Aproximativ 22%1 din cazurile de peritonită apar ca urmare a unei boli inflamatorii intestinale, precum diverticulita sau colita ulcerativă. Aceste afecțiuni apar atunci când o zonă a colonului se inflamează și cauzează la rândul său inflamație la țesuturile din apropiere. 

Ce este peritonita?

Peritonita este inflamația peritoneului, acea membrană care acoperă peretele abdominal și susține organele în cavitatea abdominală. Se manifestă ca răspuns la infectarea peritoneului cu bacili gram-negativi (cum ar fi e.coli), gram-pozitivi (stafilococ auriu), fungi (candida) sau bacterii anaerobe. Pentru că este o afecțiune gravă ce debutează rapid, intervenția medicală este esențială pentru supraviețuirea pacientului.

Cauze peritonită

Peritonita poate să apară în organism din pricina mai multor situații, care pot fi categorisite în cauze infecțioase și cauze non-infecțioase. 

Cauzele infecțioase ale peritonitei sunt:

• Perforarea unei părți a sistemului gastrointestinal - cea mai comună cauză a peritonitei. Ruptura se poate produce în orice parte a sistemului, de la esofag, la stomac (ulcer peptic), duoden sau intestin, vezicii biliare (colecistită).
• Degradarea peritoneului fără o ruptură evidentă - cum ar fi traumele abdominale, greșelile chirurgicale, dializa sau chimioterapia peritoneală. În acest caz, peritoneul devine permeabil și lasă microorganismele nocive să pătrundă în cavitatea abdominală.
• Boala inflamatorie pelvină - inflamarea organelor sexuale feminine interne, cauzată de bacterii.
• Peritonita spontană - apare ca urmare a unei ascite (colectarea de lichid în abdomen), inclusiv la copii.
• Infecții sistemice - precum tuberculoza, dar în cazuri rare.
• Ruptura intestinului gros poate fi cauzată și de o boală inflamatorie intestinală, cum ar fi colita ulcerativă, boala Crohn sau diverticulita. Alte cauze ale rupturii includ perforarea accidentală cu un corp străin (scobitoare sau un os de pește înghițite accidental; endoscop sau cateter) sau perforarea accidentală în timpul operațiilor abdominale.

Cauzele non-infecțioase ale peritonitei sunt:

• Scurgerea lichidelor abdominale în cavitatea abdominală - ca rezultat al unei traume sau perforări. Este vorba de lichidul gastric, bilă, sânge, lichid pancreatic sau lichid menstrual. Deși în organele de care depind aceste lichide sunt sterile, odată ajunse în peritoneu se infectează și vor duce la peritonită infecțioasă în 24-48 de ore.
• Perforarea unui chist - tumoral sau nu; va avea același efect ca pătrunderea lichidului în peritoneu. În cazul unui chist ovarian, peritonita este o consecință rară dar extrem de gravă.
• Unele afecțiuni - precum lupus sistemic, febra mediteraneană, porfirie.
• Accidente în timpul operațiilor - dacă chirurgul uită o bucată de tifon sau burete în cavitatea abdominală sau dacă apar adeziuni fibrotice (când organismul creează țesut de legătură unde acesta nu exista înainte, ca urmare a intervenției chirurgicale).

Simptome peritonită

Simptomele peritonitei apar mai întâi în abdomen, și sunt greu de ignorat:

• Durere abdominală puternică
• Sensibilitate abdominală
• Rigiditate abdominală (76-100% din cazuri)
• Febră 
• Tahicardie sinusală
• Paralizie intestinală, care poate cauza greață și vărsături

Simptomele abdominale sunt mai pronunțate la mișcarea peritoneului, când pacientul se ridică din pat sau tușește. Zona afectată de aceste simptome va fi de obicei și zona care a cauzat peritonita (stomacul, intestinul gros, vezica etc.), dar durerea se poate extinde la întregul abdomen.

Complicații peritonită

Dacă nu se intervine la timp, peritonita poate cauza șoc bacterio-toxic și insuficiență respiratorie. Bacteriile vor ataca organele sănătoase, iar speranțele de viață sunt invers proporționale cu durata de timp până la primirea tratamentului.

Diagnostic peritonită

Rigiditatea abdominală este principalul simptom prin care se diagnostichează peritonita. Testele de sânge prin care se atestă nivelul leucocitelor pot ajuta la diagnostic, dar de cele mai multe ori nu sunt esențiale. 

Există un mod de a testa rigiditatea abdominală în cazul peritonitei, și poartă numele de semnul Blumberg. Medicul va presa abdomenul pacientului cu palma, iar acesta va simți durere mult mai puternică la eliberarea presiunii (extinderea peritoneului) decât la începutul testului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Modul cum se manifestă apendicita este diferit de peritonită. Deși apare aceeași durere abdominală puternică în fosa iliacă dreaptă (partea din dreapta jos a abdomenului), nu se va manifesta și aceeași rigiditate abdominală.

Tratament peritonită

Intervenția chirurgicală este prima etapă de tratament în urgență a peritonitei, în care zona afectată se va curăța de bacterii și perforația se va corecta. Va fi nevoie și de antibiotice de spectru larg administrate intravenos, uneori direct prin peritoneu. Bacteriile gram-pozitiv și gram-negativ identificate prin teste vor avea nevoie de antibiotice specifice. Nu în ultimul rând, se va realiza hidratarea pacientului prin săruri de rehidratare și electroliți. 

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie: Studiul ”Management of Peritonitis in the Critically Ill Patient”, publicat în Surgical Clinics of North America, în 2006, autori: Carlos A. Ordoñez, Juan Carlos Puyana.