Un ceas special ar putea prezice bolile bătrâneții (studiu)

Cercetătorii de la Institutul Buck și Universitatea Stanford au creat un ceas al îmbătrânirii (iAge) care măsoară încărcătura inflamatorie și poate prezice patologiile legate de vârstă sau bolile bătrâneții.

Nu există măsurători standard care pot fi utilizate pentru a identifica persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta boli cronice sau acele așa-numite boli ale bătrâneții, spun oamenii de știință, așa că este nevoie în continuare de cercetări care să vină în sprijinul populației.

O echipă de cercetare de la Institutul Buck și Universitatea Stanford afirmă că implicarea biologiei într-o abordare complet imparțială le-a permis să identifice o serie de valori, inclusiv o mică proteină imună care este implicată în inflamația cronică sistemică legată de vârstă și în îmbătrânirea cardiacă. Astfel, acum există mijloace de detectare a disfuncției și o cale de intervenție înainte ca boala să se instaleze.

iAge poate detecta riscul unei persoane de a se confrunta cu bolile bătrâneții

Potrivit autorilor, studiul¹ apărut în Nature Aging în 2021 a identificat chemokina solubilă CXCL9 ca fiind cel mai puternic element care poate contribui la realizarea unui fel de ceas al îmbătrânârii numit iAge. Aceasta este o mică proteină imună, chemată de obicei în acțiune pentru a atrage limfocitele la locul unei infecții.

Însă, în acest caz, CXCL9 reglează gene multiple corelate cu inflamația și este implicat în senescența celulară, îmbătrânirea vasculară și remodelarea cardiacă adversă. Inhibarea CXCL9 a inversat pierderea funcției în celulele endoteliale îmbătrânite atât la oameni, cât și la șoareci.

Rezultatele analizei inițiale (care au inclus, de asemenea, informații din evaluările clinice cuprinzătoare ale sănătății la 902 persoane) au fost validate într-o cohortă independentă de centenari și mortalitatea de toate cauzele în studiul Framingham Heart. 

Investigatorii spun că, atunci când vine vorba de sănătate și longevitate, vârsta sistemului imunitar depășește cu siguranță informațiile cronologice care pot fi obținute din cartea de identitate. În medie, centenarii au o vârstă imunitară cu 40 de ani mai mică decât ceea ce este considerat normal. De exemplu, un bărbat foarte sănătos de 105 ani, care locuiește în Italia, are sistemul imunitar asemănător cu al unei persoane de 25 de ani.

Rezultatele studiului care implică sănătatea cardiacă au fost validate și într-un grup separat de 97 de adulți extrem de sănătoși (cu vârste cuprinse între 25 și 90 de ani) recrutați din California. Cercetătorii au găsit o corelație între CXCL9 și rezultatele testării vitezei undelor pulsului, o măsură a rigidității vasculare.

Acei oameni erau sănătoși în conformitate cu toate testele de laborator și evaluările clinice disponibile, dar prin utilizarea iAge, oamenii de știință au reușit să prezică cine poate suferi de hipertrofie ventriculară stângă (o mărire și îngroșare a pereților camerei principale de pompare a inimii) și disfuncție vasculară.

Savanții spun că instrumentul poate fi utilizat pentru a urmări riscul unei persoane de a dezvolta multiple boli cronice prin evaluarea daunelor fiziologice cumulative asupra sistemului lor imunitar. De exemplu, fragilitatea legată de vârstă poate fi prezisă prin compararea valorilor imune biologice cu informații despre cât îi ia unei persoane să se ridice de pe un scaun și să parcurgă o anumită distanță, precum și gradul de autonomie și independență al acelei persoane. Folosind iAge este posibil să se prevadă cu șapte ani în avans cine va fi mai afectat de bolile bătrâneții și astfel, să se poată face recomandări precise.

În 2013, un grup de cercetători care studiază îmbătrânirea identificase nouă semnale distinctive ale procesului de îmbătrânire, iar disfuncția sistemului imunitar legată de vârstă făcea parte dintre acestea. Cercetătorii implicați în studiul de față concluzionează că trebuie acordată mai multă atenție sistemului imunitar odată cu înaintarea în vârstă, dat fiind că aproape fiecare dintre bolile bătrâneții are inflamația ca parte a etiologiei sale.

Dacă o persoană suferă de inflamație cronică, va avea instabilitate genomică, precum și disfuncție mitocondrială și probleme cu stabilitatea proteinelor. Inflamația cronică sistemică declanșează uzura telomerilor, precum și modificări epigenetice. 

Cum se tratează inflamația cronică?

Multe modificări ale dietei și ale stilului de viață pot fi utile în eliminarea declanșatorilor de inflamație și reducerea inflamației cronice: 

  • Dieta cu un indice glicemic ridicat este legată de riscul crescut de accident vascular cerebral, boli coronariene și diabetul zaharat de tip 2. Este benefic să se limiteze consumul de alimente inflamatorii, cum ar fi băuturile răcoritoare, fructoza, carbohidrații rafinați (pâine albă, zahăr alb, cartofi prăjiți etc.).
  • Unele grăsimi trans saturate și sintetice din dietă agravează inflamația, în timp ce grăsimile polinesaturate Omega 3 (pește, nuci, ulei de in sau suplimente cu ulei de pește de mare adâncime sau ulei de alge) par a fi antiinflamatoare. Alimentele procesate și ambalate care conțin grăsimi trans, cum ar fi margarina sau produsele de patiserie ar trebui să fie scoase din dietă sau redus mult consumul.
  • Afinele, merele, varza, varza de Bruxelles, broccoli-ul și conopida, care au un conținut ridicat de antioxidanți naturali și polifenoli și alți compuși antiinflamatori, pot proteja împotriva inflamației. Consumul de cireșe și suc de cireșe s-a dovedit a fi inhibitor pentru IL-1 la pacienții cu gută.
  • În studiile clinice cu participanți umani s-a demonstrat că cheltuielile de energie prin exerciții fizice scad mai multe molecule pro-inflamatorii și citokine, independent de pierderea în greutate. 
  • Metformina este frecvent utilizată în tratamentul pacienților diabetici de tip II cu dislipidemie și inflamație de grad scăzut. Activitatea antiinflamatoare a metforminei este evidentă prin reduceri ale TNF-alfa, IL-1beta, CRP și fibrinogen circulante la acești pacienți.
  • Statinele sunt antiinflamatorii, deoarece reduc multiplii biomediatori circulanți și celulari ai inflamației. Acest efect pleiotrop pare să contribuie parțial la reducerea evenimentelor cardiovasculare.
  • Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi naproxenul, ibuprofenul și aspirina sunt utilizate mai ales pentru a atenua durerea cauzată de inflamație la pacienții cu artrită.
  • Corticosteroizii previn, de asemenea, mai multe mecanisme implicate în inflamație. Glucocorticoizii sunt prescriși pentru mai multe afecțiuni inflamatorii, inclusiv artrită inflamatorie, lupus sistemic, sarcoidoză și astm.
  • Suplimentele pe bază de plante, cum ar fi ghimbirul, curcuma, canabisul, isopul și Harpagophytum procumbens s-au dovedit a avea proprietăți antiinflamatorii. Cu toate acestea, ar trebui să se ceară întotdeauna sfatul unui medic înainte de utilizarea unor suplimente alimentare, fie ele și naturale, pe bază de plante, mai ales pentru a nu interfera cu medicamentele.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Nature - An inflammatory aging clock (iAge) based on deep learning tracks multimorbidity, immunosenescence, frailty and cardiovascular aging
https://www.nature.com/articles/s43587-021-00082-y
1. Studiul „An inflammatory aging clock (iAge) based on deep learning tracks multimorbidity, immunosenescence, frailty and cardiovascular aging”, apărut în Nature Aging, 2021; DOI: 10.1038/s43587-021-00082-y, autori: Nazish Sayed et al.
NCBI - Chronic Inflammation 
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493173/

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0