Factorii genetici si agentii infectiosi implicati in poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie sistemică, cronică, cu mecanisme etiopatogenice care nu sunt încă bine elucidate. Numeroși factori de risc au fost luați în discuție pentru această afecțiune: factori genetici, hormonali, factori/agenți infecțiosi și de mediu. Dintre aceștia, factorii genetici au fost cel mai bine studiați.

Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă boală cronică, inflamatorie, autoimună și afectează aproximativ 0,5–1% din populația adultă din întreaga lume. Apare la aproximativ 20-50 de oameni din 100.000 anual, cu precădere la femeile de peste 40-45 ani.

Rolul factorilor genetici în dezvoltarea acestei boli este complex. Factorii genetici sunt necesari, dar nu suficienți pentru declanșarea mecanismelor patogene ale poliartritei reumatoide. Foarte important este și faptul că acești factori genetici nu determină doar predispoziția pentru acestă boală, ci se corelează și cu severitatea ei sau cu răspunsul la tratament.

ÎNSCRIE-TE ÎN APAA!

Studiile familiale au arătat că prevalența poliartritei reumatoide la gemenii monozigoți este de 24%, în comparație cu gemenii dizigoți, la care prevalența este de 4%. Cifrele acestea trebuie comparate cu prevalența bolii în populația generală, care este de 1% și atrag atenția asupra implicării fără discuție a terenului genetic în apariția poliartritei reumatoide.

Asta înseamnă că persoanele cu anumiți markeri genetici au un risc mai mare de a dezvolta această boală. Nu există o singură genă a artritei reumatoide. Cercetătorii au identificat localizarea a peste 150 de locații care sunt asociate cu poliartrita reumatoidă care, împreună cu factorii de mediu, cresc riscul de a dezvolta această afecțiune.

Printre markerii genetici ai artritei reumatoide se numără STAT4, TRAF1/C5 și PTPN22. STAT4 este o genă care reglează și activează sistemul imunitar. Mutațiile STAT4 apar, de asemenea, în afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul. Genele TRAF1/C5 joacă un rol major în provocarea inflamației cronice. HLA-DR4 este o genă cunoscută și sub denumirea de Antigen leucocitar uman sau complexul major de histocompatibilitate (MHC). Această genă este cel mai frecvent asociată cu poliartrita reumatoidă.

Persoanele care au această genă au mai multe riscuri de a dezvolta această boală decât cei care nu au această genă, arată un studiu din 2023¹.

Pe un teren genetic predispus acționează și unii factori infecțioși, care influențează răspunsul imun inflamator și îl localizează la nivel articular. Odată ce a fost declanșat, procesul imun inflamator scapă mecanismelor fiziologice ce asigură homeostazia imună și, mai mult decât atât, procesul imun este perpetuat și în absența agentului infecțios.

Agenții infecțioși care pot cauza poliartrită reumatoidă

Mai mulți agenți infectiosi au fost luați în calcul ca și posibili agenți etiologici: virusul Epstein-Barr, parvovirusul B19, lentivirusuri. Până la acest moment nu s-a putut identifica un agent infecțios asociat dezvoltării poliartritei reumatoide.

Despre poliartrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală autoimună care determină corpul să atace, în mod eronat, membranele care căptușesc articulațiile. Acest lucru cauzează inflamație și durere, precum și potențiale afectări ale alor sisteme din corp, printre care:
• ochii,
• plămânii,
• inima,
• vasele de sânge.

Poliartrita reumatoidă este o boală cronică. Pacienții cu această afecțiune experimentează perioade în care boala are o activitate intensă, numite pusee. Unii pacienți au perioade de remisiune, în care simptomele bolii dispar.

Cauzele poliartritei reumatoide

Cauza exactă pentru răspunsul greșit al sistemului imunitar este neclară. La fel ca în cazul altor boli autoimune, cercetătorii cred că anumite gene din ADN îți pot crește riscul de a dezvolta poliartrită reumatoidă, dar, în același timp, ei nu consideră boala ca fiind una ereditară (nu o consideră o afecțiune moștenită). Asta înseamnă ca nu se pot calcula riscurile pentru poliartrita reumatoidă, bazându-se pe istoricul familiei tale.

Totodata, alți factori pot declanșa acest răspuns autoimun anormal:

virusurile sau bacteriile
stresul emoțional
traumatismul fizic
anumiți hormoni
fumatul.

Pot agenții infecțioși să cauzeze artrită reumatoidă?

S-au făcut numeroase studii pe această temă. Deși poliartrita reumatoidă a fost multă vreme suspectată că are o etiologie infecțioasă, această ipoteză a rămas una dificil de demonstrat, spun oamenii de știință de peste hotare. Virusul Epstein-Barr (EBV), citomegalovirusul (CMV), parvovirusul B19, virusul rubeolei, mycoplasma, Proteus mirabilis, Escherichia coli, virusul hepatitei B/C, Borrelia burgdorferi (boala Lyme), virusul Chikungunya sunt considerate de unii cercetători a fi principalii candidați.

O meta-analiză recentă a constatat că pacienții cu parodontită aveau un risc cu 69% mai mare de poliartrita reumatoidă comparativ cu grupurile sănătoase².

Prevotella intermedia, parte a microbiotei subgingivale, este o bacterie anaerobă Gram-negativă. Aceasta joacă un rol în apariția și progresia parodontitei prin inducerea unei varietăți de citokine pro-inflamatorii, cum ar fi IL-8, IL1-β, proteaze și metaloproteinaze de matrice (MMP) și proteine inflamatorii macrofage.

În plus, oamenii de știință spun că această bacterie induce producerea de MMP-1 și MMP-8 în celulele ligamentului parodontal uman. Acestea sunt, de altfel, prezente în mod deosebit la persoanele cu poliartrită reumatoidă.

Studii viitoare poliartrită reumatoidă

Fusobacterium nucleatum este o bacterie anaerobă parodontală asociată cu diferite afecțiuni autoimune, cum este poliartrita reumatoidă. Agenții patogeni respiratori comuni aparțin Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Aceștia se află, de regulă, în rinofaringele oamenilor sănătoși, unde creșterea excesivă a acestor agenți patogeni este echilibrată datorită prezenței altor bacterii comensale, dintre care majoritatea fac parte din genurilor Corynebacterium, Dolosigranulum și Staphylococcus. Perturbarea acestui mecanism de protecție duce la infecții ale tractului respirator, dar și a poliartritei reumatoide, atrag atenția oamenii de știință.

Mai mult, faptul că fumatul crește semnificativ riscul de dezvoltare a poliartritei reumatoide susține ipoteza că plămânii au un rol potențial în dezvoltarea acestei afecțiuni. Relația dintre microbiota intestinală și bolile autoimune a fost examinată foarte mult în ultimii ani. Impactul potențial al microbiotei a fost raportat în tiroidita Hashimoto, diabetul de tip I, scleroza multiplă, artrita psoriazică, lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă. Microbiomul uman stabilit după naștere și în timpul vieții umane crește diversitatea compoziției sale. La adulți, microbiomul este compus din câteva sute de specii, dominante fiind Bacteroidetes și Firmicutes.

Infecțiile bacteriene, terapia cu antibiotice și o dietă nesănătoasă pot duce la anomalii în rândul celulelor imune înnăscute care au ca rezultat reglarea în creștere a citokinelor proinflamatorii. Același dezechilibru al citokinelor poate fi întâlnit în serul, lichidul sinovial și țesutul sinovial al pacienților cu poliartrita reumatoidă.

Cercetările publicate în 2022 au identificat o tulpină de bacterii Subdoligranulum despre care se crede că ar favoriza apariția poliartritei reumatoide³. După ce oamenii de știință au studiat persoanele cu risc de a dezvolta această boală au descoperit că sistemul lor imunitar era deja familiarizat cu această bacterie. Și, când șoarecilor li s-a administrat această bacterie, aceștia au dezvoltat o afecțiune similară cu poliartrita reumatoidă.

Alți oameni de știință au identificat o legătură între un grup de bacterii care trăiesc în mod obișnuit în intestin și debutul poliartritei reumatoide. Bacteriile, Eggerthella lenta, pot declanșa un răspuns imun împotriva propriilor țesuturi și celule, ceea ce determină dezvoltarea acestei afecțiuni ⁴.

Un volum din ce în ce mai mare de date, pe de altă parte, pare să implice bacteriile sau produsele bacteriilor în sindromul acesta. Dovezi importante în acest sens au ieșit la suprafață, în sprijinul acestui punct de vedere, potrivit US National Library of Medicine National, Institutes of Health. Artrita Lyme, o boală cauzată de o bacterie, poate imita poliartrita reumatoidă.

Bacteriile au fost legate, în cele din urma, de multe forme de artropatii inflamatorii „reactive". Bolile care sunt asemănătoare cu poliartrita reumatoidă pot fi induse în anumite cazuri de șobolani de laborator cu fragmente de perete celular bacterian, ca de exemplu cel de la un streptococ sau de la alti peptidoglicani.

Relațiile imunologice dintre gazda și peptidoglicanii bacterieni, relevante pentru poliartrita reumatoidă, au fost bine documentate în cazul a numeroase studii, ca de exemplu proteinele de șoc termic, proteinele de legare a imunoglobulinei IgG și factorii reumatoizi. Aceste date nu doar ca susțin ipoteza că bacteriile ar putea juca un rol important în poliartrita reumatoidă, dar în același timp indică și faptul că actualele concepte legate de infecție și de boala autoimună se lărgesc pe zi ce trece și se suprapun în anumite cazuri.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „The genetics of rheumatoid arthritis”, Rheumatology, 2020, Dedmon, L.E.
https://academic.oup.com/rheumatology/article/59/10/2661/5868571?login=false
2 Studiul „Rheumatoid arthritis risk in periodontitis patients: a systematic review and meta‐analysis”, Joint Bone Spine. 2020;
Qiao Y, Wang Z, Li Y, Han Y, Zhou Y, Cao X.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32593704/
3 Studiul „Clonal IgA and IgG autoantibodies from individuals at risk for rheumatoid arthritis identify an arthritogenic strain of Subdoligranulum”, Sci Transl Med. 2022 Oct 26, Meagan E Chriswell, Adam R Lefferts, Michael R Clay, Alex Ren Hsu, Jennifer Seifert, Marie L Feser et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36288282/
4 Studiul „Eggerthella lenta augments preclinical autoantibody production and metabolic shift mimicking senescence in arthritis”, Sci Adv. 2023 Sep., Baskar Balakrishnan, David Luckey, Kerry Wright, John M Davis, Jun Chen, Veena Taneja
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37656793/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI