Rinita non-alergică reprezintă inflamația zonei interioare a nasului, inflamație care nu este cauzată de o alergie.

Rinita este de două tipuri, alergică și non-alergică. O cauză a rinintei non-alergice este, de obicei, o infecție virală, deși această problemă poate fi cauzată și de substanțe iritante. Nasul este partea cea mai frecvent infectată a căilor aeriene superioare.

Rinita este o problemă globală și este definită ca prezența a cel puțin uneia dintre următoarele: congestie, rinoree, strănut, mâncărime nazală și obstrucție nazală.

Cele două clasificări majore sunt rinita alergică și cea nonalergică (NAR). Rinita alergică apare atunci când un alergen este factorul declanșator al simptomelor nazale. NAR este atunci când apare obstrucția și rinoreea în raport cu declanșatorii nonalergici, neinfecțioși, cum ar fi schimbarea vremii, expunerea la mirosuri caustice sau fum de țigară, diferențe de presiune barometrică, etc.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Există o lipsă a bolii alergice concomitente, determinată de testul negativ al înțepăturii pielii. pentru alergeni relevanți și / sau teste de anticorpi specifici alergenilor negativi. Ambele sunt boli foarte răspândite, care au o povară economică semnificativă asupra societății și un impact negativ asupra calității vieții pacientului. Tratamentul rinitei alergice include evitarea alergenilor, antihistaminice (orale și intranazale), corticosteroizi intranazali, cromone intranazale, antagoniști ai receptorilor leucotrienelor și imunoterapie. De asemenea, se utilizează corticosteroizi sistemici ocazionali și decongestionanți (orali și topici).

 Principiul principal al tratamentului pentru NAR sunt corticosteroizii intranazali. De asemenea, s-a dovedit că antihistaminicele topice sunt eficiente. Anticolinergice topice precum bromura de ipratropiu (0,03%) spray nazal sunt eficiente în tratarea simptomelor rinoreei. Terapia adjuvantă include decongestionante și ser fiziologic nazal. Terapiile de investigație în tratamentul NAR discutate includ capsaicina, azotatul de argint și acupunctura.

Rinita poate fi acută (de scurtă durată) sau cronică (de lungă durată). Rinita acută este rezultatul infecțiilor virale, dar, totodată, poate fi rezultatul alergiilor, al bacteriilor sau al altor cauze. Rinita cronică apare, de regulă, o dată cu sinuzita cronică (rinosinuzita cronică).

Tipuri de rinita non-alergică

1. Rinita virală acută

Această afecțiune poate fi cauzată de o gamă variată de virusuri, dar, de obicei, este provocată de cel al răcelii obișnuite. Simptomele uzuale sunt:

• rinoree (secreții nazale);
• strănut;
• congestie nazală;
• sindromul picăturii postnazale;
• tuse și febră scăzută.

Tratamentul include descongestionante, spray-uri nazale cu apă de mare concentrată și extracte de coacăz negru, gălbenele și măceș, sau medicamente antihistaminice.

2. Rinita cronică

Aceasta este, de obicei, o prelungire a rinitei cauzate de inflamație sau de o infecție virală. Afecțiunea provoacă obstrucție nazală și, în cazuri severe, formarea unei cruste, sângerări frecvente și secreții urat mirositoare, dense și pline de puroi care sunt eliminate din fosele nazale.

Ca tratament, descongestionantele pot ușura simptomele, dar orice infecție de acest gen necesită analize mai amănunțite, pentru ca medicul să poată prescrie tratamentul corespunzător.

3. Rinita atrofică

Este o formă de rinită cronică în care membrana mucoasă se subțiază (se atrofiază) și se întărește, ceea ce duce la lărgirea căilor respiratorii, care se dilată mult și se usucă. Această atrofiere are loc mai frecvent la persoanele în vârstă.

Simptomele rinitei atrofice sunt formarea unor cruste în interiorul nasului și dezvoltarea unui miros neplăcut. Persoanele afectate pot avea, de asemenea, sângerări nazale severe și recurente, iar în timp își pot pierde simțul mirosului.

Tratamentul vizează reducerea crustelor, eliminarea mirosului neplăcut și reducerea infecțiilor. Antibioticele aplicate în interiorul nasului distrug bacteriile, iar estrogenii pulverizați în nas sau administrați oral, alături de vitaminele A și D, luate pe cale orală, pot reduce formarea crustelor.

4. Rinita vasomotorie

Este o formă de rinită cronică. Obstrucția nazală, strănutatul și rinoreea (secrețiile nazale abundente) - cele mai comune simptome ale alergiei - apar atunci când alergiile nu par a fi prezente. La unele persoane, nasul reacționează la agenți puternic iritanți, cum sunt praful și polenul, la parfumuri tari, poluare sau alimente condimentate. Afecțiunea apare și dispare și este agravată de aerul prea uscat.

Ca simptome, membrana mucoasă se inflamează și variază de la culoarea roșu aprins la violet ori roșu închis. Uneori, pacienții au și o ușoară inflamație a sinusurilor.

Tratamentul rinitei vasomotorii nu este întotdeauna satisfăcător. Dacă inflamația sinusurilor nu este severă, tratamentul are scopul de a atenua simptomele; în acest caz pot fi de ajutor corticosteroizii nazali și spray-urile antihistaminice. Descongestionantele pot fi luate pe cale orală și se vor administra timp de câteva zile, dacă simptomele se înrăutățesc.

Când să mergi la medic dacă suspectezi o rinită non-alergică

E indicat să mergi la un consult medical dacă:

• Simptomele tale sunt severe;
• Simptomele pe care le manifești nu sunt deloc atenuate de medicamentele care se eliberează fără prescripție medicală sau nu sunt ușurate de îngrijirea pe care ți-o acorzi la domiciliu;
• Ai efecte adverse deranjante din cauza medicamentelor pe care le iei pentru rinită, eliberate cu sau fără rețetă de la medic.

Ce simptome are, în general, o rinită non-alergică

Rinita non-alergică implică strănutul cronic sau un nas cu secreții și congestie, fără o cauză aparentă. Simptomele rinitei non-alergice sunt similare cu cele ale febrei fânului (numită și rinită alergică), dar dovada unei reacții alergice nu este prezentă.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Dacă suferi de rinită non-alergică, cel mai probabil ai simptome care apar și dispar pe tot parcursul anului. E posibil să te confrunți cu simptome în mod constant sau să ai simptome care sunt prezente doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Semnele și simptomele rinitei non-alergice pot merge de la un nas înfundat, cu secreții nazale puternice și strănut des, până la acumulare de mucus în gât și tuse deranjantă. De regulă, rinita non-alergică nu provoacă mâncărimi ale nasului, ochilor sau în gât, simptome care sunt asociate cu alergiile, cum este și febra fanului.

Ce cauze stau la baza rinitei non-alergice

Cauza exactă a rinitei non-alergice nu este cunoscută până în prezent, însă oamenii de știință și medicii au constatat că rinita non-alergică apare atunci când vasele de sânge din nas se dilată și umplu stratul care căptușește nasul cu sânge și fluide.

Factorii declanșatori ai rinitei non-alergice pot fi:

• agenții iritanți din mediul înconjurător sau care au legătură cu ocupația persoanei afectate: praful, smogul, fumatul pasiv sau aromele puternice, cum ar fi mirosul unui parfum;
• schimbările meteorologice, cum ar fi modificările de temperatură și de umiditate, mai ales cele care au loc brusc;
• infecțiile, cum ar fi o infecție virală (o răceală sau o gripă, de exemplu);
• unele alimente și băuturi; rinita non-alergică poate să apară atunci când consumi mâncare, în special dacă mănânci alimente iuți sau picante (ardei, piper); și băuturile alcoolice pot cauza o rinită non-alergică, ceea ce face ca membrana din nas să se umfle, ducând la congestie nazală;
• anumite medicamente; și o serie de medicamente pot fi factori declanșatori pentru o rinită non-alergică: aspirina, ibuprofenul, pastilele pentru hipertensiune, cum sunt beta blocantele. Totodată, afecțiunea poate fi declanșată de sedative, antidepresive, contraceptive orale sau medicamentele folosite pentru a trata disfuncțiile erectile;
• modificările hormonale: factori declanșatori pentru rinita non-alergică pot fi și sarcina, menstruația, contraceptivele orale sau diverse afecțiuni care implică tulburări hormonale, cum ar fi hipotiroidismul.

Ce complicații poate da rinita non-alergică

Dacă suferi de rinită non-alergică, există riscul de a dezvolta probleme suplimentare. Acestea pot include dificultatea de a dormi bine, însoțită de somnolență în timpul zilei, iritabilitate sau probleme de concentrare. Inflamația asociată cu rinita non-alergică poate duce, de asemenea, la afecțiuni suplimentare de sănătate, cum ar fi: polipii nazali, sinuzita sau infecții ale urechii medii.

Tratamentul rinitei non alergice 

O serie de masuri si terapii locale pot ajuta in gestionarea rinitei non alergice.

• Evitarea factorilor declanșatori de mediu, cum ar fi mirosurile puternice (parfumuri, săpunuri, vopsea etc.) și poluanții atmosferici (fum de fum, fum de tutun), care sunt iritante respiratorii, este recomandată celor care consideră că acestea înrăutățesc simptomele rinitei.
• Antihistaminicele orale de a doua generație nu sunt la fel de eficiente , deși antihistaminice orale de primă generație pot avea unele beneficii datorită activității anticolinergice. Pe de altă parte, antihistaminicele topice s-au dovedit a fi foarte eficiente pentru tratamentul general al rinitei non alergice. Dintre cele două antihistaminice topice de pe piață în Statele Unite (azelastină și olopatadină), azelastina este singura care s-a dovedit a fi eficientă pentru rinita nealergică. Banov și Lieberman au evaluat eficacitatea sprayului nazal azelastin la pacienții cu rinită vasomotorie nealergică într-un studiu multicentric, randomizat, controlat cu placebo și a constatat o îmbunătățire semnificativă a scorurilor simptomelor totale de rinită vasomotorie (TVRSS) la acei pacienți cărora li s-a administrat azelastină (două pulverizări de două ori pe zi, 1,1 mg) față de placebo. Într-un studiu deschis, de 2 săptămâni, cu azelastină 2 pulverizări pe nară de două ori pe zi la pacienții cu rinită alergică, rinită mixtă și rinită vasomotorie nealergică, s-a constatat că azelastina a îmbunătățit controlul tuturor simptomelor rinitei, inclusiv congestie nazală, picurare postnasală, strănut și dificultăți de somn.34 Postgustul metalic menționat anterior, pe care unii pacienți îl descriu cu azelastină,depinde  de doză și deseori se disipă în timp.
• Cortizonul-   S-a constatat că corticosteroizii intranazali sunt eficienți în rinita nealergică, în special în rinita vasomotorie și NARES. Propionatul de fluticazonă și beclometazona sunt singurii corticosteroizi topici aprobați de FDA în SUA pentru tratamentul NAR. Din punct de vedere clinic, nu pare să existe o diferență între steroizii intranazali disponibili în acest moment.Majoritatea sunt dozați de două ori pe zi și pacienții trebuie informați că poate dura 24 până la 72 de ore până când simptomele încep să se amelioreze, deși se spune că debutul acțiunii a fi de la 3-12 ore.Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu 983 de pacienți cu rinită perenă nealergică efectuat de Webb și colab. 35 de pacienți au primit propionat de fluticazonă 200 mcg, 400 mcg sau placebo timp de 28 de zile. Obiectivul primar a fost modificarea medie a scorului total al simptomelor nazale (TNSS), care a fost o sumă a evaluărilor pacienților de obstrucție nazală, picurare postnasală și rinoree. Pacienții care s-au dovedit a avea NARES, precum și cei care nu au, s-au dovedit a avea o îmbunătățire statistic semnificativă similară a oricărei doze de propionat de fluticazonă comparativ cu placebo.Cu toate acestea, există un subgrup de pacienți NAR care nu răspund la corticosteroizi intranazali. și un studiu suplimentar este justificat la acești non-respondenți.
• Decongestionante  În prezent, nu există studii specifice privind eficiența decongestionantelor orale în tratamentul NAR. Astfel, acestea ar trebui considerate terapie adjuvantă, care este utilizată în funcție de necesități pentru congestia nazală care nu răspunde la corticosteroizi intranazali, antihistaminice topice sau la o combinație a ambelor.
• Anticolinergice  Singurul medicament anticolinergic topic aprobat în Statele Unite pentru aplicare topică este bromura de ipratropiu. Bromura de ipratropiu (0,03%) se recomandă spray nazal atunci când rinoreea este predominantul sau singurul simptom, ca în cazul rinitei gustative. Din parametrii actualizați ai practicii rinitei, utilizarea acestuia în combinație cu un corticosteroid intranazal este mai eficientă decât oricare dintre medicamente pentru tratamentul rinoreei. Acest lucru nu este doar eficient, ci și sigur, deoarece nu există o incidență crescută a evenimentelor adverse
• Ser fiziologic nazal   Spălarea nazală cu soluție salină s-a dovedit a fi de ajutor singură sau ca terapie adjuvantă la pacienții cu rinoree cronică și rinosinuzită și congestie. O analiză a bazei de date Cochrane din 2007 a găsit 8 studii randomizate controlate în care soluția salină a fost evaluată fie în comparație cu niciun tratament, placebo, ca adjuvant la alte tratamente sau împotriva tratamentelor. Nu au existat dovezi că soluția salină a fost benefică în tratamentul rinosinuzitei cronice și nici nu a fost mai eficientă decât un corticosteroid intranazal. Cu toate acestea, au existat dovezi favorabile pentru soluția salină ca tratament adjuvant. Concluzia finală a fost că irigațiile saline sunt bine tolerate, cu efecte secundare foarte minore care pot fi incluse ca adjuvant al tratamentului pentru simptomele rinosinuzitei cronice.

Terapii investigative

1. Capsaicina
Capsaicina este substanța chimică conținută în uleiul de ardei Capsicum și, deși este iritant inițial pentru zona aplicată, în cele din urmă desensibilizează fibrele neuronale senzoriale. S-a folosit intranazal pentru a încerca și a scădea hiperreactivitatea nazală responsabilă de rinoree, strănut și congestie. Studiile controlate cu placebo folosind capsaicină intranazală la pacientul cu rinită perenă nealergică, neinfecțioasă, au constatat o reducere semnificativă și pe termen lung a scalei analogice vizuale. 

2. Azotat de argint
Azotatul de argint aplicat local s-a dovedit a fi eficient într-un studiu care a comparat azotatul de argint, flunisolida și placebo la pacienții cu NAR. Ameliorarea a fost constatată la rinoree, strănut și congestie nazală raportate de pacienți. Două studii prospective la pacienții cu rinită vasomotorie au constatat, de asemenea, o îmbunătățire semnificativă a simptomelor nazale.

3. Acupunctura
Dintr-o revizuire sistematică a medicinei complementare și alternative pentru rinită și astm, publicată în Journal of Allergy and Clinical Immunology în 2006, majoritatea studiilor privind acupunctura au fost în rinita alergică și nu au fost randomizate, controlate sau descriptive. A existat un studiu non-randomizat în NAR care nu a arătat nicio diferență în fluxul de aer nazal și simptome între acupunctură și electrostimulare. Cu toate acestea, în 2009, a fost publicat un studiu aleatoriu, controlat cu placebo, realizat de Fleckenstein și colab., care a arătat o schimbare semnificativă a bolii nazale.  la pacienții cu rinită vasomotorie tratați cu acupunctură față de cei care au avut tratament cu acupunctură cu laser simulat. 

Interventie chirurgicala
După 6-12 luni de tratament medical eșuat (corticosteroid intranazal cu azelastină și / sau decongestionante și / sau bromură de ipratropiu), pot fi luate în considerare opțiuni chirurgicale. Poate fi, de asemenea, indicat dacă pacientul are afecțiuni comorbide, cum ar fi obstrucția nazală de la deviația severă a septului nazal sau hipertrofia turbinatului inferior, hipertrofia adenoidă sau sinuzita refractară.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Non-allergic rhinitis 
https://www.nhs.uk/conditions/non-allergic-rhinitis/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3121056/