Virusul SARS-CoV-2 se poate transmite chiar cu una-trei zile înainte de apariția simptomelor
Virusul SARS-CoV-2 se poate transmite chiar cu una-trei zile înainte de apariția simptomelor [studiu]
Virusul SARS-CoV-2 se poate transmite chiar cu una-trei zile înainte de apariția simptomelor [studiu]
Transmiterea presimptomatică a virusului SARS-CoV-2 poate avea loc chiar cu 1-3 zile înainte de debutul simptomelor, arată un nou studiu¹ realizat în Singapore.
Investigarea tuturor celor 243 de cazuri de COVID-19 care au fost raportate în Singapore în perioada 23 ianuarie - 16 martie 2020 a identificat șapte grupuri de cazuri în care transmiterea presimptomatică este cea mai probabilă explicație pentru apariția cazurilor secundare.
Noul coronavirus se poate transmite și înainte de apariția simptomelor
Transmiterea presimptomatică a fost definită ca transmiterea SARS-CoV-2 de la o persoană infectată (pacient-sursă) la o altă persoană (pacient secundar) înainte ca pacientul-sursă să dezvolte simptome, fără dovezi că pacientul secundar a mai avut contact cu altă persoană bolnavă de COVID-19. Au fost identificate șapte grupuri epidemiologice COVID-19 în care a avut loc transmiterea presimptomatică, iar 10 astfel de cazuri din aceste grupuri au reprezentat 6,4% din cele 157 cazuri dobândite local.
În cele patru grupuri pentru care a putut fi stabilită data expunerii la noul coronavirus, transmiterea presimptomatică a avut loc cu 1-3 zile înainte de debutul simptomelor la pacientul-sursă presimptomatic. Pentru a ține seama de posibilitatea transmiterii presimptomatice, oficialii care dezvoltă protocoale de urmărire a contactelor ar trebui să ia în considerare cu fermitate și includerea unei perioade înainte de debutul simptomelor. Dovada transmiterii presimptomatice a SARS-CoV-2 subliniază rolul vital pe care distanțarea socială îl are în controlul pandemiei de COVID-19.
Depistarea precoce și izolarea pacienților cu COVID-19 care prezintă simptome și urmărirea contactelor apropiate este o strategie importantă de restrângere a bolii; cu toate acestea, existența unei transmiteri presimptomatice sau asimptomatice se poate dovedi dificil de gestionat.
Astfel de moduri de transmitere nu au fost documentate cu exactitate și definitiv pentru COVID-19, deși au fost raportate cazuri de transmitere presimptomatică și asimptomatică în mai multe țări. Examinarea intervalelor seriale (adică numărul de zile care trec între apariția simptomelor la un caz primar și la cel secundar) în China a sugerat că 12,6% din transmitere a fost presimptomatică. Cazurile de COVID-19 din Singapore au fost revizuite pentru a stabili dacă transmiterea presimptomatică a avut loc printre grupurile cu COVID-19 analizate.
Această anchetă a identificat șapte grupuri cu COVID-19 în Singapore în care s-a produs cel mai probabil transmiterea presimptomatică. Printre cele 243 de cazuri de COVID-19 raportate la Singapore până în 16 martie, 157 au fost dobândite local, iar 10 dintre cele 157 (6,4%) au fost atribuite transmiterii presimptomatice. Observațiile acestui studiu sunt susținute și de alte analize care sugerează că transmiterea presimptomatică a COVID-19 este reală.
Transmiterea presimptomatică, asemănătoare cu cea simptomatică
Transmiterea presimptomatică poate avea loc prin picăturile generate de o persoană care vorbește, strănută sau tușește. Și contaminarea mediului cu SARS-CoV-2 a fost documentată, constatându-se că posibilitatea transmiterii indirecte prin atingerea obiectelor pe care le-au atins persoanele presimptomatice este de asemenea un motiv de îngrijorare. Obiectele ar putea fi contaminate direct prin picăturile eliminate de persoana infectată sau prin contactul cu mâinile unei persoane infectate care nu a respectat practicile de igienă.
Posibilitatea transmiterii presimptomatice a SARS-CoV-2 crește provocările în ceea ce privește măsurilor de restrângere a COVID-19, precum detectarea precoce și izolarea persoanelor simptomatice. Impactul depinde de amploarea și durata transmisibilității virusului în perioada presimptomatică, factori care până în prezent nu au fost clar stabiliți. În patru grupuri dintre cele analizate în studiu s-a putut stabili că expunerea la transmiterea presimptomatică a avut loc cu 1-3 zile înainte ca pacientul-sursă să dezvolte simptome.
Deși toate cazurile participante la acest studiu au fost cercetate cu atenție, constatările cercetătorilor sunt supuse unor limitări. În Singapore nu a existat o transmitere comunitară pe scară largă a noului coronavirus în perioada de evaluare, iar sistemele de supraveghere erau deja în vigoare pentru detectarea timpurie a cazurilor. Se estimează astfel că probabilitatea transmiterii presimptomatice a fost foarte mare. Acuratețea datelor în ceea ce privește debutul simptomelor raportate de cei implicați în studiu ar putea să nu fie precisă, însă, mai ales dacă simptomele au fost ușoare, ceea ce duce la incertitudine cu privire la lungimea duratei presimptomatice.
O astfel de transmitere presimptomatică nu este ceva nemaiîntâlnit, ci a fost observată și la alte virusuri respiratorii, cum ar fi gripa. Cu toate acestea, e nevoie de studii suplimentare, spun oamenii de știință, pentru a analiza mai în amănunt transmisibilitatea virusului SARS-CoV-2 de către persoane presimptomatice.
Sursă foto:
Bibliografie:
Centers for Disease Control and Prevention - Presymptomatic Transmission of SARS-CoV-2
https://www.cdc.gov/mmwr/volumes/69/wr/mm6914e1.htm?s_cid=mm6914e1_w#contribAff
1. Studiul „Presymptomatic Transmission of SARS-CoV-2 — Singapore, January 23–March 16, 2020”, publicat în MMWR Morb Mortal Wkly Rep. ePub: 1 April 2020. DOI: http://dx.doi.org/10.15585/mmwr.mm6914e1external icon, autori Wycliffe E. Wei, Zongbin Li, Calvin J. Chiew, Sarah E. Yong, Matthias P. Toh, Vernon J. Lee.