfuzie este procedura prin care sânge sau componente ale sângelui (eritrocite/concentrat de globule roșii, plasmă, trombocite) sunt administrate intravenos unei persoane care are nevoie de acestea pentru a-și recăpăta funcțiile normale ale organismului.
Spre deosebire de donarea de sânge - care înseamnă oferirea voluntară a sângelui de către un adult sănătos către un centru de donare - transfuzia este altceva, tot un act medical controlat, realizat în spital, cu respectarea compatibilității de grup și a protocoalelor de siguranță, dar pentru pacienții care au nevoie de sânge.
Organizația Mondială a Sănătății subliniază că sângele donat este procesat în componente (concentrat eritrocitar, plasmă, trombocite), astfel încât o singură donare să poată ajuta mai mulți pacienți, fiecare primind exact ce îi este necesar. Aceasta optimizează resursele și reduce riscurile asociate transfuziei de sânge integral.
În ce situații e nevoie de transfuzie?
Necesitate transfuzie: anemie severă
Cea mai frecventă indicație pentru transfuzie este anemia cu simptome sau risc vital (oboseală extremă, amețeală, dificultăți respiratorii, ischemie miocardică), în special când hemoglobina scade sub anumite praguri. Ghidurile internaționale AABB recomandă, pentru adulții spitalizați hemodinamic stabili, o strategie restrictivă: a se lua în considerare transfuzia de concentrat eritrocitar când hemoglobina < 7 g/dL, adaptată clinicii fiecărui pacient.
Pentru situații particulare (chirurgie cardiacă, boală cardiovasculară), pragurile pot fi ușor mai ridicate, dar rămân restrictive comparativ cu abordările vechi.
La pacienții cu infarct miocardic acut și anemie, datele recente arată că o strategie liberală (țintă Hb ≥10 g/dL) nu a fost superioară celei restrictive (Hb 7–8 g/dL) pentru deces sau reinfarct la 30 de zile. Concluzia practică: la infarct, decizia de transfuzie trebuie individualizată, iar pragurile restrictive rămân adesea sigure, cu atenție la ischemie și comorbidități.
Necesitate transfuzie: hemoragie acută (traumă, intervenții chirurgicale, naștere)
Pierderea masivă de sânge impune adesea transfuzie rapidă de concentrat eritrocitar, uneori împreună cu plasmă și trombocite, pentru a corecta simultan oxigenarea tisulară și tulburările de coagulare. Protocolul MHP (massive hemorrhage protocol) urmărește raporturi apropiate între componente (de ex. eritrocite:plasmă:trombocite), adaptate contextului clinic. Pentru recomandări de bună practică și siguranță transfuzională, ghidurile NHS și AABB oferă un cadru clar privind felul în care sunt alese componentele.
Necesitate transfuzie: intervenții oncologice și hematologice
Pacienții cu cancere de sânge sau aflați în tratamente mielosupresoare pot avea nevoie de transfuzie de trombocite pentru a preveni sângerările spontane atunci când numărul scade sever. Literatura indică faptul că transfuzia profilactică la un prag de <10.000/µL este sigură la pacienți stabili din hematologie/oncologie; praguri mai mari pot fi folosite înaintea unor proceduri invazive ori dacă există sângerare.
În 2025, AABB a publicat primele ghiduri internaționale dedicate transfuziei de trombocite, susținând strategii restrictive acolo unde este posibil și adaptarea la contextul clinic (de pildă, valori-țintă diferite pentru proceduri cu risc crescut de sângerare).
Necesitate transfuzie: tulburări de coagulare și proceduri invazive
Plasma proaspăt congelată (FFP) conține factori de coagulare și se folosește atunci când există coagulopatie cu sângerare sau înaintea unor proceduri invazive la pacienți cu risc. Ghidul Colegiului American al Medicilor Pneumologi (CHEST, 2025) oferă recomandări pentru utilizarea FFP și a trombocitelor la pacienții critici, inclusiv în absența sângerării active, dacă urmează o procedură invazivă cu risc. Mesajul-cheie: indicațiile trebuie strict justificate; FFP nu se administrează doar pentru ușoare creșteri ale INR fără context clinic.
Necesitate transfuzie: afecțiuni cronice ale sângelui
Boli ereditare sau cronice precum talasemiile, siclemia, anumite anemii hemolitice pot necesita transfuzii periodice de concentrat eritrocitar pentru menținerea unei hemoglobine compatibile cu creșterea și funcționarea normală. Cadrele de practică de la NHSBT explică utilizările obișnuite și ce presupune monitorizarea.
Ce componente se pot utiliza într-o transfuzie?
Concentrat de eritrocite (globule roșii) – corectează anemia și îmbunătățește oxigenarea. Decizia ia în calcul hemoglobina, simptomele, dinamica sângerării și comorbiditățile (boală cardiacă/ischemică). Ghidul AABB 2023 recomandă praguri restrictive în majoritatea situațiilor.
Plasmă – utilă în coagulopatii (de exemplu, insuficiență hepatică cu sângerare) sau în hemoragii masive, când e nevoie de factori de coagulare. Ghidurile 2025 pentru pacienții critici detaliază când să fie administrată și când să fie evitată.
Trombocite – previn sau tratează sângerările prin creșterea numărului de plachete. Pragul <10.000/µL la pacientul stabil este un reper bine susținut; se folosesc ținte mai înalte înainte de intervenții sau dacă există sângerare activă. Ghidurile AABB din 2025 sistematizează aceste situații.
Ce spun cercetările recente despre pragurile de transfuzie?
În ultimii ani, cercetarea a confirmat în linii mari siguranța strategiilor restrictive la majoritatea pacienților, cu nuanțe importante în subgrupuri.
Infarct miocardic + anemie: Trialul MINT – liberal (Hb ≥10 g/dL) vs restrictiv (Hb 7–8 g/dL) – nu a demonstrat superioritatea strategiei liberale pentru obiectivul compus deces/reinfarct la 30 de zile. Analize ulterioare sugerează că anemia acută poate fi asociată cu risc mai mare decât anemia cronică, semnal care cere prudență și individualizare.
Pacienți critici: mai multe meta-analize și sinteze recente continuă să arate că pragul de ~7 g/dL este de obicei sigur comparativ cu ținte mai liberale, fără a crește mortalitatea. Totuși, la anumite subgrupuri cu boală cardiovasculară există dezbateri privind un posibil risc ușor mai mare de evenimente ischemice cu strategii prea restrictive, ceea ce justifică evaluarea la caz.
Neurocritici/TBI: datele rămân mixte; o sinteză nouă nu a oferit concluzii definitive pro-restrictiv sau liberal, accentuând nevoia de personalizare.
Concluzie clinică: deși multipli factori contează, dacă medicul vă spune că hemoglobina a scăzut mult sau că există risc de sângerare, transfuzia (de sânge, plasmă, trombocite) este adesea cea mai rapidă cale de a stabiliza starea. În multe situații se preferă „cât e necesar, nu mai mult”, iar pragurile restrictive ajută la maximizarea beneficiilor și minimizarea riscurilor.
Siguranță și riscuri: ce să știți înainte de transfuzie?
Transfuzia de sânge este, în general, sigură. Băncile de sânge testează fiecare unitate pentru infecții, iar spitalele urmează proceduri stricte de hemovigilență (raportarea și prevenirea reacțiilor adverse).
Riscuri posibile, deși rare, includ:
Reacții alergice sau febrile (de obicei ușoare).
TACO (supraincărcare circulatorie asociată transfuziei) – când volumul primit depășește capacitatea inimii; mai frecvent la vârstnici sau în insuficiență cardiacă.
TRALI (leziune pulmonară acută asociată transfuziei), o reacție gravă caracterizată prin edem pulmonar acut în primele 6 ore după transfuzie.
Literatura de specialitate descrie factorii de risc și strategiile de prevenție pentru TACO/TRALI, iar cunoașterea acestora de către echipele medicale a redus semnificativ incidența complicațiilor severe.
Echipa medicală vă va informa despre semnele la care să fiți atenți după transfuzie (febră, frisoane, dificultăți de respirație, erupții), iar majoritatea pacienților pot pleca acasă în aceeași zi dacă starea o permite.
Întrebări frecvente despre transfuzii
Cât durează o transfuzie?
Între 1 și 4 ore pe unitate, în funcție de componentă, volum și starea pacientului. Transfuzia de eritrocite durează, de regulă, mai mult decât transfuzia de plasmă sau transfuzia de trombocite, dar se adaptează clinic.
Poți primi „sânge integral”?
În practica modernă, se utilizează mai ales componente: sânge înseamnă de fapt concentrat eritrocitar, plasmă sau trombocite, în funcție de nevoie. Această abordare direcționată permite ca donarea de sânge a unei persoane să ajute mai multe vieți.
Există alternative la transfuzie?
În unele cazuri, medicii folosesc medicamente (de ex., preparate cu fier, eritropoietină, agenți hemostatici) sau tehnici care reduc pierderea de sânge (chirurgie cu pierderi minime, recuperarea sângelui intraoperator) – însă când anemia este severă ori există hemoragie, transfuzia rămâne soluția cea mai rapidă și eficientă.
Cum se poate sprijini sistemul?
Donarea de sânge stă la baza tuturor transfuzilor. În România, rețeaua de Centre de Transfuzie Sanguină (CTS) este coordonată de Institutul Național de Transfuzie Sanguină “Prof. Dr. C. T. Nicolau” (INTS). Pe site-ul oficial INTS găsiți informații actualizate, campanii și detalii despre program.
Cine poate dona sânge?
Pe scurt, condițiile de admisibilitate includ: vârsta (de regulă 18–60/65 ani), greutatea >50 kg, stare de sănătate bună, fără intervenții recente sau afecțiuni care contraindică donarea, fără sarcină și alăptare, odihnă și alimentație adecvate înainte de donare. Lista detaliată, actualizată și nuanțată (inclusiv criterii privind tratamente, călătorii, tatuaje, intervale între donări) se găsește la INTS. Vă recomandăm ferm să verificați condițiile înainte de a vă prezenta la donare. Lista oficială a centrelor de transfuzie sanguină din fiecare județ este publicată de INTS (adrese, telefoane, e-mail). Puteți căuta centrul din județul dvs. direct în această pagină.
Ce se întâmplă după donare? După donarea de sânge, punga este testată riguros și separată în componente: concentrat de globule roșii, plasmă și trombocite, astfel încât transfuzia la spital să fie direcționată exact acolo unde e nevoie. Printr-o singură donare, puteți ajuta mai multe vieți – un motiv în plus să programați recurent donarea de sânge.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Blood Transfusion
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/14755-blood-transfusion
Institutul Național de Transfuzie Sanguină
https://www.ints.ro/site/
MDPI - A Contemporary Review of Blood Transfusion in Critically Ill Patients
https://www.mdpi.com/1648-9144/60/8/1247
Studiul „A Contemporary Review of Blood Transfusion in Critically Ill Patients”, apărut în Medicina 2024, 60(8), 1247; https://doi.org/10.3390/medicina60081247, autori: Sumeet K. Yadav et al.
Te-ar mai putea interesa și...
