Poate fi boala Parkinson depistata prin analizele de sange?

1. Există analize de sânge care să pună diagnosticul de boala Parkinson?
2. Ce sunt biomarkerii de sânge în boala Parkinson?
3. De ce nu există încă „analize de sânge pentru Parkinson” în ofertele de rutină?
4. Cum se depistează în prezent boala Parkinson?
5. Ce înseamnă simptome prodromale și cum te pot ajuta să recunoști boala Parkinson mai devreme?
6. Împreună, simptomele prodromale și biomarkerii: viitorul depistării precoce în Parkinson
7. Poate preveni ceva apariția bolii Parkinson?

Recomandările Experților DOC

Boala Parkinson este o boală neurologică degenerativă, care afectează treptat controlul mișcărilor, dar și somnul, digestia, starea de spirit și funcțiile cognitive. Pe măsură ce auzim tot mai des despre biomarkeri, teste genetice sau analize sofisticate, e firesc să ne întrebăm: există analize de sânge care să depisteze boala Parkinson din timp? Răspunsul scurt în prezent este: încă nu avem o „analiză de sânge pentru Parkinson” de rutină, folosită în mod standard la toți pacienții. Însă cercetarea a avansat enorm în ultimii ani și există deja biomarkeri de sânge foarte promițători, care ar putea, în viitor, să ajute la diagnostic și monitorizare.

În același timp, știm că acele simptome prodromale (cele care apar cu ani buni înainte de tremur sau rigiditate) și stilul de viață, inclusiv dieta mediteraneeană, joacă un rol important în riscul de a dezvolta boala Parkinson.

Există analize de sânge care să pună diagnosticul de boala Parkinson?

Din punct de vedere practic, la ora actuală:

Nu există în ghidurile internaționale o analiză de sânge unică, standardizată, care să pună diagnosticul de boală Parkinson.

Diagnosticul se bazează în continuare în primul rând pe:

simptome clinice (tremor de repaus, rigiditate, încetinirea mișcărilor);

examinarea neurologică;

uneori, investigații imagistice (de tip DaTscan, acolo unde este disponibil).

Analizele de sânge sunt folosite acum în principal pentru:

a exclude alte cauze de simptome asemănătoare (de exemplu, probleme tiroidiene, deficit sever de vitamina B12, alte boli metabolice);

a evalua starea generală de sănătate.

În paralel, există însă un domeniu foarte activ de cercetare: biomarkerii de sânge în boala Parkinson, despre care se vorbește tot mai mult în ultimii ani.

Ce sunt biomarkerii de sânge în boala Parkinson?

Biomarkerii sunt „urme” măsurabile ale unei boli – de exemplu, proteine sau fragmente celulare detectabile în sânge sau lichid cefalorahidian (LCR). În boala Parkinson, două dintre cele mai studiate sunt:

alfa-sinucleina – o proteină care formează aglomerări anormale (corpi Lewy) în creierul persoanelor cu Parkinson;

neurofilamentul ușor (NfL) – un fragment de proteină eliberat în sânge atunci când neuronii sunt afectați sau mor.

În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat tehnici extrem de sensibile pentru a detecta aceste proteine:

Seed amplification assay (SAA) pentru alfa-sinucleină – o metodă de „amplificare” a particulelor anormale de alfa-sinucleină, inițial dezvoltată pentru lichidul cefalorahidian. Studiile recente arată că acest test poate identifica cu mare acuratețe pacienții cu boala Parkinson și chiar persoane aflate în stadiu foarte precoce, înainte de apariția simptomelor motorii.

NfL în ser (sânge) – mai multe studii recente au arătat că nivelurile serice de NfL sunt, în medie, mai mari la persoanele cu boala Parkinson decât la persoanele sănătoase și cresc odată cu severitatea bolii. Totuși, acest biomarker nu este specific pentru Parkinson și poate fi crescut și în alte boli neurologice.

Important pentru pacient:

Aceste teste nu sunt încă analize obișnuite de laborator, pe care să le poți face la orice clinică.

Se folosesc mai ales în centre de cercetare sau centre foarte specializate, pentru studii clinice și pentru a dezvolta viitoare tratamente.

De ce nu există încă „analize de sânge pentru Parkinson” în ofertele de rutină?

Chiar dacă rezultatele sunt promițătoare, există mai multe motive pentru care analizele de sânge pentru boala Parkinson nu sunt încă standard. NfL, de exemplu, poate fi crescut în orice boală în care neuronii sunt afectați (scleroză laterală amiotrofică, demențe, neuropatii). Nu ne spune singur ce boală este.

Apoi, măsurarea alfa-sinucleinei și a altor proteine la niveluri foarte mici în sânge cere metode standardizate, care să dea aceleași rezultate indiferent de laborator. Suntem încă în faza de armonizare a acestor tehnici.

Mai mult, simptomele și evoluția diferă de la o persoană la alta, iar biomarkerii pot reflecta această diversitate. E posibil să avem nevoie de combinații de biomarkeri, nu doar de o singură analiză de sânge.

Chiar dacă un test de sânge ar arăta un risc crescut sau prezența unei modificări tipice de Parkinson, medicii trebuie să știe ce decizii clinice să ia pe baza lui. De exemplu: îl folosim doar pentru confirmare? Și dacă testul e pozitiv la cineva fără simptome, ce facem concret?

Cum se depistează în prezent boala Parkinson?

În practica de zi cu zi, neurologul stabilește diagnosticul de boala Parkinson în principal pe baza:

Simptomelor motorii:

tremor de repaus (de obicei la o mână la început);

mișcări lente (bradikinezie);

rigiditate musculară;

probleme de echilibru și postură.

Examinării neurologice, unde medicul testează coordonarea, tonusul muscular, mersul, expresivitatea feței.

Răspunsului la tratament: Uneori, răspunsul la medicație dopaminergică susține diagnosticul (de exemplu, îmbunătățirea clară a rigidității și bradikineziei).

Investigațiilor suplimentare, când este nevoie:

imagistică cerebrală (RMN) pentru a exclude alte cauze;

examinare nucleară (DaTscan) pentru a evalua funcția dopaminergică, acolo unde testul este disponibil.

Analizele de sânge clasice (hemogramă, funcție hepatică, renală, hormon tiroidian, vitamina B12 etc.) sunt utile pentru a exclude alte cauze de tremor sau încetinire, dar nu pun diagnostic de boală Parkinson.

Ce înseamnă simptome prodromale și cum te pot ajuta să recunoști boala Parkinson mai devreme?

Simptomele prodromale sunt manifestări care apar cu ani (uneori chiar cu un deceniu sau mai mult) înainte de apariția semnelor motorii clasice ale bolii Parkinson. Cercetările din ultimii ani au arătat că boala nu „începe” brusc cu tremor, ci evoluează lent, implicând treptat mai multe structuri nervoase.

Printre simptomele prodromale frecvent descrise se numără:

Tulburarea de comportament în somnul REM (RBD)
– persoana „retrăiește” visele: lovește, vorbește, se agită în somn, poate cădea din pat; partenerul de somn observă cel mai des acest lucru.

Scăderea simțului mirosului (hiposmie)
– pierderea treptată a mirosului, care nu se explică prin sinuzite, polipi nazali sau infecții recente.

Constipația cronică
– scaune rare, tari, cu efort, prezente de ani de zile; studiile au arătat că într-o parte din cazuri constipația poate preceda apariția bolii Parkinson.

Tulburări de dispoziție
– depresie, anxietate, apatie, uneori greu de legat de o cauză clară.

Tulburări de somn și oboseală diurnă
– somn fragmentat, somnolență în timpul zilei.

Durere de umăr, rigiditate ușoară, schimbări de scris
– durerea de umăr unilaterală care nu are explicație ortopedică clară, scrisul care devine mai mic (micrografie), reducerea balansului brațului la mers pot fi prime indicii.

Este important de subliniat că aceste simptome prodromale nu înseamnă automat boala Parkinson – sunt frecvente și în populația generală. Însă, atunci când apar în combinație, la o persoană de vârstă medie sau vârstnică, mai ales cu istoric familial sau alți factori de risc, ele justifică un consult neurologic.

Împreună, simptomele prodromale și biomarkerii: viitorul depistării precoce în Parkinson

Cercetările recente încearcă să combine simptome prodromale (cum ar fi RBD, constipație, hiposmie), biomarkeri de sânge (de exemplu, NfL, alfa-sinucleină) și alte date clinice și imagistice. Scopul este de a crea scoruri de risc care să identifice persoanele aflate în fază prodromală de boală Parkinson, astfel încât să poată fi monitorizate atent și să poată participa la studii clinice cu tratamente care ar putea încetini sau opri progresia, odată ce acestea vor deveni disponibile. Deocamdată, acest concept este în mare parte în zona de cercetare, nu de rutină clinică.

Poate preveni ceva apariția bolii Parkinson?

Nu avem încă o metodă sigură de a preveni boala Parkinson 100%. Totuși, din studiile ultimilor ani rezultă câteva direcții importante. Mai multe studii observaționale și o meta-analiză au arătat că o aderență crescută la dieta mediteraneeană se asociază cu un risc mai mic de a dezvolta boala Parkinson și, în unele cazuri, cu progresie mai lentă a bolii.

Ce înseamnă dieta mediteraneeană, pe scurt?

multe legume și fructe zilnic;

leguminoase (fasole, linte, năut), nuci și semințe, în cantități moderate;

cereale integrale;

ulei de măsline ca principală sursă de grăsime;

pește de 2–3 ori pe săptămână;

consum foarte redus de carne roșie și mezeluri;

lactate în cantități moderate, preferabil fermentate (iaurt, kefir).

Această dieta mediteraneeană are efecte antiinflamatoare și antioxidante, susține microbiomul intestinal (care comunică puternic cu creierul prin axa intestin–creier) și poate contribui la o evoluție mai sănătoasă a sistemului nervos.

Un studiu recent a sugerat că un consum foarte mare de alimente ultraprocesate (băuturi carbogazoase, snacks-uri, mezeluri, produse cu liste lungi de ingrediente) poate crește riscul de simptome prodromale de boala Parkinson, cum ar fi constipația sau anumite tulburări de somn.

Somnul insuficient sau cronic fragmentat, stresul prelungit și depresia netratată pot afecta sănătatea creierului. Chiar dacă nu putem spune că „provoacă” boala Parkinson, ele pot contribui la vulnerabilitatea generală a sistemului nervos.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
PMC - Head-to-head comparison of four cerebrospinal fluid and three plasma neurofilament light chain assays in Parkinsonism
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12037818/
Studiul „Head-to-head comparison of four cerebrospinal fluid and three plasma neurofilament light chain assays in Parkinsonism”, apărut în NPJ Parkinsons Dis. 2025 Apr 28;11:98. doi: 10.1038/s41531-025-00951-y, autori: Simone Baiardi et al.
MDPI - Mediterranean Diet and Parkinson’s Disease
https://www.mdpi.com/1422-0067/24/1/42
Studiul „Mediterranean Diet and Parkinson’s Disease”, apărut în Int. J. Mol. Sci. 2023, 24(1), 42; https://doi.org/10.3390/ijms24010042, autor: Marco Bisaglia

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...