Simptomele generale ale lupusului eritematos sistemic

Lupusul eritematos sistemic este o boală cronică de tip inflamator care afectează mai multe organe și sisteme. Este o boală caracterizată de apariția fenomenelor autoimune, adică organismul nostru își pierde toleranța pentru el însuși și atacă țesuturi sănătoase, fapt ce nu se întâmplă în mod obișnuit.

În mod normal, sistemul imunitar previne infecțiile ce pun sănătatea în pericol, luptându-se cu bacteriile și virusurile care pătrund în organism. O boală autoimună, însă, determină sistemul imunitar să atace țesuturile sănătoase ale organismului, confundându-le pe acestea cu agenți externi.

STUDIU LUPUS POETYK SLE-1

Lupusul eritematos sistemic este o afecțiune mai frecventă la femeile tinere cu vârste cuprinse între 15 și 45 ani. Nu este cunoscută cauza care determină boala, dar au fost decelați mai mulți factori genetici (moșteniți) care pot determina o predispoziție pentru lupusul eritematos sistemic sau factori infecțioși, factori hormonali, factori de mediu, factori nutriționali.

Lupusul eritematos sistemic nu este o boală contagioasă și nu poate fi prevenită; lupusul se manifestă prin pusee de activitate a bolii, atunci când simptomatologia este acută, combinate cu perioade de remisiune, când simptomele se ameliorează sau chiar dispar.

Pacienții cu lupus eritematos sistemic prezintă multiple afectări organice, dintre care amintim:

Constituționale sau generale

Pacienții cu lupus eritematos sistemic pot prezenta diverse manifestări sistemice. Printre simptomele generale se numără: febră, stare de rău, artralgii, mialgii, cefalee și pierderea poftei de mâncare și scăderea în greutate.

Oboseala nespecifică, febra, artralgia și modificările de greutate sunt cele mai frecvente simptome în cazurile noi sau în crizele recurente ale lupusului eritematos activ.

Oboseala, cel mai frecvent simptom constituțional asociat cu lupusul, poate să apară în perioadele de activitate ale bolii ori din cauza medicamentelor, obiceiurilor de viață, fibromialgiei sau tulburărilor afective concomitente.

Oboseala care apare din cauza lupusului eritematos sistemic activ se dezvoltă, în general, împreună cu alți markeri clinici și de laborator. Febra este un un alt simptom comun în lupus. Scăderea în greutate poate apărea la pacienții cu lupus eritematos sistemic activ.

Sunt pacienți care se confruntă cu creșterea în greutate din cauza tratamentului cu corticosteroizi sau din cauza bolii active, cum ar fi sindromul nefrotic anasarca. Aceste simptome pot imita alte boli autoimune ori alte afecțiuni infecțioase.

O anamneză atentă poate ajuta la diferențierea acestora.

Musculo-scheletale (mușchi și oase)

Implicarea sistemului musculo-scheletic este extrem de frecventă la pacienții cu lupus eritematos sistemic. De cele mai multe, pacienții ajung la medic din cauza durerilor articulare și, de obicei, articulațiile mici ale mâinii și încheieturii mâinii sunt cele mai afectate.

Artralgia, artrita, osteonecroza (necroza avasculară a osului) și miopatia sunt principalele manifestări musculo-scheletice cu care se confruntă pacienții cu lupus eritematos sistemic.Potrivit statisticilor, aceste semne și simptome sunt deseori confundate cu un alt tip de artrită inflamatorie, și, de aceea, diagnosticul de lupus eritematos sistemic este amânat luni sau ani. Artralgia, mialgia și artrita pot afecta articulațiile mici ale mâinilor, încheieturilor și genunchilor. Spre deosebire de artrita reumatoidă, în lupus artralgia poate fi asimetrică, cu durere disproporționată cu umflarea. Pacienții cu lupus eritematos sistemic acuză rigiditatea matinală, care trece în câteva minute.

Din cauza terapiei cu glucocorticoizi, osteoporoza, cu care se confruntă mulți pacienți cu lupus eritematos sistemic, poate crește riscul de fracturi. Iar unii dintre aceștia au și miozită, care poate fi diagnosticată prin biopsie.

Cutanate (la nivelul pielii)

În primul rând, pacienții care suferă de lupus se pot confrunta cu o erupție cutanată malară, care se caracterizează printr-o erupție eritematoasă pe obraji și pe puntea nazală. Aceasta poate să țină câteva zile sau câteva săptămâni și, uneori, poate să producă durere.

În al doilea rând, pacienții cu lupus eritematos sistemic se confruntă și cu fotosensibilitatea, care poate să apară după expunerea la soare.

În al treilea rând, în lupusul eritematos sistemic poate să apară și erupția cutanată discoidă. Leziunile discoide se dezvoltă adesea și în zonele expuse la soare.

O altă manifestare cutanată în lupus este alopecia. Acesta afectează adesea regiunile temporale.

Printre alte manifestări cutanate care pot să apară în lupusul eritematos sistemic se numără fenomenul Raynaud, livedo reticularis, paniculita (lupusul profund), purpura vasculitică, telangiectaziile și urticaria.

Potrivit statisticilor, între 70 și 80% dintre pacienți dezvoltă leziuni cutanate în cursul bolii. Aproximativ 20% dintre ei prezintă leziuni cutanate ca prezentare inițială. Lupusul patognomonic sau erupția fluture pe nas apare la doar 30% dintre pacienții cu lupus eritematos sistemic.

Fotosensibilitatea la soare poate apărea chiar și după expunerea ușoară la soare.

Citeste si Lupus: cauze, simptome si tratament

Renale

Insuficiența renală și sepsisul sunt două cauze principale de deces la pacienții cu lupus eritematos sistemic. Rinichiul este organul visceral cel mai afectat în lupusul eritematos sistemic.
Insuficiența renală acută sau cronică poate provoca simptome care anunță uremi (stare toxică din cauza acumulării în sânge a ureei și a altor produse toxice pe care rinichiul bolnav nu le mai poate elimina).

Boala nefritică acută se poate manifesta ca hipertensiune arterială și hematurie. Sindromul nefrotic poate provoca edem, creștere în greutate sau hiperlipidemie. Nefrita lupică este o manifestare comună în lupusul eritematos sistemic, mai mult de 50% dintre pacienți confruntându-se cu această afecțiune.

Neuropsihiatrice

Pacienții cu lupus se pot confrunta și cu menigita aseptică, mielopatia (bolile măduvei spinării sau măduvei osoase), neuropatia optică sau alte tulburări demielinizante. Durerile de cap migrenoase, cefaleea și tulburările de dispoziție pot fi manifestarea neurologică cel mai frecvent raportată a bolii.

Pulmonare

Pleurezia cu durere toracică pleuritică cu sau fără revărsat pleural este cea mai frecventă caracteristică a afectării pulmonare acute în lupusul eritematos sistemic.

Gastrointestinale

Ulcerația orală este o caracteristică comună a lupusului eritematos sistemic. Durerea abdominală în lupusul eritematos sistemic este semnificativă deoarece poate fi direct legată de lupusul activ, inclusiv peritonita, pancreatita, vasculita mezenterică și infarctul intestinal. Pacienții se pot confrunta și cu greață și dispepsie.

Cardiace

Pacienții cu lupus eritematos sistemic sunt mai predispuși să fie diagnostciați și cu ateroscleroză și cu pericardita, care se manifestă ca durere toracică. Vasculita coronariană care se manifestă sub formă de angină sau infarct este rar raportată. Endocardita Libman-Sacks este neinfecțioasă, dar se poate manifesta ca simptome similare cu cele ale endocarditei infecțioase.

Oculare

Manifestările oculare ale lupusului sunt o reflectare a bolii sistemice. Cea mai frecventă manifestare oculară a lupusului eritematos sistemic este keratoconjunctivita sicca (KCS), care apare la aproximativ 25% dintre pacienți. Conjunctivita, cheratita interstițială, episclerita și sclerita difuză sau nodulară sunt mai puțin frecvente. Implicarea retinei în lupusul eritematos sistemic este a doua cea mai frecventă manifestare oculară după keratoconjunctivita sicca.

Manifestări obstetricale

Lupusul eritematos sistemic în sarcină poate să crească riscul de deces intrauterin fetal. Femeile însărcinate cu lupus eritematos sistemic prezintă un risc mai mare de avorturi spontane, nașteri morti sau retard fetal.

Cercetătorii au identificat doi autoanticorpi strâns legați de lupus, anticorpul anticardiolipină și anticoagulantul lupus, care sunt asociați cu riscul de avort spontan. O treime până la jumătate dintre femeile cu lupus au acești autoanticorpi, care pot fi detectați prin analize de sânge.

Cele mai comune simptome în rândul pacienților care suferă de lupus eritematos sistemic sunt următoarele:

Oboseală accentuată
Dureri articulare
Inflamații articulare
Dureri de cap
Căderea părului
Iritații cutanate – în special iritația în forma de fluture, care apare pe nas și pe obraji
Anemie
Probleme de coagulare a sângelui.

Simptomele atât de diferite prin care lupusul se manifestă fac din această afecțiune una extrem de dificil de diagnosticat. Medicul și pacientul trebuie să aibă o comunicare foarte bună pentru stabilirea rapidă a diagnosticului de lupus eritematos sistemic.

Cauza exactă a lupusului nu este cunoscută, însă medicii au identificat o serie de posibili factori de risc, printre care se numără:

Factorii de mediu

Expunerea la radiațiile ultraviolete, anumite tratamente medicamentoase, unele virusuri, stresul fizic sau emoțional, traumele.

Sexul/ hormonii

Lupusul eritematos sistemic este mult mai des întâlnit în rândul femeilor decât în rândul bărbaților. De pildă, în România, 9 din 10 pacienți diagnosticați cu lupus sunt femei. Totodată, specialiștii au observat că simptomele lupusului se acutizează în perioada sarcinii ori în timpul menstruației, așa că au ajuns la concluzia că estrogenul poate fi responsabil pentru agravarea simptomelor lupusului. Există suspiciuni cu privire la nivelul de estrogen și declanșarea lupusului, însă oamenii de știință încă fac cercetări pe această temă.

Diagnosticare lupus eritematos sistemic

Pentru stabilirea diagnosticului de lupus, medicul va realiza anamneza și examinarea fizică. În timpul examinării fizice, acesta va încerca să identifice erupții cutanate la nivelul pielii, semne ale artritei (inflamarea articulațiilor), firele subțiri de păr, semne ale implicărilor cardiace (bătăi neregulate, murmur cardiac). Testele de sânge, analiza de urină și radiografiile în zona pieptului vor ajuta medicul să identifice lupusul.

După examinarea fizică, medicul generalist te va trimite către medicul reumatolog, care este specializat în tratarea afecțiunilor autoimune care afectează articulațiile și țesuturile. După ce va evalua situația, medicul reumatolog va întocmi un plan de tratament, al cărui scop va fi să reducă numărul de pusee ale bolii și să mențină episodul de remisiune pentru o perioadă cât mai îndelungată.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Manifestations of Systemic Lupus Erythematosus
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3391953/
American Academy of Dermatology Association - Lupus and your skin: Signs and symptoms
https://www.aad.org/public/diseases/a-z/lupus-symptoms

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...