Sindromul Noonan: de ce apare si cum se trateaza?
Sindromul Noonan: de ce apare si cum se trateaza?
Sindromul Noonan: de ce apare si cum se trateaza?
Sindromul Noonan este o tulburare genetică, manifestată printr-un spectru larg de simptome și trăsături fizice. Din ce cauze apare, cum se tratează și care este prognosticul pacientului?
Ce este sindromul Noonan?
Sindromul Noonan este o boală care afectează multe zone ale corpului, caracterizată prin trăsături faciale ușor neobișnuite, statură mică, defecte cardiace, probleme de sângerare, malformații ale scheletului și multe alte semne și simptome.
Majoritatea persoanelor cu sindromul Noonan au o formă de boală cardiacă congenitală critică. Cel mai frecvent defect cardiac este o îngustare a supapei care controlează fluxul de sânge de la inimă la plămâni (stenoza valvei pulmonare). Unele persoane afectate au cardiomiopatie hipertrofică, care mărește și slăbește mușchiul inimii.
Din ce cauze apare sindromul Noonan și care este prevalența?
Mutațiile în mai multe gene pot provoca sindromul Noonan. Mutațiile genei PTPN11 cauzează aproximativ jumătate dintre toate cazurile, ale genei SOS1 provoaca 10-15% dintre cazuri, iar mutațiile în genele RAF1 si RIT1, cam 5% fiecare. Mutațiile altor gene reprezintă fiecare un număr mic de cazuri. Pentru 15 până la 20% dintre persoanele cu această tulburare, cauza bolii este necunoscută.
Genele PTPN11, SOS1, RAF1 și RIT1 furnizează toate instrucțiunile pentru producerea de proteine importante în calea de semnalizare celulală RAS/MAPK, care este necesară pentru diviziunea celulară și proliferare, diferențiere și migrare.
Multe dintre mutațiile genelor asociate cu sindromul Noonan fac ca proteina rezultată să fie activă mai mult decât în mod normal, mai degrabă decât să se pornească și să se oprească prompt ca răspuns la semnalele celulare. Această activare prelungită modifică semnalizarea normală RAS/MAPK, ceea ce perturbă reglarea creșterii și diviziunii celulare, conducând la trăsăturile caracteristice ale sindromului Noonan.
Sindromul Noonan apare la aproximativ una din 1.000 până la 2.500 de persoane. Această afecțiune este moștenită într-un model autozomal dominant, ceea ce înseamnă că o copie a genei modificate din fiecare celulă este suficientă pentru a provoca tulburarea.
Ce simptome și complicații are o persoană cu sindrom Noonan?
Persoanele cu sindrom Noonan au simptome fizice care variază foarte mult ca gamă și severitate de la o persoană la alta. Unii indivizi afectați au doar anomalii faciale minore, în timp ce alții pot avea majoritatea caracteristicilor asociate cu tulburarea, cum ar fi trăsăturile distinctive ale capului, un gât lung, statură mică, malformații ale scheletului, malformații cardiace congenitale, malformații ale anumitor vase de sânge, deficiențe de coagulare a sângelui și trombocite, probleme de atenție, dizabilitate intelectuală ușoară și/sau alte anomalii. Mulți indivizi afectați au, de asemenea, sprâncene distinctive care par foarte arcuite.
Majoritatea sugarilor cu sindromul Noonan au trăsături cranio-faciale caracteristice. În multe cazuri, capul pare relativ mare. Sugarii afectați pot avea hipertelorism ocular (ochi neobișnuit de proeminenți), pleoapă căzută, strabism, pliuri epicantale. Mulți sugari cu sindrom Noonan au și caracteristici suplimentare, care pot include un șanț vertical neobișnuit de adânc în mijlocul buzei superioare sau o bărbie mică, maxilar mic, anomalii distinctive ale nasului, piele excesivă în zona gâtului.
Cei mai mulți copii afectați au o rată de creștere relativ normală înainte de pubertate, când creșterea se reduce. Înălțimea medie a unui adult cu sindrom Noonan este de aproximativ 1,62 m la bărbați și 1,52 m la femei. Unii bărbați și femei cu sindromul Noonan pot prezenta, de asemenea, anomalii în dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare.
Mulți indivizi cu sindromul Noonan au și anomalii ale scheletului. Aproximativ 70% dintre copiii afectați au o malformație toracică distinctivă caracterizată prin proeminență anormală a porțiunii superioare a sternului și/sau deprimare anormală a porțiunii inferioare a sternului.
Aproximativ două treimi dintre sugarii cu sindromul Noonan au și anomalii cardiace la naștere (malformații cardiace congenitale). În aproximativ jumătate din astfel de cazuri, sugarii afectați au obstrucție a fluxului normal de sânge din camera inferioară dreaptă a inimii la plămâni.
Aproximativ 20% dintre sugarii afectați cu defecte cardiace suferă de cardiomiopatie hipertrofică. În cele mai multe cazuri, o astfel de mărire anormală afectează o zonă localizată a partiției fibroase care separă ventriculul stâng și cel drept (hipertrofia septală interventriculară anterioară); în alte cazuri, întregul sept și peretele ventriculului stâng pot fi afectate.
Unii bebeluși cu sindromul Noonan pot avea, de asemenea, malformații ale anumitor vase de sânge, cum ar fi prezența unor pasaje anormale numite fistule care implică arterele care furnizează sânge către mușchiul inimii.
Circa 20 până la 33% dintre persoanele cu sindrom Noonan au, de asemenea, diferite defecte de coagulare a sângelui, niveluri scăzute de trombocite circulante în sânge și/sau funcționare necorespunzătoare a trombocitelor.
Cum se diagnostichează sindromul Noonan?
În unele cazuri, sindromul Noonan poate fi suspectat înainte de naștere pe baza rezultatelor morfologiei fetale. Un diagnostic de sindrom Noonan poate fi luat în considerare și în alte situații, cum ar fi detectarea excesului de lichid amniotic care înconjoară fătul în sacul amniotic, prezența unei umflături chistice anormale constând din dilatarea vaselor limfatice în zona gâtului ori alte anomalii fetale.
Cu toate acestea, în multe cazuri, sindromul Noonan este diagnosticat la naștere sau în copilăria timpurie pe baza unei evaluări clinice amănunțite, a identificării trăsăturilor fizice caracteristice și unei varietăți de teste specializate. Dacă sindromul Noonan este suspectat prenatal, testele genetice moleculare sunt disponibile prin analiza lichidului amniotic sau a ADN-ului fetal.
Ce opțiuni de tratament există pentru sindromul Noonan?
Sindromul Noonan nu este curabil, dar există tratamente îndreptate către complicațiile specifice bolii care apar la fiecare individ.
La unele persoane cu defecte cardiace congenitale, poate fi necesar un tratament medicamentos, intervenție chirurgicală sau alte tehnici. Pentru pacienții care au, de asemenea, trombocitopenie, disfuncție trombocitară și/sau deficiențe ale factorului de coagulare, medicii pot recomanda anumite măsuri preventive sau anumite măsuri de susținere în timpul intervențiilor chirurgicale pentru a preveni, reduce riscul sau controla sângerarea anormală.
Infecțiile respiratorii trebuie tratate prompt și energic. Din cauza riscului potențial crescut de infecție bacteriană a mucoasei inimii (endocardită) și a valvelor cardiace, persoanelor afectate de anumite defecte cardiace li se pot administra medicamente înainte de orice procedură chirurgicală, inclusiv proceduri dentare, cum ar fi extracțiile.
Intervenția timpurie poate fi importantă pentru a ajuta copiii cu sindromul Noonan să își atingă potențialul. Serviciile speciale care pot fi benefice pentru copiii afectați pot include educație specială de remediere, terapie logopedică, fizioterapie și alte servicii medicale și sociale. Statura mică la pacienții cu sindrom Noonan poate fi tratată cu hormon de creștere, care s-a dovedit că îmbunătățește înălțimea finală a adultului.
Care este prognosticul pacientului cu sindrom Noonan?
Cu tratament, majoritatea persoanelor care au sindromul Noonan pot duce o viață sănătoasă. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt cheia pentru gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Speranța de viață a persoanelor cu sindromul Noonan este în general normală.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Medline Plus - Noonan syndrome
https://medlineplus.gov/genetics/condition/noonan-syndrome/#synonyms
NORD - Noonan Syndrome
https://rarediseases.org/rare-diseases/noonan-syndrome/
Te-ar mai putea interesa și...
