Stresul oxidativ: ce efecte are asupra organismului
Stresul oxidativ: ce efecte are asupra organismului
Stresul oxidativ: ce efecte are asupra organismului
Stresul oxidativ este un dezechilibru între radicalii liberi și antioxidanții din corp, care poate duce la apariția diabetului,a bolilor de inimă și a afecțiunilor inflamatorii.
Ce este stresul oxidativ
Stresul oxidativ este un fenomen cauzat de un dezechilibru între producția și acumularea de specii reactive de oxigen (ROS) în celule și țesuturi și capacitatea unui sistem biologic de eliminare a acestor produse reactive. ROS joacă mai multe roluri fiziologice (de exemplu, semnalizarea celulară) și sunt în mod normal generate ca subproduse ale metabolismului oxigenului; în ciuda acestui fapt, factorii de stres din mediul înconjurător (adică razele UV, radiațiile ionizante, poluanții și metalele grele) și xenobiotice (adică medicamente antiblastice) contribuie la creșterea considerabilă a producției de ROS, cauzând astfel dezechilibrul care duce la deteriorarea celulelor și a țesuturilor cunoscută sub numele de stres oxidativ.
Mai mulți antioxidanți, cum ar fi vitamina E, vitamina C, vitaminele din complexul B, acidul glicirizic și altele, au fost exploatați în ultimii ani pentru efectul lor benefic sau presupus benefic împotriva stresului oxidativ. Deși stresul oxidativ este descris ca fiind dăunător pentru corpul uman, el poate fi, de asemenea, exploatat ca o abordare terapeutică pentru tratarea afecțiunilor clinice, cum ar fi cancerul, cu un anumit grad de succes clinic.
Care sunt efectele pozitive ale radicalilor liberi
Când sunt menținuți la concentrații scăzute sau moderate, radicalii liberi joacă mai multe roluri benefice pentru organism. De exemplu, aceștia sunt necesari pentru a sintetiza unele structuri celulare și pentru a fi utilizate de sistemul de apărare al gazdei pentru a combate agenții patogeni. De fapt, fagocitele sintetizează și stochează radicalii liberi, pentru a le putea elibera atunci când invadează microbii patogeni care trebuie distruși.
Rolul esențial al speciilor reactive de oxigen pentru sistemul imunitar este bine exemplificat de pacienții cu boală granulomatoasă. Aceștia sunt incapabili să producă oxigen din cauza unui sistem de oxidază defect (NADPH), deci sunt predispuși la infecții multiple și, în majoritatea cazurilor, persistente.
Radicalii liberi sunt, de asemenea, implicați într-o serie de căi de semnalizare celulară. În acest caz, radicalii liberi joacă un rol cheie de reglare în cascadele de semnalizare intracelulară, în mai multe tipuri de celule precum fibroblaste, celule endoteliale, celule musculare netede vasculare, miocite cardiace și țesut tiroidian.
Cel mai cunoscut radical liber care acționează ca o moleculă de semnalizare este oxidul nitric (NO). Acesta este un mesager important de la o celulă la alta, necesar pentru o modulare adecvată a fluxului sangvin, implicat în tromboză și crucial pentru activitatea neuronală normală. Oxidul nitric este, de asemenea, implicat în apărarea nespecifică a gazdei, necesară pentru eliminarea agenților patogeni intracelulari și a celulelor tumorale.
O altă activitate fiziologică a radicalilor liberi este inducerea unui răspuns mitogen.
Prin urmare, radicalii liberi, atunci când sunt menținuți la niveluri suficient de scăzute, sunt de o importanță vitală pentru sănătatea umană.
Care sunt efectele negative ale radicalilor liberi
Dacă sunt în exces, radicalii liberi și oxidanții dau naștere la un fenomen cunoscut sub numele de stres oxidativ; acesta este un proces dăunător care poate afecta negativ mai multe structuri celulare, precum membrane, lipide, proteine, lipoproteine și acid dezoxiribonucleic (ADN).
Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între formarea radicalilor liberi și capacitatea celulelor de a-i elimina. De exemplu, un exces de radical hidroxil și peroxinitrit poate provoca peroxidarea lipidelor, deteriorând astfel membranele celulare și lipoproteinele.
La rândul său, acest lucru va duce la formarea de malondialdehidă (MDA) și formarea unui compus de dienă conjugată, despre care se știe că sunt citotoxice, precum și mutagene. Fiind o reacție radicală în lanț, peroxidarea lipidelor se răspândește foarte repede, afectând o cantitate mare de molecule lipidice. Proteinele pot fi, de asemenea, afectate de stresul oxidativ, suferind modificări conformaționale care ar putea duce la o pierdere sau o afectare a activității lor enzimatice.
Chiar și ADN-ul este predispus la leziuni asociate cu stresul oxidativ, dintre care cea mai reprezentativă este formațiunea 8-oxo-2'-deoxiguanozină (8-OHdG); aceasta este o leziune ADN deosebit de periculoasă, care poate fi responsabilă atât pentru mutageneză, cât și pentru o pierdere a informațiilor epigenetice.
Dacă nu este strict controlat, stresul oxidativ poate fi responsabil pentru inducerea mai multor boli, atât cronice, cât și degenerative, precum și pentru accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului și poate provoca patologii acute (de exemplu, traume și accidente vasculare cerebrale).
Cum influențează antioxidanții stresul oxidativ
Corpul uman a pus în aplicare mai multe strategii pentru a contracara efectele radicalilor liberi și ale stresului oxidativ, pe baza moleculelor antioxidante enzimatice (de exemplu, SOD, CAT și GPx) și nonenzimatice (de exemplu, acid lipoic, glutation, ʟ-arginină și coenzima Q10), toate fiind antioxidanți endogeni.
Pe lângă acestea, există mai multe molecule antioxidante exogene de origine animală sau vegetală, introduse în principal prin dietă sau prin suplimentarea nutrițională. O metodă de prevenire a stresului oxidativ este obținerea de antioxidanți suficienți din alimentație.
Consumul a cinci porții pe zi dintr-o varietate de fructe și legume este cel mai bun mod de a oferi corpului ceea ce are nevoie pentru a produce antioxidanți, cum ar fi: fructe de padure, cireșe, citrice, prune uscate, legume frunzoase (spanac, salată verde etc.), broccoli, morcovi, roșii și măsline. Alte exemple de surse antioxidante alimentare includ peștele și nucile, curcuma, ceaiul verde, ceapa, usturoiul, scorţişoara. Pot fi luate și suplimente alimentare care luptă împotriva stresului oxidativ, precum cele care conțin vitamina E, vitamina C, vitamine din complexul B, melatonină etc.
Alte opțiuni care pot reduce stresul oxidativ sunt:
- Un program regulat de exerciții fizice moderate. Acest lucru a fost asociat cu niveluri mai ridicate de antioxidanți naturali și cu scăderea daunelor cauzate de stresul oxidativ. Mișcarea practicată regulat a fost asociată cu o durată de viață mai lungă, mai puține efecte ale îmbătrânirii și risc scăzut de cancer și alte boli.
- Evitarea supraalimentării. Unele cercetări au arătat că mâncatul prea mult sau prea des mențin corpul într-o stare de stres oxidativ mai mare decât dacă mănânci la intervale de timp corespunzătoare (o dată la 3-4 ore) și consumi porții mici sau moderate.
- Atenția sporită în timpul utilizării de substanțe chimice (cum ar fi pesticidele folosite la grădinărit)
- Evitarea fumatului
- Protecția împotriva razelor solare
- Micșorarea consumului de alcool
- Somnul odihnitor.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Oxidative Stress: Harms and Benefits for Human Health
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5551541/
Hindawi - Strategies for Reducing or Preventing the Generation of Oxidative Stress
https://www.hindawi.com/journals/omcl/2011/194586/