In mod normal, acneea este generata de un dezechilibru al secretiei de sebuum, de cele mai multe ori din cauza unor dezechilibre hormonale care se manifesta inca din adolescenta. Acneea la persoanele adulte poate începe în timpul adolescenței și poate persista, dar poate avea un debut la vârsta adultă. Acneea are diverse efecte psihosociale care afectează calitatea vieții pacienților.

Tratamentele variază foarte mult și trebuie adaptate în mod special pentru fiecare persoana în parte. Infectia este generata de bacteria Propionibacterium acnes, insa uneori, pe fondul unei imunități scăzute pe linie cutanată, acneea se poate si suprainfecta cu stafilococ auriu și streptococ, tratamentul necesar fiind unul specific, în general pe bază de antibiotice care pot lupta cu infecția.

De ce se produce acneea ?

Se descriu patru  procese patogenice care ar putea  duce la formarea leziunilor acneice:

• alterarea keratinizării foliculare care duce la comedoane;
• creșterea și modificarea producției de sebum sub control androgenic;
• colonizarea foliculară de către Propionibacterium acnes;
• mecanisme inflamatorii complexe care implică atât imunitatea înnăscută, cât și dobândită

Factorii favorizanti care contribuie de asemenea la patogeneza acneei pot fi :

• genetica 
• dieta, inclusiv ciocolata, consumul de lactate si  lapte, băuturi dulci, produse grase și zaharoase pare să fie asociat cu acneea actuală la adulți.
• factorii de mediu -fumatul, cosmetice ocluzive,  expunerile repetate la diverse substante, in cadru profesional

Patogenia acneei la femeile adulte este deosebit de complexă. Androgenii joacă un rol major , așa cum demonstrează răspunsul acneei la femeile adulte la tratamentele hormonale, în special în contextul tulburărilor de hiperandrogenism precum ovarul polichistic. sindrom (PCOS) și utilizarea terapiilor pe bază de hormoni, cum ar fi medicamentele contraceptive orale și anti-androgeni, la femeile cu niveluri normale de androgeni. În plus, lipsa acneei la femeile insensibile la androgeni  și creșterea nivelului de sulfat de dehidroepiandrosteron în asociere cu debutul acneei la fetele premenarhale și la un subgrup de paciente cu PCOS, joacă un rol major. Androgenii stimulează producția de sebum prin intermediul receptorilor de androgeni de la nivelul glandelelor sebacee.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Optiunile de tratament ale acneei

Tratamentele topice utilizate în mod obișnuit pentru pacienții cu acnee includ

• peroxid de benzoil (BP),
• acid salicilic (SA),
• medicamente antibiotice,  
• medicamente antibiotice combinate cu BP,
• medicamente retinoide, tretinoină , adapalen  și tazaroten 
• retinoizi cu BP,
• retinoizi cu medicamente antibiotice,
• acid azelaic
• agenți  de tip sulfon -dapsone

Vindecarea infecției este necesară pentru că evoluţia leziunii sau pustulei este diferită în cazul suprainfectării, iar şi cicatricea sau urma postacneică este mai inestetică. Prezenţa stafilococului sau streptococului poate fi pusă în evidenţă după recoltarea de secreţie purulentă sau în fluidele organismului, ce sunt sterile în mod normal.

Tipurile de infecții acneice

Foliculita este infecţia cu stafilococ auriu a foliculului pilos - rădăcina firului de păr. Se prezintă ca o pustulă galbenă, înconjurată de o zonă de eritem. Foliculita poate apărea mai ales după procesul de epilare prin smulgere, în zona iritată, la nivelul feţei, dar şi axilei sau pliurilor cotului sau coapse.

Furunculul este infecţia necrotică a zonelor profunde ale unui folicul pilos, localizat pe fese, partea dorsală a coapselor, dar şi pe faţă, gât, în interiorul urechii sau nasului. Furunculul este dureros şi poate fi însoţit de febră şi alte manifestări generale.

Tratamentul infecţiilor cu stafilococ auriu și steptococ

Principalele medicamente antibiotice topice utilizate in acneea ne-infectata sunt clindamicina și eritromicina, dar si  tetracicline, care includ minociclină, doxiciclină și tetraciclină precum si trimetoprim sulfametoxazol.

In cazul depistarii suprainfectiei, terapia antibiotica constă în administrarea de antibiotice antistafilococice local şi sistemic şi îngrijirea leziunilor locale cu drenaj chirurgical - furuncul, carbuncul, panaritiu. Efectuarea antibiogramei a devenit obligatorie pentru toate tulpinile de Stafilococ auriu izolate din diverse infecţii, din cauza tulpinilor rezistente.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecţie rămâne penicilina, iar pentru infecţiile mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamază. Infecţiile pielii şi ale ţesuturilor moi se pot trata normal prin administrare orală, mai puţin la copii extrem de mici şi uneori la vârstnici.

Durata tratamentului diferă în funcţie de localizare, severitate, imunitatea gazdei şi răspunsul la tratament.

Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilităţii la meticilină; dacă tulpinile sunt rezistente la meticilină, înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Aceşti stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenţi (MRSA – Methicilin resistent Staphylococcus aureus). Antibioticele de elecţie pentru aceste tulpini sunt Oxacilina şi Nafcilina, care sunt rezistente la acţiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

A review of diagnosis and treatment of acne in adult female patients, 2018, A.U. Tan, MD, B.J. Schlosser, MD, PhD, and  A.S. Paller

Association Between Adult Acne and Dietary BehaviorsFindings From the NutriNet-Santé Prospective Cohort Study, 2020. Laetitia Penso, MSc Mathilde Touvier, PhD; Mélanie Deschasaux