Semne, simptome si cauze de aparitie ale sindromului dureros regional complex

Sindromul dureros regional complex (SDRC) este o afecțiune care apare la nivelul unei extremități a membrului superior sau inferior, întâlnită mai frecvent la persoanele cu vârsta mai mare de 60 ani. Femeile sunt afectate de 3 ori mai frecvent decât bărbații, iar un membru superior este afectat mai frecvent decât un membru inferior.

Sindromul dureros regional complex este o afecțiune cronică și dureroasă care afectează în general un braț sau un picior. Cel mai frecvent tip este distrofia simpatică reflexă (tip 1) și nu implică leziuni nervoase evidente. SDRC tip 2 (cauzalgie) apare după o leziune clară a unui nerv major; simptomele sunt similare cu cele ale SDRC tip 1, dar implică o leziune nervoasă specifică.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Care sunt cauzele cele mai frecvente pentru apariția sindromului dureros regional complex?

Sindromul dureros regional complex poate apărea din cauze precum:

Intervențiile chirurgicale la nivelul membrului superior, în special la nivelul umărului și antebrațului distal
Intervențiile chirurgicale la nivelul membrului inferior ca urmare a fracturilor tibiale, care au necesitat și implantarea de șuruburi, cuie intramedulare sau fixarea externă
Intervențiile chirurgicale ortopedice la nivelul gleznei sau piciorului
Imobilizarea unei extremități după o fractură
Un accident vascular cerebral în antecedente

Prevalența și incidența acestui sindrom la nivel mondial nu sunt cunoscute precis, dar se pare că prevalența ar fi între 5.5 and 26.2 la 100,000 de persoane anual. De asemenea, statisticile arată că SDRC apare mai ales la europeni (până la 80% dintre cazuri), și la femei între 40 și 70 de ani.

Care sunt semnele, simptomele și fazele bolii?

Sindromul dureros regional complex are trei faze:

Faza acută

În faza acută, pacientul are durere la nivelul unei extremități (mână sau picior sau întreg membrul superior sau membrul inferior). Durerea este constantă, este descrisă de pacient ca o durere arzătoare sau ca o presiune, se însoțește de tumefierea unei extremități, roșeață, hiperhidroză (transpirația în exces la nivelul acesteia). Edemul extremității este unul important. Această perioadă durează aproximativ 3 luni. Dacă nu se intervine la timp, pacientul trece într-o a doua fază, cea sub-acută.

Faza sub-acută

Pacientul are în continuare durere și edem la nivelul unei extremități, pielea este cianotică (vânătă) sau palidă și, spre deosebire de faza anterioară, acum pielea este uscată. Pielea și țesuturile subcutanate încep un proces de atrofiere, de fibrozare. Acestea, împreună cu articulația afectată, încep să-și piardă funcționalitatea, se poate produce deformarea în flexie a degetelor. În plus osul trece printr-un proces de demineralizare accentuată. Această fază a SDRC durează aproximativ 9 luni.

Faza cronică

Această fază începe la aproximativ un an de la debutul bolii și poate dura și ani întregi. Durerea este mai mică în intensitate decât în fazele precedente, pielea este uscată, palidă și rece. Extremitatea afectată are funcționalitate redusă, flexia și extensia sunt diminuate, osteporoza la nivelul osului din segmentul afectat este semnificativă. Dacă această afecțiune apare la nivelul membrului superior, o parte dintre pacienți au ceea se cheamă „umăr înghețat” sau „mână în gheară”.

Cum este diagnosticat un pacient cu sindrom dureros regional complex?

Pentru diagnostic pacientul trebuie să îndeplinească o parte dintre criteriile de mai jos. În același timp, trebuie exclusă orice altă cauză ar putea să explice semnele și simptomele pacientului:

Hiperestezia (sensibilitate cutanată crescută) sau alodinia (o durere exagerat de mare în comparație cu stimulul care a produs-o)
Diferența de temperatură între extremitatea dreaptă și stângă a corpului, modificări de culoare ale pielii cu asimetrie între cele două extremități
Edem și transpirație a unei extremități, asimetrice față de extremitatea opusă
Slăbiciune musculară, tremor al extremității, scăderea capacității de mișcare a membrului afectat, modificări trofice ale pielii, unghiilor și pilozității

Cum se tratează sindromul dureros regional complex?

Tratamentul pentru sindromul dureros regional complex necesită o abordare multidisciplinară, deoarece boala afectează atât sistemul nervos, cât și țesuturile moi și oasele din zona afectată. Scopul principal al tratamentului este de a reduce durerea, de a îmbunătăți funcționalitatea și de a preveni agravarea simptomelor.

1. Tratament medicamentos

Analgezicele sunt folosite pentru a reduce durerea. Analgezicele obișnuite, cum ar fi paracetamolul sau AINS (de exemplu, ibuprofenul), pot fi utile în stadiile incipiente, dar durerea asociată cu SDRC este adesea severă și poate necesita medicamente mai puternice, inclusiv opioide în cazurile grave.

Medicamente cum ar fi gabapentina, pregabalina (anticonvulsivante) și amitriptilina (antidepresiv triciclic) sunt adesea utilizate pentru a trata durerea neuropatică, un tip de durere care apare ca urmare a leziunilor nervoase. În fazele acute ale SDRC, corticosteroizii, cum ar fi prednisonul, pot fi prescriși pentru a reduce inflamația și umflarea.
Injectarea de anestezice locale în nervii afectați poate ajuta la reducerea durerii. Aceasta este o opțiune atunci când alte metode nu sunt suficient de eficiente. Bifosfonații sunt utilizați pentru a trata modificările osoase și pentru a reduce durerea în cazurile severe de SDRC.

2. Terapia fizică și exercițiile

Fizioterapia este esențială pentru menținerea mobilității articulațiilor și pentru prevenirea atrofiei musculare. Fizioterapia trebuie adaptată la nivelul de durere și la capacitatea individuală a pacientului cu sindrom dureros regional complex, cu exerciții blânde și graduale.
Terapia ocupațională ajută pacienții să găsească modalități de a efectua activitățile zilnice fără a provoca dureri suplimentare și poate include adaptări ale locuinței sau ale locului de muncă, iar exerciții de întindere și mobilitate sunt importante pentru a preveni rigiditatea articulațiilor și a menține funcționalitatea părții afectate.

3. Terapie psihologică

Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta pacienții cu SDRC să gestioneze stresul și anxietatea asociate cu durerea cronică și poate, de asemenea, să îmbunătățească și calitatea vieții, ajutând pacienții să dezvolte strategii eficiente pentru a face față durerii. Consilierea psihologică sau grupurile de susținere pot oferi un spațiu sigur pentru a discuta despre provocările emoționale și psihologice ale vieții cu sindrom dureros regional complex.

4. Terapie intervențională

Stimularea electrică transcutanată (TENS) implică aplicarea de electrozi pe piele, prin care sunt transmise impulsuri electrice care pot ajuta la reducerea durerii. De asemeena, se pot face injectări de anestezice locale care blochează activitatea nervoasă simpatică în zona afectată, reducând durerea și inflamația.

Stimularea măduvei spinării este o procedură invazivă care implică implantarea unui dispozitiv care trimite impulsuri electrice la măduva spinării, cu scopul de a bloca semnalele de durere înainte ca acestea să ajungă la creier. În anumite cazuri, injecțiile cu toxină botulinică pot fi utilizate pentru a reduce spasmele musculare și durerea asociată.

5. Tratament alternativ și complementar

Unele persoane cu SDRC au găsit ușurare prin acupunctură, care poate ajuta la reducerea durerii și la îmbunătățirea circulației sângelui. Terapia cu laser de joasă intensitate poate fi utilizată pentru a stimula vindecarea țesuturilor și pentru a reduce inflamația, iar tehnicile de mindfulness și meditație pot contribui la gestionarea durerii cronice prin reducerea stresului și îmbunătățirea răspunsului la durere.

6. Gestionarea stilului de viață

O dietă bogată în nutrienți și antiinflamatoare poate sprijini vindecarea și poate reduce inflamația, iar evitarea factorilor care pot agrava durerea, cum ar fi stresul, expunerea la frig sau anumite activități, poate fi benefică. Deși poate fi dificil din cauza durerii, activitatea fizică moderată și regulată poate ajuta la menținerea mobilității și la reducerea rigidității pacientului cu sindrom dureros regional complex.

7. Intervenții chirurgicale

Operația este considerată o ultimă soluție și este rareori recomandată. Totuși, în cazurile severe și refractare la alte tratamente, proceduri precum stimularea măduvei spinării sau blocurile nervoase permanente pot fi luate în considerare.

Tratamentul SDRC trebuie să fie individualizat și adesea necesită o combinație de mai multe abordări pentru a fi eficient. Colaborarea între medicii specialiști, fizioterapeuți, psihologi și alți profesioniști din domeniul sănătății este crucială pentru a gestiona cu succes această afecțiune complexă.

Cum se poate preveni sindromul dureros regional complex?

Prevenirea sindromului dureros regional complex nu este întotdeauna posibilă, deoarece cauzele exacte ale afecțiunii nu sunt pe deplin înțelese. Cu toate acestea, există câteva măsuri care pot reduce riscul de apariție a SDRC.

În cazul unei leziuni, este esențial să se administreze un tratament prompt și adecvat pentru a reduce riscul de complicații. Imobilizarea corectă a membrelor, controlul durerii și tratamentul corespunzător al fracturilor sau entorselor pot reduce riscul de dezvoltare a SDRC.

Controlul adecvat al durerii după o leziune sau o intervenție chirurgicală este important. Utilizarea analgezicelor adecvate și a altor metode de management al durerii (cum ar fi terapia fizică sau blocurile nervoase) poate ajuta la reducerea riscului de SDRC.

În unele cazuri, suprasolicitarea sau utilizarea excesivă a anumitor medicamente poate contribui la dezvoltarea sindromului dureros regional complex. Este important să se urmeze recomandările medicului în privința tratamentului.

În urma unei intervenții chirurgicale, este important să se înceapă reabilitarea cât mai curând posibil, în funcție de indicațiile medicului. Exercițiile fizice blânde, controlate, pot ajuta la menținerea mobilității și la prevenirea dezvoltării SDRC. Fizioterapia personalizată poate ajuta la prevenirea rigidității articulare și la îmbunătățirea circulației sângelui în zona afectată, ceea ce poate reduce riscul de sindrom dureros regional

Gestionarea stresului și a anxietății înainte și după o intervenție chirurgicală sau o leziune poate avea un impact pozitiv asupra recuperării și poate reduce riscul de SDRC. Tehnicile de relaxare, cum ar fi respirația profundă și yoga, pot ajuta la reducerea tensiunii și la îmbunătățirea stării de bine generale. Pacienții care au avut SDRC anterior ar trebui să fie monitorizați atent în urma unei noi leziuni sau intervenții chirurgicale pentru a detecta orice semne timpurii ale recurenței.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NINDS - Complex Regional Pain Syndrome
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/complex-regional-pain-syndrome
Springer Link - Complex Regional Pain Syndrome: Updates and Current Evidence
https://link.springer.com/article/10.1007/s40141-023-00426-2
Studiul „Complex Regional Pain Syndrome: Updates and Current Evidence”, apărut în Curr Phys Med Rehabil Rep 12, 50–70 (2024). https://doi.org/10.1007/s40141-023-00426-2, autori: Her, Y.F., Kubrova, E., Dombovy-Johnson, M. et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...