Ventilația mecanică este o procedură medicală prin care se susține sau se înlocuiește respirația naturală, cunoscută și drept respirație spontană. Aceasta se realizează cu ajutorul unui ventilator mecanic, care asistă sau preia controlul asupra respirației unui pacient, atunci când acesta nu poate respira singur.  

Există mai multe motive pentru care un pacient poate avea nevoie de ventilație mecanică, dar cele mai des întâlnite implică fie un nivel de oxigen scăzut, fie dificultăți de respirație cauzate de o infecție, precum cea pneumococică.  

Când este folosită ventilația mecanică?

Se apelează la ventilație mecanică atunci când este necesară infuzia unei cantități mari de oxigen la nivelul plămânilor. De asemenea, atunci când pacientul consumă foarte multă energie pentru a respira, ventilația mecanică este utilizată pentru a asista procesul de respirație și a reduce nivelul de efort depus de pacient în acest sens. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În anumite situații, când pacientul nu poate respira din cauza unei leziuni la nivelul sistemului nervos, ventilația mecanică este procedura folosită pentru a suplini funcția de respirație a pacientului în cauză. În același fel se procedează și în cazul pacienților aflați în stare de inconștiență, cauzată de o infecție severă, acumulare de toxine sau de o supradoză de droguri. 

Cum funcționează un ventilator mecanic?

Atunci când un pacient are nevoie de ventilație mecanică, se inserează un tub endotraheal, prin nas sau gură, până în trahee.  Acest tub va fi, apoi, conectat la aparatul de ventilație. Ventilatorul pompează un amestec de aer și oxigen în interiorul plămânilor pacientului, pentru a introduce oxigenul în organismul acestuia. De asemenea, ventilatorul poate menține o presiune scăzută a aerului, cunoscută drept presiune expiratorie pozitivă, pentru a preveni colabarea plămânilor. 

Tubul endotracheal permite cadrelor medicale să elimine reziduurile mucoase din trahee, prin absorbție. În anumite situații, dacă pacientul prezintă un blocaj la nivelul traheei, cum ar fi o tumoră sau are nevoie de ventilație mecanică pentru o perioadă îndelungată, se poate impune nevoia unei traheostomii, procedură prin care se perforează, sub formă de gaură, o secțiune din gâtul și traheea pacientului, după care se inserează un tub menit să faciliteze respirația pacientului.

Tubul utilizat în traheostomie este, mai apoi, conectat la aparatul de ventilație. Tubul poate fi ținut atât cât este necesar și va fi eliminat atunci când pacientul își poate susține singur procesul de respirație. De asemenea, un pacient conectat la un tub de traheostomie poate mânca și vorbi fără impedimente. 

Cum sunt monitorizați pacienții aflați pe ventilație mecanică?

Majoritatea pacienților conectați la un ventilator mecanic se află sub îngrijire medicală la secția de terapie intensivă. În acest caz, în scop de monitorizare, aparatul de ventilație este conectat la un ecran care afișează ritmul cardiac, ritmul respirator, tensiunea arterială și saturația în oxigen. Aceste informații sunt folosite de cadrele medicale pentru a evalua starea pacientului, dar și pentru a ajusta diverși parametri la aparatul de ventilație, dacă este necesar. 

Cât timp se poate afla un pacient conectat la un ventilator mecanic?

Ventilația mecanică poate salva vieți, dar utilizarea sa presupune și anumite riscuri. În primul rând, ventilația mecanică nu poate trata afecțiunea inițială a pacientului, care s-a soldat cu imposibilitatea respirării normale. Aceasta are doar rol de suport, până în momentul în care pacientul începe să se recupereze și poate respira de unul singur.  De asemenea, este bine de știut că ventilația mecanică se recomandă până la recuperarea funcției respiratorii de sine stătătoare a pacientului. 

Așadar, un pacient se poate afla sub ventilație mecanică de la câteva ore până la câteva zile sau mai mult, în funcție de afecțiune și de severitatea acesteia. În cazurile cele mai grave, pacientul nu va putea reveni niciodată la funcțiile normale de respirație. 

Care sunt riscurile ventilației mecanice?

Câteva dintre complicațiile care pot apărea în urma ventilației mecanice sunt: 

• Infecțiile (pacienții conectați la un aparat de ventilație se pot îmbolnăvi de pneumonie sau de alte boli respiratorii infecțioase) ;
• Colabarea plămânilor sau pneumotorax ;
• Leziunile pulmonare (presiunea exercitată de aerul pompat de aparatul de ventilație poate leza plămânii. Acest aspect poate fi controlat prin nivelul de presiune al aparatului, care este setat, de obicei, la puterea cea mai mică).

Ventilația mecanică este dureroasă?

Ventilatorul, în sine, nu produce durere, însă tubul conectat la trahee poate fi incomod, mai ales pentru că stimulează reflexul de tuse sau de regurgitare. Disconfortul poate fi accentuat de presiunea aerului venit prin tub, asupra plămânilor. De asemenea, cât timp tubul este inserat, prin gură sau nas, în traheee, pacientul nu poate vorbi sau mânca. Adesea, pacientul încearcă, din reflex, să respire prin propriile puteri, ceea ce contracarează acțiunea ventilatorului de a împinge aerul în plămâni și poate îngreuna acțiunea aparatului de ventilație. Pacienții care resimt un disconfort acut pot primi sedative sau analgezice, pentru a le ameliora starea.  

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Medscape – Mechanical Ventilation
https://emedicine.medscape.com/article/304068-overview#a2
Thoracic – Mechanical Ventilation
https://www.thoracic.org/patients/patient-resources/resources/mechanical-ventilation.pdf