Totul despre anticorpii monoclonali
1. Ce sunt anticorpii monoclonali și cum sunt produși?
2. Cum acționează anticorpii monoclonali?
3. Pentru ce sunt prescriși anticorpii monoclonali?
a. Cancer
b. Boli autoimune și inflamatorii
c. Boli infecțioase
d. Boli cardiovasculare
e. Boli neurologice
4. Ce reacții adverse și contraindicații pot avea anticorpii monoclonali?
5. Anticorpii monoclonali în România
Ce sunt anticorpii monoclonali și cum sunt produși?
Anticorpii monoclonali (AcM) sunt proteine create artificial care mimează funcția anticorpilor produși natural de către organism. Aceștia sunt concepuți pentru a recunoaște și a se lega de o anumită țintă specifică, cum ar fi proteinele de pe suprafața celulelor, receptorii sau moleculele implicate în procese patologice.
Anticorpii monoclonali sunt fabricați prin tehnologii avansate de inginerie genetică, utilizând celule modificate pentru a produce anticorpi identici, care se leagă și acționează asupra aceleiași ținte moleculare. Spre deosebire de anticorpii policlonali, care sunt amestecuri produse de diverse celule B și care recunosc mai multe epitope ale unei molecule, anticorpii monoclonali sunt extrem de specifici pentru un singur epitop. Studiile din ultimii ani despre anticorpii monoclonali au adus dovezi importante despre eficiența și siguranța acestora în tratamentul unei game largi de boli.
Producerea anticorpilor monoclonali implică mai multe etape:
- Imunizarea unui animal (de regulă un șoarece) cu antigenul de interes.
- Izolarea celulelor B care produc anticorpi specifici pentru antigenul respectiv.
- Fuzionarea celulelor B cu celule mielomice (celule canceroase), pentru a crea hibridomi care au capacitatea de a produce anticorpi și de a se divide indefinit.
- Selectarea și clonarea hibridomilor care produc anticorpii doriți.
- Purificarea anticorpilor și, uneori, modificarea genetică a acestora pentru a reduce imunogenitatea la om (anticorpii umanizați sau complet umani).
Cum acționează anticorpii monoclonali?
Anticorpii monoclonali acționează prin recunoașterea și legarea specifică de un antigen țintă. Aceasta duce la diverse mecanisme de acționare:
Blocarea funcției țintei
Anticorpii pot inhiba activitatea unui receptor sau a unei molecule, prevenind astfel progresia unei boli. De exemplu, blocarea receptorilor factorului de creștere poate inhiba creșterea tumorilor.
Activarea sistemului imunitar
Uneori, legarea anticorpului de ținta sa poate atrage celulele sistemului imunitar (cum ar fi macrofagele sau celulele T), care distrug celulele țintă.
Transportul de substanțe toxice
Anumiți anticorpi monoclonali sunt concepuți să transporte chimioterapice, toxine sau radioizotopi direct la celulele țintă, minimizând daunele asupra țesuturilor sănătoase.
Modularea sistemului imun
Unii anticorpi acționează prin reglarea activității celulelor imunitare, fie stimulând, fie reducând răspunsul imun.
Pentru ce sunt prescriși anticorpii monoclonali?
Anticorpii monoclonali sunt utilizați în tratamentul unei varietăți de boli datorită specificității și eficienței lor. Principalele domenii de utilizare includ:
Cancer
Anticorpii monoclonali joacă un rol esențial în tratamentul cancerului prin țintirea proteinelor specifice tumorilor. Exemple:
- Trastuzumab țintește HER2, un receptor supraexprimat în cancerul de sân. Medicamentul a demonstrat o reducere semnificativă a recurenței cancerului de sân HER2-pozitiv și o îmbunătățire a supraviețuirii generale.
- Rituximab, un pilon al terapiei pentru limfomul non-Hodgkin, țintește proteina CD20 de pe celulele B. Studiile au arătat că adăugarea rituximab la regimul standard de chimioterapie CHOP (ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină, prednison) îmbunătățește semnificativ supraviețuirea generală și supraviețuirea fără progresie la pacienții cu limfom difuz cu celule mari B.
- Bevacizumab inhibă VEGF, reducând angiogeneza și alimentarea cu sânge a tumorilor.
Boli autoimune și inflamatorii
Anticorpii monoclonali pot modula răspunsurile imunitare aberante. Exemple:
- Adalimumab și infliximab inhibă TNF-α și sunt utilizați în poliartrita reumatoidă, psoriazis și boala Crohn. Studii de lungă durată au confirmat reducerea inflamației și îmbunătățirea calității vieții la pacienții cu poliartrită reumatoidă, psoriazis și boala Crohn prin administrarea de adalimumab.
- Tocilizumab blochează receptorul IL-6, utilizat în poliartrita reumatoidă. De asemenea, studiile au arătat că este eficient în reducerea inflamației sistemice, în special în sindromul de eliberare a citokinelor asociat cu COVID-19.
Boli infecțioase
Anticorpii monoclonali sunt utilizați și pentru prevenirea sau tratarea infecțiilor severe. Exemple:
- Palivizumab, un anticorp monoclonal umanizat, previne infecțiile severe cu virusul sincițial respirator la sugari. Studiile au evidențiat categoriile care beneficiază cel mai mult de profilaxia cu palivizumab: sugarii născuți prematur (<35 săptămâni de gestație), cei cu boală pulmonară cronică și cei cu cardiopatie congenitală severă, precum și copiii cu imunodeficiențe severe sau alte condiții medicale care afectează răspunsul imun.
- Casirivimab și imdevimab sunt utilizate în tratarea infecțiilor cu SARS-CoV-2.
Boli cardiovasculare
Anticorpii care țintesc PCSK9, precum alirocumab și evolocumab, sunt utilizați ca terapie pentru scăderea colesterolului LDL la pacienții cu hipercolesterolemie primară sau dislipidemie mixtă.
Boli neurologice
Anticorpii monoclonali sunt investigați pentru tratamentul bolii Alzheimer și al altor afecțiuni neurologice. De exemplu, aducanumab vizează depozitele de beta-amiloid din creier.
Ce reacții adverse și contraindicații pot avea anticorpii monoclonali?
Deși anticorpii monoclonali sunt foarte specifici, pot provoca reacții adverse, uneori severe.
Mulți anticorpi monoclonali se administrează intravenos, iar reacțiile imediate pot include febră, frisoane, greață, erupții cutanate sau hipotensiune arterială. Aceste reacții sunt de obicei tratate prin administrarea de antihistaminice sau corticosteroizi. De asemenea, organismul poate recunoaște anticorpii monoclonali ca fiind străini, generând anticorpi anti-medicament care reduc eficacitatea terapiei.
Inhibarea sistemului imunitar poate crește riscul de infecții grave, cum ar fi tuberculoza, pneumonia sau septicemia. Efectele secundare pot varia în funcție de molecula țintă. De exemplu, inhibarea VEGF (cum este cazul bevacizumabului) poate cauza hipertensiune arterială, sângerări sau evenimente trombotice. Unele terapii cu anticorpi monoclonali pot declanșa sau agrava boli autoimune prin modificarea răspunsului imun.
Anticorpii monoclonali au contraindicații specifice în funcție de tipul medicamentului și afecțiunea tratată. Persoanele cu hipersensibilitate la substanțele active sau excipienții medicamentului au contraindicație de a utiliza un astfel de medicament. Administrarea anticorpilor monoclonali care suprimă sistemul imunitar este contraindică în cazul infecțiilor active, inclusiv tuberculoza latentă netratată.
Unele terapii cu anticorpi monoclonali pot afecta fătul și sunt contraindicate în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care beneficiile depășesc riscurile. Anumite afecțiuni, cum ar fi insuficiența cardiacă severă, pot contraindica utilizarea anumitor anticorpi monoclonali (de exemplu, inhibitori TNF-α).
Anticorpii monoclonali reprezintă o revoluție în medicină, oferind tratamente eficiente și specifice pentru o gamă largă de afecțiuni, de la cancer și boli autoimune la infecții și afecțiuni cardiovasculare. Cu toate acestea, utilizarea lor necesită monitorizare atentă din cauza riscurilor de reacții adverse și a contraindicațiilor specifice. Dezvoltarea continuă și optimizarea acestora promit terapii și mai sigure și mai eficiente în viitor.
Combinațiile între AcM și alte medicamente (de exemplu, inhibitori ai punctelor de control imun cu chimioterapice) au oferit rezultate promițătoare în tratarea cancerului. Noile generații de anticorpi pot ținti simultan două molecule (de exemplu, CD3 și CD19 pentru limfoamele cu celule B), crescând eficiența tratamentului. Testele genetice și biomarkerii permit alegerea anticorpilor monoclonali adecvați fiecărui pacient, optimizând rezultatele și reducând efectele secundare. Prețul ridicat al anticorpilor monoclonali rămâne o provocare, dar biosimilarele (versiuni generice ale acestor medicamente) au început să reducă aceste costuri, facilitând accesul la tratament.
Anticorpii monoclonali în România
Și în România sunt disponibile terapii cu anticorpi monoclonali pentru o varietate de afecțiuni, iar acestea fac parte din tratamentele moderne utilizate atât în spitale, cât și în centrele medicale specializate. Aceste terapii sunt utilizate în principal pentru boli oncologice, boli autoimune și, mai recent, în cazul COVID-19.
În oncologie, anticorpii monoclonali sunt incluși în tratamentele standard pentru mai multe tipuri de cancer. Trastuzumab este utilizat pentru cancerul de sân HER2-pozitiv, rituximab este folosit în limfoamele non-Hodgkin și leucemia limfocitară cronică, bevacizumab este indicat pentru cancerul colorectal, pulmonar și alte forme de cancer, iar pembrolizumab și nivolumab, inhibitori ai punctelor de control imun, sunt utilizați pentru melanom, cancer pulmonar și alte cancere avansate. Aceste tratamente sunt disponibile în cadrul programelor naționale de sănătate și pot fi decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru pacienții eligibili.
Anticorpii monoclonali sunt utilizați în România și pentru tratarea unor boli autoimune, cum ar fi poliartrita reumatoidă. Medicamente precum adalimumab, tocilizumab și etanercept sunt disponibile și decontate în unele cazuri. De asemenea, anticorpi monoclonali precum secukinumab sau ixekizumab sunt prescriși pentru formele severe de psoriazis, iar nfliximab și vedolizumab sunt frecvent utilizați în boala Crohn și colita ulcerativă. În perioada pandemiei, în România s-au recomandat și terapii cu anticorpi monoclonali pentru pacienții cu forme moderate de COVID-19, cu risc crescut de evoluție severă. Casirivimab și imdevimab au fost distribuite în spitale prin programe speciale.
La noi în țară, accesul la terapiile cu anticorpi monoclonali este posibil în principal prin programele de sănătate decontate de CNAS. Aceste programe acoperă tratamente pentru boli grave precum cancerul, bolile reumatologice și cele autoimune. Aceste tratamente sunt administrate în spitale publice și private, unde există echipe medicale specializate în administrarea terapiilor biologice. Pentru a reduce costurile, România a început să utilizeze și biosimilarele, versiuni mai accesibile ale anticorpilor monoclonali originali, fără a compromite eficiența și siguranța tratamentului.
Cât despre provocări, trebuie spus că anticorpii monoclonali sunt costisitori, iar accesul la tratament depinde uneori de aprobările specifice ale CNAS. De asemenea, cu toate că există progrese în această privință, unele terapii inovatoare nu sunt încă disponibile pe scară largă sau sunt introduse cu întârziere față de alte țări din UE.
În concluzie, putem spune că, în România, terapiile cu anticorpi monoclonali reprezintă un instrument esențial în tratamentul bolilor grave. Deși accesul la aceste terapii este uneori limitat de costuri și de proceduri administrative, sistemul de sănătate românesc a făcut progrese semnificative în implementarea lor, mai ales în cadrul programelor naționale.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Monoclonal Antibodies
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/22246-monoclonal-antibodies
NCBI - Understanding How Monoclonal Antibodies Work
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK572118/
MDPI - Therapeutic Monoclonal Antibodies against Cancer: Present and Future
https://www.mdpi.com/2073-4409/12/24/2837
Studiul „Therapeutic Monoclonal Antibodies against Cancer: Present and Future”, apărut în Cells 2023, 12(24), 2837; https://doi.org/10.3390/cells12242837, autori: Marisa Delgado și Jose A. Garcia-Sanz
Te-ar mai putea interesa și...
