Keratoconjunctivita atopică: simptome, factori de risc, tratament
Keratoconjunctivita atopică: simptome, factori de risc, tratament
Keratoconjunctivita atopică: simptome, factori de risc, tratament
Keratoconjunctivita atopică este o boală inflamatorie cronică a ochilor care afectează pacienții cu dermatită atopică. Afecțiunea se gestionează cu picături de ochi care înlătură senzația de uscare și cu tratament farmacologic.
Keratoconjunctivita atopică este o boală inflamatorie cronică a ochilor, care apare la persoanele cu dermatită atopică. Dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică frecventă a pielii, care afectează până la 15-20% dintre copii și 1-3% dintre adulți la nivel mondial și se prezintă ca exacerbări acute ale leziunilor pruriginoase eczematoase ale pielii. Se estimează că 25-40% dintre pacienții cu dermatită atopică suferă de keratoconjunctivită atopică.
Factorii de risc pentru keratoconjunctivita atopică
Keratoconjunctivită atopică este o boală multifactorială, cu factori de risc genetic și de mediu. Cele mai puternice asocieri sunt predispoziția genetică pentru o funcție slabă a barierei cutanate și dereglarea sistemului imunitar, astmul, rinita alergică și alergenii din mediu. Prezența alergiilor alimentare și a sensibilităților în copilărie este asociată cu o formă mai severă de dermatită atopică. Alergia și sensibilitatea la polen, animale de companie și acarieni au fost, de asemenea, asociate cu keratoconjunctivita atopică.
Factorii de mediu, cum ar fi climatul, dieta, traiul la oraș (inclusiv expunerea la poluare), fumul de țigară, durata alăptării în perioada copilăriei și obezitatea au fost sugerate ca factori de risc pentru keratoconjunctivita atopică. S-a vehiculat, de asemenea, ideea, că utilizarea antibioticelor poate crește riscul de a dezvolta boala atopică prin modificări ale microbiomului intestinal.
Cum se diagnostichează keratoconjunctivita atopică
Diagnosticul de keratoconjunctivită atopică este în mare parte clinic, bazându-se pe concluziile istoricului pacientului și pe teste de laborator. Un istoric familial de alergii, astm, urticarie și/sau febra fânului este adesea prezent. De obicei, pacienții au dermatită atopică sau eczeme încă din copilărie, simptomele oculare dezvoltându-se ulterior în viață. Debutul simptomelor oculare se petrece în jurul vârstei de 38 de ani.
Clinic, keratoconjunctivita atopică este foarte asemănătoare cu keratoconjunctivita vernală și există controverse în ceea ce privește clasificarea celor două boli. S-a propus ca keratoconjunctivita vernală să fie considerată o formă de keratoconjunctivită atopică apărută în copilărie care evoluează în keratoconjunctivită atopică la vârsta adultă.
Cu toate acestea, keratoconjunctivita vernală poate fi prezentă fără semne de boală atopică, apare, în general, la sfârșitul pubertății și, prin definiție, simptomele și gravitatea bolii variază în funcție de anotimp, în timp ce boala atopică este o afecțiune care rămâne la fel pe tot parcursul anului.
Care sunt simptomele keratoconjunctivitei atopice
Simptomul principal al acestei afecțiuni este mâncărimea intensă, bilaterală a conjunctivei, pleoapelor și a pielii din jurul ochilor. Lacrimile, senzația de arsură, fotofobia și vederea încețoșată sunt simptome frecvent întâlnite. Pacienții cu keratoconjunctivită atopică se pot confrunta cu mucozități abundente în zona ochilor.
Ce opțiuni de tratament există pentru keratoconjunctivita atopică
Boala se gestionează prin implicarea unui medic dermatolog și a unui alergolog. Trebuie acordată atenție limitării factorilor de mediu care agravează boala. Aceasta poate include utilizarea așternutului hipoalergenic, evitarea animalelor de companie, utilizarea dispozitivelor de filtrare a aerului și modificări ale dietei în cazurile de sensibilitate alimentară.
Terapie topică: O formă ușoară de keratoconjunctivită atopică poate fi tratată în mod similar cu alte boli alergice ale ochilor, cu accent pe igiena mâinilor, comprese reci și stabilizatoare topice ale mastocitelor (olopatadină 0,1% sau lodoxamidă 0,1%) și antihistaminice (zelastină 0,05%).
Deși aproape toți pacienții vor necesita un tratament mai intens, aceste elemente sunt esențiale pentru un tratament eficient. Picăturile și unguentele cu corticosteroizi sunt utilizate în mod obișnuit în tratamentul keratoconjunctivitei atopice, în special pentru a obține controlul exacerbărilor și al inflamației.
Inhibitorii de calcineurină (ciclosporină și tacrolimus) reprezintă o terapie eficientă. Calcineurina este o enzimă implicată în activarea celulelor T, care au un rol-cheie în keratoconjunctivita atopică. Inhibitorii topici ai calcineurinei sunt siguri și în general bine tolerați, efectul secundar cel mai des întâlnit fiind încrețirea pielii pleoapelor.
Medicamente sistemice: antihistaminicele sistemice sunt utilizate de rutină în bolile atopice. Steroizii orali și ciclosporina sunt rezervați în general formelor grave de boală. Tratamentul prelungit cu steroizi orali este evitat din cauza efectelor secundare severe.
Ciclosporina sistemică s-a dovedit utilă în inducerea remisiunii bolii atopice severe. Odată ce remisiunea este obținută, frecvența medicației poate fi redusă. Pacienții aflați în tratament cu ciclosporină sistemică au nevoie de monitorizare periodică a funcției renale, a funcției hepatice și a tensiunii arteriale.
Terapie suplimentară: Unii cercetători au raportat o ușurare a simptomelor și a caracteristicilor clinice ale keratoconjunctivitei atopice prin injectarea supratarsală de acetonidă de triamcinolonă.
Pacienții cu keratoconjunctivită atopică necesită o monitorizare pe termen lung pentru a se evita dezvoltarea de complicații amenințătoare pentru vedere și efecte secundare ale medicației, cum ar fi formarea cataractei și creșterea presiunii intraoculare.
Intervenția chirurgicală: Transplantul de membrană amniotică s-a dovedit a fi foarte eficient pentru defectele epiteliale corneene persistente. Keratoplastia tectonică poate fi necesară pentru pacienții cu perforații corneene severe. Keratoplastia penetrantă poate fi indicată pentru opacități corneene sau ulcerații ori cu subțiere severă. Pacienții cu keratoconjunctivită atopică prezintă un risc crescut de formare a cataractei, independent de expunerea la steroizi.
Ce complicații poate avea keratoconjunctivita atopică
Prezentarea clinică a keratoconjunctivitei atopice poate varia foarte mult, dar în cazuri de boală greu de gestionat, poate provoca complicații corneene grave. Problemele corneei variază de la eroziuni epiteliale punctate până la ulcere (infecțioase sau sterile), neovascularizare și keratopatie lipidică.
Keratita Herpes simplex este mai frecventă la pacienții cu keratoconjunctivită atopică și adesea mai severă. Persoanele care suferă de keratoconjunctivită atopică au, de asemenea, un risc mai mare să dezvolte boală herpetică bilaterală, care este relativ neobișnuită în absența atopiei.
La fel ca în cazul altor boli alergice oculare, suferinzii de keratoconjunctivită atopică prezintă un risc crescut de keratoconus (deformare a corneei, asociată cu diminuarea vederii) din cauza frecării oculare cronice. Prin urmare, persoanele cu keratoconjunctivită atopică trebuie sfătuite să limiteze frecarea ochilor cât mai mult. De asemenea, trebuie să li se ofere un tratament pentru reducerea sau eliminarea mâncărimilor.
Din cauza tratamentului cu corticosteroizi topici și orali, glaucomul este o posibilă complicație a keratoconjunctivitei atopice și există diverse rapoarte de caz despre carcinomul cu celule scuamoase conjunctivale apărut la pacienții cu keratoconjunctivită atopică.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Academy of Ophtalmology - Atopic Keratoconjunctivitis
https://eyewiki.aao.org/Atopic_Keratoconjunctivitis#General_Treatment
Pub.Med.gov - Atopic dermatitis: global epidemiology and risk factors
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25925336/