Tratamentul cu statine in steatohepatita non-alcoolica (NASH)

Pacienții cu steatohepatită non-alcoolică (NASH) sunt deseori privați de terapia cu statine din cauza riscului de toxicitate hepatică. Să vedem de ce unii medici evită acest tratament și ce spun studiile despre acest aspect.

Steatohepatita non-alcoolică este o afecțiune hepatică caracterizată prin inflamație și leziuni hepatice cauzate de acumularea de grăsime în ficat, fără consum semnificativ de alcool. NASH este o formă severă a bolii ficatului gras (NAFLD), care include un spectru de afecțiuni hepatice de la steatoză simplă, adică acumulare de grăsime fără inflamație, până la steatohepatită, deci inflamație și leziuni hepatice și poate progresa spre ciroză și insuficiență hepatică.

Dislipidemia este frecvent observată la pacienții cu steatohepatită non-alcoolică, iar tratamentul pentru dislipidemie joacă un rol important în procesul de tratare a bolii hepatice non-alcoolice. Mai mult decât atât, pentru că bolile coronariene reprezintă cea mai frecventă cauză de deces în rândul pacienților cu steatoză hepatică non-alcoolică, e foarte important ca dislipidemia să fie tratată.

Statinele fac parte din categoria medicamentelor care reduc nivelul de lipide din organism, reducând totodată și riscul de afecțiuni cardiovasculare. Mulți medici evită, însă, prescrierea de statine pentru tratarea pacienților care suferă, în paralel cu dislipidemia, și de steatoză hepatică non-alcoolică, deoarece acestea pot cauza toxicitate la nivelul ficatului. Studii științifice mai recente în domeniu sugerează, însă, ca terapia cu statine în doze moderate este sigură și prezintă risc minim de toxicitate hepatică.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Terapia cu statine în caz de steatohepatită non-alcoolică

Mai multe cercetări din ultimii ani susțin terapia cu statine la pacienții cu steatohepatită non-alcoolică.

Terapia cu statine, mai multe beneficii decât riscuri

Un grup de cercetători de la Universitatea din Florida a publicat un articol potrivit căruia terapia cu statine este sigură pentru persoanele diabetice și prediabetice cu steatohepatita nonalcoolică și ar trebui încurajată, având în vedere riscul ridicat de apariție a unor boli cardiovasculare la acești pacienți.

Pacienții analizați care au primit statine au avut o reducere a colesterolului total și o reducere a LDL-colesterolului în comparație cu pacienții care nu au primit tratament cu statine, dar tratamentul nu a influențat nivelul trigliceridelor sau al HDL-colesterolului. Pacienții tratați cu statine nu au avut creșteri ale transaminazelor (enzimelor hepatice), comparativ cu pacienții fără statine. Nu s-au observat modificări ale histologiei hepatice sau rezistenței la insulină la pacienții care au început tratament cu statine.

Această analiză recentă nu găsește nicio dovadă de agravare a funcției hepatice în timpul utilizării de statine, iar alte studii au sugerat chiar o îmbunătățire a funcției hepatice. În plus, față de activitatea lor de scădere a lipidelor, statinele au, de asemenea, proprietăți sistemice antiinflamatorii, antioxidante și antitrombotice. Acest lucru ar putea conferi un anumit nivel de protecție împotriva steatohepatitei și a fibrozei. Ca o concluzie a acestei analize pentru majoritatea pacienților, beneficiile dovedite ale tratamentului cu statine sunt mai mari decât orice riscuri potențiale.

Atorvastatina, de folos în reducerea enzimelor hepatice

O revizuire de dată recentă a mai multor lucrări științifice arată că „dovezile dintr-o multitudine de studii sugerează că statinele nu numai că manifestă proprietăți antiinflamatorii și antifibrotice, dar au și un impact benefic cu mai multe fațete asupra sănătății hepatice.”

Trei analize post-hoc ale unor studii controlate randomizate indică faptul că atorvastatina este benefică pe post de tratament în caz de steatohepatită non-alcoolică și în boala ficatului gras non-alcoolic pe baza unei reduceri a enzimelor hepatice și a îmbunătățirilor ultrasonografiei. În plus, analizele au mai arătat că terapia cu statine la acești pacienți a redus la jumătate morbiditatea și mortalitatea de cauză cardiovasculară, scăzând și evenimentele cardiovasculare cu două treimi, în comparație cu pacienții care nu erau tratați cu statine.

Diferite alte studii clinice au demonstrat constant că nivelurile serice de aminotransferaze se reduc substanțial la pacienții cu dislipidemie prin tratamentul cu atorvastatină și simvastatină. Deși utilizarea prelungită a anumitor statine, cum ar fi rosuvastatina, poate provoca anomalii ale enzimelor hepatice, niciunul dintre pacienți nu a prezentat o creștere mai mare de trei ori a acestor enzime și toți au prezentat îmbunătățiri semnificative ale parametrilor lipidici.

Concluziile cercetătorilor au fost că, în calitate de medicament hipolipemiant, statinele au demonstrat în repetate rânduri că nu au niciun efect semnificativ asupra hepatotoxicității la pacienții cărora li s-au administrat, încurajând și mai mult utilizarea acestor medicamente la bolnavii de steatohepatită non-alcoolică. Așadar, acestea pot fi un coordonator de bază în gestionarea nivelurilor de lipide, inflamație și fibroză implicate în condițiile asociate cu NASH.

Cum funcționează terapia cu statine?

Statinele sunt medicamente prescrise de medici pentru reducerea colesterolului din sânge. Colesterolul mărit crește riscul de infarct miocardic și de accident vascular cerebral, de aceea e important să fie scăzut până ajunge la valori normale: cel total e bine să fie sub 200 mg/dL, iar cel rău, LDL, sub 100.

Statinele acționează în două moduri în același timp, pentru reducerea colesterolului:

Statinele opresc producția de colesterol. Acestea blochează, în primă fază, enzimele care creează colesterol. Producția redusă reușește să scadă nivelul de colesterol din organism. Aceste medicamente ajută, totodată, organismul să reabsoarbă colesterolul existent.

Corpul are nevoie de colesterol pentru a acționa așa cum trebuie - colesterolul e necesar pentru digestie, pentru fabricarea unor hormoni, dar și pentru absorbția vitaminei D. Însă problemele apar atunci când nivelul de colesterol este prea mare. Dacă statinele reduc colesterolul, organismul nu își poate lua necesarul de colesterol din sânge. Așadar, acesta va fi obligat să reabsoarbă colesterolul care s-a depus pe artere, sub formă de placă.

Medicul este cel în măsură să prescrie tratamentul cel mai potrivit atât pentru colesterol mărit, cât și pentru steatohepatita non-alcoolică. Urmând tratamentul prescris de medic, precum și adoptând o alimentație mai sănătoasă, adică mai săracă în grăsimi animale și produse zaharoase, pacientul va reuși să reducă atât colesterolul rău din sânge, cât și grăsimea de la nivelul ficatului.

Alte tratamente indicate în steatohepatita non-alcoolică

În cazul pacienților cu steatohepatită non-alcoolică (NASH), există mai multe opțiuni de tratament pe care medicii le pot recomanda pe lângă statine. Aceste tratamente includ modificări ale stilului de viață, medicamente și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.

Modificări ale stilului de viață

Adoptarea unei diete sănătoase, echilibrate și reducerea aportului caloric pot contribui semnificativ la ameliorarea NASH. Pierderea a 5-10% din greutatea corporală la persoanele supraponderale sau obeze poate reduce inflamația hepatică și poate îmbunătăți funcția hepatică. Activitatea fizică regulată, cum ar fi exercițiile aerobice și de rezistență, ajută la reducerea acumulării de grăsime în ficat și la îmbunătățirea sănătății generale.

Alte medicamente în afară de statine

Utilizată în mod obișnuit pentru tratamentul diabetului de tip 2, pioglitazona poate ajuta la îmbunătățirea inflamației și a steatozei hepatice la pacienții cu NASH, chiar și la cei care nu au diabet. Administrarea de vitamina E în doze mari poate reduce inflamația și stresul oxidativ la pacienții cu NASH, în special la cei care nu au diabet. Medicamente cum ar fi liraglutida, utilizate în tratamentul diabetului de tip 2, au arătat potențial în reducerea steatozei hepatice și a inflamației. Și inhibitorii de SGLT2 utilizați în tratamentul diabetului de tip 2 pot contribui la reducerea grăsimii hepatice.

Tratamente emergente și terapii experimentale

Acidul obeticholic, un medicament aprobat pentru tratamentul colangitei biliare primitive, a arătat potențial în tratamentul NASH în studiile clinice, aflându-se în continuare în cercetări. Cenicriviroc, un antagonist de chemokine receptor 2 și 5, este cercetat pentru potențialul său de a reduce inflamația hepatică și fibroza. Elafibranor, un agonist dual PPAR-alfa și PPAR-delta, este de asmenea în curs de studiu pentru tratamentul NASH.

Intervenții chirurgicale

La pacienții cu obezitate severă, intervențiile chirurgicale pentru scăderea în greutate, cum ar fi bypass-ul gastric sau gastrectomia longitudinală, pot conduce la îmbunătățiri semnificative ale NASH.

Controlul comorbidităților

Gestionarea altor afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arterială și hiperlipidemia, este esențială pentru tratamentul pacienților cu steatohepatită non-alcoolică.

Cum se poate preveni steatohepatita non-alcoolică?

Prevenirea steatohepatitei non-alcoolice se concentrează în principal pe adoptarea unui stil de viață sănătos și pe gestionarea factorilor de risc care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Meniul de zi cu zi ar trebui să fie centrat pe mai multe legume și pe cantități moderate de fructe proaspete, cereale integrale (fulgi de ovăz, quinoa, hrișcă, orez brun etc.), proteine slabe (carne slabă, ouă, tofu) și grăsimi nesaturate (măsline, ulei de măsline, nuci, avocado etc.).

Ar trebui evitat consumul zilnic sau regulat de alimente ultra procesate, pline de zahăr rafinat și de grăsimi trans (fast-food, patiserie, chipsuri, bomboane, brânză topită, mezeluri etc.). Acestea ar trebui luate în calcul doar arareori, pentru consum ocazional.

Porțiile nu ar trebui să fie mai mari decât are nevoie fiecare persoană, în funcție de înălțime, greutate, vârstă și activitate fizică obișnuită. O persoană scundă, slabă și sedentară, de exemplu, are nevoie de mai puțină mâncare pentru a funcționa corect decât o persoană înaltă, musculoasă, care face zilnic efort fizic consistent.

Activități precum mersul pe jos sau pe bicletă, alergarea și înotul ajută la arderea grăsimilor și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare. Exercițiile de rezistență, cum ar fi ridicarea de greutăți sau cele efectuate cu greutatea poropriului corp, contribuie la întărirea masei musculare și la accelerarea metabolismului.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cedars Sinai - Non-alcoholic Steatohepatitis (NASH)
https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/n/non-alcoholic-steatohepatitis-nash.html
Pub Med - The effect and safety of obeticholic acid for patients with nonalcoholic steatohepatitis: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38363900/
Studiul „The effect and safety of obeticholic acid for patients with nonalcoholic steatohepatitis: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials”, apărut în Medicine (Baltimore). 2024 Feb 16;103(7):e37271. doi: 10.1097/MD.0000000000037271, autori: Jie Zhao, Baozhen Li, Kai Zhang, Zhiyong Zhu
MDPI - A Systematic Review of Statins for the Treatment of Nonalcoholic Steatohepatitis: Safety, Efficacy, and Mechanism of Action
https://www.mdpi.com/1420-3049/29/8/1859
Studiul „A Systematic Review of Statins for the Treatment of Nonalcoholic Steatohepatitis: Safety, Efficacy, and Mechanism of Action”, apărut în Molecules 2024, 29(8), 1859; https://doi.org/10.3390/molecules29081859, autori: Shiqin Zhang et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...