Polimiozita este un tip rar de miopatie sau boală musculară, care duce la inflamarea și slăbiciunea mușchilor. Boala nu se vindecă, dar există tratamente care ajută la gestionarea inflamației și la atenuarea simptomelor.

Persoanele care au polimiozită pot prezenta disconfort, durere și slăbiciune în mai mulți mușchi. Pe măsură ce slăbiciunea musculară se dezvoltă, o persoană poate avea dificultăți în a se deplasa ca de obicei sau în a îndeplini sarcini zilnice obișnuite. Există mai multe opțiuni de terapie pentru polimioză. Majoritatea oamenilor răspund bine la tratament, iar unii chiar au parte de o recuperare completă. Cu toate acestea, tratamentul extins pe tot parcursul vieții este de obicei necesar pentru a preveni recidiva.

Din ce cauze apare polimiozita

Polimiozita este o boală rară, care afectează în general persoanele cu vârste cuprinse între 31 și 60 de ani și este mai frecventă la femei decât la bărbați. Cauza exactă nu este clară. Cu toate acestea, afecțiunea are multe asemănări cu bolile autoimune (în care sistemul imunitar atacă greșit țesutul sănătos din organism). La persoanele cu polimiozită, sistemul imunitar poate ataca fibrele musculare, provocând leziuni și inflamații. Sunt experți care consideră că afecțiunea ar putea fi declanșată de un virus sau că ar apărea ca reacție alergică după administrarea anumitor medicamente. Unele gene pot influența, de asemenea, riscul de polimiozită. 

Ce simptome are o persoană cu polimiozită

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Principalul simptom al polimiozitei este slăbiciunea musculară, primii afectați fiind în general mușchii proximali, adică mușchii umărului, ai brațului superior, ai șoldului sau ai coapsei. Pe măsură ce boala progresează, slăbiciunea musculară poate apărea și în mușchii distali, precum cei ai gambei sau ai antebrațului.

În stadiile inițiale, polimiozita poate provoca un disconfort ușor. Pe măsură ce mușchii continuă să slăbească, persoana afectată poate începe să întâmpine dificultăți de mișcare. În funcție de grupele musculare pe care le afectează, afecțiunea poate interfera negativ cu acțiuni precum urcatul scărilor, ridicarea obiectelor, întinderea după obiecte plasate mai sus decât capul, statul în picioare, ridicarea capului din poziția culcat și chiar cu acțiunea de înghițire.

Polimiozita poate fi asociată cu probleme pulmonare, iar boala pulmonară interstițială este o posibilă cauză a oricăror probleme de respirație care apar. Alte simptome posibile ale polimiozitei includ:

• tuse cronică uscată
• scurtarea respirației
• dificultăți de vorbire și de înghițire
• oboseală
• artrită.

Cum se diagnostichează polimiozita

Pentru a diagnostica polimiozita, medicul va efectua un examen fizic și va evalua istoricul medical al unei persoane. Dacă suspectează polimiozita, poate solicita unul sau mai multe dintre următoarele teste:

Analize de sange
O persoană care are polimiozită poate avea niveluri ridicate de anticorpi specifici inflamației musculare sau creatinkinazei (CK) în sânge. Anticorpii sunt proteine pe care sistemul imunitar le eliberează ca parte a procesului inflamator. Prin urmare, un nivel ridicat de anticorpi poate indica prezența bolilor inflamatorii subiacente, cum ar fi polimiozita. CK este o enzimă prezentă în fibrele musculare. Când acestea se deteriorează, creatinkinaza se scurge din fibre în fluxul sanguin.

O electromiografie
Electromiografia (EMG) evaluează funcția mușchilor și a nervilor care îi controlează. Testul implică introducerea în mușchi a unui ac fin numit electrod, după care pacientul trebuie să contracte mușchiul. Un monitor înregistrează activitatea electrică a mușchiului ca răspuns la contracție.

Teste de imagistică
Testele de imagistică, precum un RMN sau o ecografie, pot ajuta medicul să identifice inflamația musculară.

Biopsia musculară
O biopsie musculară implică îndepărtarea unei cantități mici de țesut muscular pentru o examinare mai atentă.

Cum se tratează polimiozita

Nu există nici un remediu pentru polimioză. Cu toate acestea, sunt disponibile tratamente care ajută la gestionarea inflamației și la atenuarea simptomelor. Printre opțiunile de tratament se numără:

• corticosteroizi și medicamente antiinflamatorii, pentru a reduce inflamația musculară
• medicamente imunosupresoare, pentru a suprima imunitatea și pentru a controla inflamația
• imunoglobulină intravenoasă, care folosește anticorpi sănătoși pentru contracararea anticorpilor care afectează mușchii
• fizioterapie, pentru a ajuta la întărirea mușchilor și la îmbunătățirea mobilității
• terapie cu căldură, care poate ușura simptomele musculare
• logopedie, pentru tratarea tulburărilor de vorbire asociate.

Persoanele cu polimiozită necesită, în general, tratament pe tot parcursul vieții. Majoritatea răspund bine la tratament și își recapătă forța musculară. Cu toate acestea, unii oameni pot constata că slăbiciunea musculară persistă într-o oarecare măsură. Deși mulți pacienți se recupereză, pot rămâne în pericol de recidivă.

Persoanele care nu se recuperează după polimiozită pot continua să dezvolte dizabilități semnificative. În cazuri rare, afecțiunea poate duce la complicații, cum ar fi: malnutriție, din cauza dificultății la înghițire, insuficiență respiratorie, pneumonie sau cardiomiopatie inflamatorie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Medical News Today - Polymyositis: Causes, symptoms, and more
https://www.medicalnewstoday.com/articles/polymyositis
Johns Hopkins Medicine - Polymyositis
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/polymyositis