Bolile autoimune precum poliartrita reumatoidă, psoriazisul și boala Crohn afectează zeci de milioane de persoane, ca rezultat al unui sistem imunitar defectuos care, în loc să apere organismul împotriva patogenilor, se întoarce asupra lui. Partea bună este că, mai multe medicamente noi (inhibitori ai TNF), concepute pentru a lupta împotriva acestor boli, sunt disponibile în prezent. Partea mai puțin bună este că această clasă de medicamente vine cu efecte secundare precum infecții grave și chiar cancer. O echipă de cercetători americani dezvăluie câteva concluzii legate de aceste efecte negative.

Rezultatele unui studiu ¹ recent arată că există o funcție necunoscută în trecut a unui tip specific de celule imunitare numite dendritice. Acestea sunt principalele motoare ale organizării răspunsului imunitar, care le transmit celorlalte celule ale sistemului imunitar ce anume au de făcut. Celulele dendritice ajută celulele T (care fac parte din sistemul imunitar adaptiv) să învețe cum să răspundă adecvat în fața unui germen sau a unui agent cauzator al unei afecțiuni.

Factorul de necroză tumorală (TNF) cauzează inflamația

Studiul arată că celulele au propria lor formă de memorie programatoare și se leagă de o moleculă numită TNF-alpha, care cauzează inflamația atât de cunoscută persoanelor care suferă de artrită și alte boli autoimune. Practic, această moleculă este parte a sistemului care programează celulele dendritice pentru ca acestea să știe cum să programeze celulele T. TNF-Alpha este importantă mai ales în a ajuta celulele dendritice să învețe celulele T cum să combată infecțiile, de exemplu, cele fungice, care se ascund în celulele organismului. Din acest motiv, persoanele care iau aceste medicamente (inhibitori TNF) se află la risc de efecte negative. Unii microbi reușesc să păcălească sistemul imunitar pentru a nu fi detectați și eliminați, cauzând astfel unele afecțiuni. În studiu s-a observat că în prezența molecului TNF-Alpha microbii nu mai pot păcăli celulele dendritice și deci pot activa răspunsul protector al celulelor T. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cercetătorii consideră că rezultatele studiului sunt importante pentru dezvoltarea unui vaccin, pentru a înțelege cum sistemul imunitar răspunde la infecțiile cronice și de ce persoanele care iau inhibitori ai TNF pentru tratamentul bolilor autoimune sunt mai vulnerabili la alte afecțiuni.

Inhibitorii TNF-Alfa: cum acționează și cine poate face tratamentul

Corpul uman produce factorul de necroză tumorală, o substanță inflamatoare. Inhibitorii factorului de necroză tumorală previn inflamația, reducând durerea, rigiditatea matinală și umflarea articulațiilor. Efectele se observă în general după două săptămâni de tratament. Printre acești inhibitori se numără medicamentele etanercept, infliximab și adalimumab. Efectele secundare includ un risc mai mare de infecții, tulburări sangvine, insuficiență cardiacă congestivă și limfom.

Pentru ca unui pacient cu poliartrită reumatoidă să îi fie recomandat un astfel de tratament, trebuie să îndeplinească anumite criterii de acceptare, precum o formă de artrită severă, cu cel puțin cinci articulații dureroase și care nu răspunde la tratamentul standard administrat corect. Medicul alege pentru fiecare caz în parte inhibitorul potrivit. De exemplu, schema terapeutică pentru etanercept prevede ca din acest inhibitor să fie administrate 25 mg de două ori pe săptămână, subcutanat. 

Pacientul este evaluat după trei luni pentru a se constata dacă răspunde sau nu la tratament. În cazul în care răspunsul este pozitiv, tratamentul se continuă atât timp cât pacientul răspunde bine și nu prezintă reacții adverse. 

Tratamentul cu blocanți de TNF este contraindicat pacienților cu tuberculoză și alte infecții severe, persoanelor care au afecțiuni maligne, pacienților cu lupus și celor cu insuficiență cardiacă congestivă severă, femeilor însărcinate sau care alăptează, persoanelor cu vârste sub 18 ani.

Cum se tratează standard bolile autoimune

Tratamentele existente nu pot vindeca bolile autoimune, dar pot controla răspunsul imunitar excesiv și pot reduce inflamația și durerea asociată acestora.  Medicamentele folosite în tratamentul afecțiunilor autoimune includ antiinflamatoarele nesteroidiene (precum ibuprofenul și naproxenul) și imunosupresoarele.De asemenea, mai sunt disponibile terapii care să ușureze simptomele precum durerea, oboseala sau iritațiile cutanate. În plus, adoptarea unei alimentații adecvate și exercițiul fizic regulat pot ajuta persoanele afectate de aceste boli să se simtă mai bine.

Pentru unele persoane suferinde de poliartrită reumatoidă funcționează și terapii complementare, precum acupunctura, electroterapia, hidroterapia, masajul sau osteopatia, precum și administrarea unor suplimente cu ulei de pește. Poliartrita reumatoidă nu poate fi prevenită, dar specialiștii sugerează că evitarea fumatului și menținerea unei greutăți corporale adecvate ar putea fi de folos.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
¹ Studiul „Epigenetic stabilization of DC and DC precursor classical activation by TNFα contributes to protective T cell polarization”, publicat în  Science Advances (2019). DOI: 10.1126/sciadv.aaw9051, autori Alison J. Eastman1, Jintao Xu, Jennifer Bermik, Nicole Potchen, Aaron den Dekker, Lori M. Neal, Guolei Zhao
https://www.healthline.com/health/autoimmune-disorders#treatment
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323361.php#treatment