Manifestari clinice ale colitei ulcerative si criterii de evaluare a bolii

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie și ulceroasă cronică care apare în mucoasa colonului, caracterizată cel mai adesea prin diaree cu sânge.

Iată care sunt manifestările clinice ale rectocolitei ulcerohemoragice (RCUH), dar și care sunt criteriile de evaluare a bolii.

Colita ulceroasă este o boală cronică care afectează mucoasa colonului, care se prezintă cel mai frecvent cu sânge în scaun și diaree. Până la 15% dintre pacienți se pot confrunta cu simptome severe.
Printre aceste simptome se numără: nevoia urgentă de a urina, incontinență, oboseală, frecvența crescută a mișcărilor intestinale, secreții de mucus, defecații nocturne și disconfort abdominal (crampe), deși durerea abdominală tinde să fie mai mică.

Recomandările Experților DOC

Mai pot să fie prezente și febra și pierderea în greutate.

Cum este clasificată colita ulcerativă

Colita ulceroasă este clasificată în funcție de gradul de afectare a colonului Prezentarea clinică poate varia în funcție de extinderea bolii. Pacienții cu proctită pot prezenta în mod predominant urgență de a merge la toaletă și tenesmus (senzație de evacuare incompletă), în timp ce în pancolită (inflamația întregului colon), diareea cu sânge și durerile abdominale pot fi mai proeminente. Până la 10% dintre pacienții cu proctită sau colită stângă pot suferi de constipație paradoxală.

Pacienții cu colită ulcerativă pot avea fisuri anale din cauza iritației cauzate de diaree, dar prezența fistulelor anale sau perianale ar trebui să ridice suspiciunea pentru boala Crohn. Clostridium difficile este un important precipitant al crizelor cu care se confruntă pacienții diagnosticați cu colită ulcerativă și este asociat cu un risc crescut de intervenție chirurgicală și de mortalitate, atrag atenția specialiștii.

Manifestările clinice ale colitei ulcerative sunt complexe și constau în:
- Diaree sangvinolentă (amestecată cu sânge), adică scaune frecvente de volum mic, inclusiv pe parcursul nopții, asociate cu eliminări de sânge;
- Rectoragii, cu caracter variabil în funcție de localizarea și severitatea afecțiunii, eliminare de sânge proaspăt, roșu, pe suprafața scaunului sau separat de masele fecale;
- Dureri abdominale colicative, ce apar sau se intensifică, de regulă, înainte de defecație, mai frecvent în fosa iliaca stângă;
- Tenesme (n.r. dureri cauzate de iritarea și contracția sfincterelor anale);
- Eliminare de mase mucopurulente și sânge în lipsa maselor fecale.

Criteriile de evaluare pentru activitatea colitei ulcerative sunt:

Numărul de scaune în 24 ore (se face comparație cu perioada anterioară declanșării bolii);
Prezența sângelui în scaun;
Aspectul endoscopic;
Aprecierea medicului curant.

Citeste si Totul despre colita ulcerativa

Cum se mai clasifică colita ulcerativă

O altă clasificare a bolii ia în calcul și rezultatul analizelor, dar și febra și frecvența cardiacă:

Rectocolita ulcerohemoragică ușoară

Pacientul are 1-3 scaune/zi, cu sau fără sânge, fără febră, anemie, fără tahicardie și cu VSH.

RCUH fulminantă

Pacientul are >10 scaune/zi, cu sânge. Pacientul are febră, tahicardie și biologic VSH>30 mm/h. Pacienții au anemie gravă și necesită transfuzii.

Colita toxică sau colita fulminantă apare atunci când extensia transmurală a ulcerației are ca rezultat ileus și peritonită localizate. În câteva ore sau zile, colonul își pierde tonusul muscular și începe să se dilate.

Colita toxică este o urgență medicală care debutează spontan în cursul unei colite foarte severe, dar uneori este precipitată de medicamente antidiareice opioide sau anticolinergice. În acest caz, există riscul ca colonul să se perforeze, crescând astfel riscul ca pacientul să decedeze.

Atacurile acute severe

Pacienții necesită spitalizare promptă în timpul crizelor severe. Trebuie efectuate radiografii abdominale plate și verticale; ele pot prezenta megacolon sau gaz intraluminal acumulat pe un segment lung, continuu din colon - un rezultat al pierderii tonusului muscular. Clisma cu bariu trebuie evitată din cauza riscului de perforare, dar o sigmoidoscopie atentă este de obicei recomandată pentru a evalua severitatea bolii cu care se confruntă pacienții și pentru a se exclude o posibilă infecție.

Pacientul trebuie supravegheat îndeaproape pentru peritonită progresivă sau perforație. Percuția asupra ficatului este importantă deoarece pierderea matității hepatice poate fi primul semn clinic de perforație liberă, în special la un pacient ale cărui semne peritoneale sunt suprimate de corticosteroizi în doze mari. Se fac ecografii abdominale la fiecare 1 sau 2 zile pentru a urmări cursul distensiei colonului și pentru a detecta aerul liber sau intramural; CT este mai sensibil în detectarea aerului extraluminal sau a abcesului pericolic.

Tratamentul se administrează în funcție de tipul de colită

Extensia bolii influențează modalitatea de tratament, influențează riscul de dezvoltare a displaziei sau a cancerului colorectal și, prin urmare, începerea și frecvența supravegherii colonoscopice.
În funcție de extensia macroscopică maximă la colonoscopie, colita ulcerativă este clasificată ca proctita, colita distală sau colita stângă și colita extensivă.

Terapia locală sub formă de supozitoare sau clisme este, de obicei, prima alegere pentru proctita și colita distală sau colita stângă, în timp ce terapia orală (adesea combinată cu terapia locală) este indicată pentru colita extensivă.

Pacienții cu colită extinsă prezintă cel mai mare risc de a dezvolta cancer colorectal, în timp ce pacienții cu proctită prezintă un risc similar cu cel al populației generale. Gravitatea bolii influențează modalitatea de tratament și calea de administrare. Indicii clinici ai severității bolii nu au fost validați în mod corespunzător, deși parametrii clinici, de laborator, imagistici și endoscopici, inclusiv histopatologia, au impact asupra managementului pacienților.

Remisia este definită ca frecvența scaunului ≤ 3/ zi, fără sângerare rectală și mucoasa normală la endoscopie. Absența unui infiltrat inflamator histologic acut prognozează o evoluție îndelungată a bolii.
Cea mai bună modalitate de a defini remisia este o combinație de parametri clinici (frecvența scaunului ≤ 3 / zi fără sângerare) și nicio leziune a mucoaselor la endoscopie.

Aproximativ o treime dintre pacienții cu colită ulceroasă extinsă necesită, în cele din urmă, o intervenție chirurgicală. Proctocolectomia totală este curativă: speranța de viață este restabilită la normal, iar riscul de cancer de colon este redus semnificativ. Cu toate acestea, unele studii raportează că până la 25% dintre pacienți dezvoltă la mulți ani după operație inflamație în mucoasa intestinului subțire.

După efectuarea unei proctocolectomii totale cu o pungă ileală anastomoză anală (IPAA), rămâne un risc mic de displazie sau cancer. O clasificare a colitei ulcerative în funcție de vârstă la debut este de valoare, deoarece bolile cu debut precoce sunt cu un curs mai puțin favorabil.

Clasificarea în funcție de prezența concomitentă a colangitei sclerozante primare este importantă, deoarece crește necesitatea și frecvența colonoscopiei de supraveghere. Utilizarea clinică de rutină a markerilor moleculari genetici sau serologici nu este recomandată pentru clasificarea colitei ulceroase.

Cum se pune diagnosticul de colită ulcerativă

Diagnosticul de colită ulceroasă se bazează pe o combinație de simptome, constatări endoscopice, histologie și absența diagnosticelor alternative. Este important ca toți pacienții care se prezintă la medic cu simptomele de mai sus să fie evaluați și să li se recomande cultură de scaun și test Clostridium difficile pentru ca medicul să excludă tratamentul enteric și anumite infecții suprapuse.

Pacienții cu colită ulcerativă pot avea anemie, deficit de fier, leucocitoză sau trombocitoză. Hipoalbuminemia poate fi observată în boala severă.
În urma analizelor de sânge, se poate vedea cum markerii inflamației, cum ar fi VSH și proteina C reactivă, pot fi crescuți (iar în acest caz vorbim despre colită ulcerativă severă) sau normali ( boală uşoară până la moderată).

Biomarkerii scaunului sunt mai specifici pentru a diagnostica inflamația intestinală. Calprotectina fecală, o proteină care este detectabilă în scaun și care se corelează cu creșterea neutrofilelor în intestin, poate fi de ajutor în excluderea bolii inflamatorii intestinale, deoarece pacienții cu calprotectina fecală scăzută au un risc foarte mic de a se confrunta cu o boală inflamatorie intestinală.

Totuși, deoarece calprotectina fecală nu face distincție între diferitele cauze ale inflamației intestinale, nu ar trebui folosită ca instrument de diagnostic definitiv în colita ulceroasă.

Endoscopia cu biopsii este singura modalitate de stabilire a diagnosticului de colită ulceroasă. Colonoscopia cu intubarea ileonului terminal este recomandată pacienților cu suspiciune de boală inflamatorie intestinală.

Constatările endoscopice clasice în colita ulceroasă includ eritemul, sângerarea și ulcerațiile. De cele mai multe ori, afecțiunea debutează în rect, extinzându-se proximal într-un model circumferențial continuu.

Ulcerele în colita ulceroasă sunt întotdeauna asociate cu inflamația mucoasei, spre deosebire de boala Crohn, în care mucoasa înconjurătoare poate apărea neinflamată. Până la 75% dintre pacienții cu colită ulcerativă cu boală distală au, de asemenea, o zonă izolată de inflamație în jurul orificiul apendicular.

Pentru a se exclude boala Crohn, se recomandă pacienților cu simptome de afectare a tractului superior efectuarea unei esofagogastroduodenoscopii. Mai mult, trebuie prelevate cel puțin două biopsii din șase zone diferite (ileon terminal, ascendent, transversal, descendent, colon sigmoid și rect), din zonele care par că ar fi normale, deoarece modificările inflamatorii ar putea deveni evidente la microscopie.

Examenul fizic poate evidenția semne de anemie, sensibilitate abdominală și sânge la examenul rectal. Distensia abdominală și timpanul la percuție pot indica o dilatare a colonului, necesitând evaluare radiologică promptă.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual: Ulcerative Colitis
https://www.msdmanuals.com/professional/gastrointestinal-disorders/inflammatory-bowel-disease-ibd/ulcerative-colitis
National Library of Medicine - Ulcerative colitis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6487890/

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...