Infectiile cu Clostridium: de la diaree pana la gangrena
Infectiile cu Clostridium: de la diaree pana la gangrena
Infectiile cu Clostridium: de la diaree pana la gangrena
Bacteriile de tip Clostridium, care pot deveni în anumite condiții unele dintre cele mai agresive bacterii cu care conviețuiește omul, sunt anaerobe, adică nu au nevoie de oxigen pentru a trăi. Se regăsesc în mod normal în propriul intestin, la 3-8% dintre adulții sănătoși, chiar și la nou-născuți; de altfel, germenii se întâlnesc cam peste tot în jurul nostru, atât la animale, în sol, în casă și obiectele cele mai uzuale, precum și la vegetația în descompunere.
Există mai multe specii diferite ale clostridiilor, care provoacă boli în diferite moduri, în funcție de specie, calea de pătrundere în organism, prin piele sau la nivel digestiv, dacă pătrund ca atare și generează toxine cât timp sunt găzduite etc.
Infectarea cu Clostridium
Iată situațiile cele mai frecvente de îmbolnăvire:
- Bacteria poate produce o toxină în alimente, care dacă este consumată, generează botulismul ca toxiinfecție alimentară.
- Bacteriile pot fi consumate odată cu produsele alimentare, apoi se multiplică în intestin și produc o toxină, așa cum apare o intoxicație alimentară cu Clostridium perfringens.
- Sporii de Clostridia, inactivi sau latenți, ca forme de bacterii, pot pătrunde în corp printr-o plagă contaminată (cu pământ, rugină etc) și produc o toxină, așa cum se întâmplă în tetanos.
- După un tratament cu antibiotice, flora intestinală este dezechilibrată și permite ca bacteriile Clostridium, care sunt prezente în intestin, să se multiplice exgerat și să producă două toxine, așa cum se întâmplă în diareea și/sau colita de tip Clostridium difficile.
- Bacteriile clostridiale pot intra printr-o rană, se multiplică și produc o toxină care distruge țesutul, ca în gangrena gazoasă.
- Clostridium poate infecta vezica biliară, colonul și organele de reproducere feminine. Foarte rar, o specie numită Clostridium sordellii provoacă sindromul șocului toxic la femeile care au infecții ale organelor de reproducere.
- Clostridium se poate răspândi în sânge, cauzând bacteriemie sau chiar în formele grave, sepsis, cu febră și simptome grave, precum tensiunea arterială scăzută, icter și anemie. Septicemia se poate dezvolta după o infecție clostridică și poate fi fatală.
Botulismul
Botulismul se dezvoltă atunci când oamenii mănâncă alimente care conțin toxina botulinică, produsă de Clostridium botulinum. De obicei, botulismul rezultă din consumul de alimente nepreparate sau insuficient gătite, deoarece căldura distruge toxina. Există și situațiile când conservarea alimentelor, în cazul în care nu au fost fierte corespunzător înainte, să provoace botulism.
Este binecunoscutul semn al capacului umflat al conservei, întrucât Clostridium generează gaze care deformează capacul la unele conserve diverse, de carne, miere etc. Refrigerarea produselor alimentare nu elimină pericolul, întrucât bacteria poate produce unele toxine și la temperatura din frigider.
Simptomele infecției
Toxina botulinică intră în fluxul sangvin din intestinul subțire și acționează la nivelul sistemului nervos. Practic toxina botulinică împiedică trimiterea impulsului nervos la mușchi. După aproximativ 18 - 36 de ore de la consumarea toxinei, persoana devine obosită și amețită, resimte uscăciunea gurii, greața și voma. Se instalează crampele abdominale și diareea. Abdomenul se dilată, iar ulterior se poate instala constipația. Mușchii feței devin slăbiți, pleoapele sunt căzute și vederea încețoșată.
Deglutiția și vorbirea devin dificile, iar slăbiciunea musculară se extinde apoi la trunchi, de sus și în jos. Mușchii diafragmei și alți mușchi implicați în respirație pot slăbi, generând probleme respiratorii care pot pune viața în pericol.
Dacă oamenii suspectează că au o stare proastă generată de botulism, după ingestia unei conserve sau o mâncare îndoielnică, ar trebui să cheme salvarea imediat sau să meargă degrabă la o cameră de gardă.
Pentru a ajuta la eliminarea oricăror toxine neabsorbite, medicii administrează oral cărbune activat sau printr-o sondă stomacală, se administrează apoi rapid antidotul, o antitoxină. În cazul în care încep probleme de respirație, pacienții sunt transferați într-o unitate de terapie intensivă pentru asistarea respirației cu un ventilator mecanic.
Clostridium perfringens în toxiinfecțiile alimentare
Acest tip de intoxicație alimentară se poate dezvolta atunci când oamenii consumă alimente precum carnea de vită, care conține mai degrabă bacterii decât toxina lor. Bacteriile se dezvoltă din spori, care pot supraviețui căldurii generate de gătit. În cazul în care produsele alimentare care conțin spori nu sunt consumate imediat după ce au fost gătite, sporii se transformă în bacterii, care apoi se multiplică în interiorul produselor alimentare. În cazul în care produsul alimentar este servit fără reîncălzirea adecvată, se consumă astfel și bacteriile care se multiplică în intestin și produc o toxină care provoacă diareea apoasă și crampe abdominale.
Intoxicația dispare destul de repede
Acest tip de intoxicație alimentară este de obicei ușoară și dispare în decurs de 24 de ore. Uneori, însă, intoxicațiile alimentare pot fi severe, mai ales la copii și la persoanele în vârstă. Trebuie menționat că există anumite tulpini ale Clostridium care pot produce o toxină care distruge intestinul și cauzează o infecție numită enterită necrozantă, care poate fi, de multe ori, fatală. De aceea, pentru a preveni o intoxicație alimentară, oamenii ar trebui să introducă în frigider imediat resturile de carne gătită și să le reîncălzească foarte bine înainte de a le servi din nou. În mod normal, dacă nu sunt complicații, tratamentul include o hidratare foarte bună și multă odihnă. Antibioticele nu sunt necesare.
Diareea și colita cu Clostridium dificille
După un tratament cu un antibiotic puternic, eventual intervenții chirurgicale cu spitalizare, Clostridium difficile poate induce diaree și colită. Din cauza tratamentului cu antibiotice puternice, flora intestinală este dezechilibrată și Clostridium dificille se multiplică foarte mult. Toxinele produse de bacterii cauzează inflamarea colonului (colită) cu diaree și complicații.
Multă lume consideră că este o infecție intraspitalicească, din cauză că este întâlnită des după operații și într-adevăr poate fi contractată și de la personalul medical. Însă Clostridium difficile poate să fi fost deja prezent în intestin sau persoana să îl contacteze de la vizitatori, caserole aduse de acasă, obiecte sanitare, dar și imediat după ce pacientul s-a întors acasă, din mediu, de la animalele de casă etc.
Cum recunoști infectarea?
Când bacteria se dezvoltă prea mult, eliberează două toxine, dintre care una produce fluide și membrane anormale, generând colita pseudomembranoasă. Celelalte toxine atacă mucoasa (căptușeala) intestinului gros. De obicei, infecția începe să-și arate simptomele la 5 - 10 zile după tratamnetul cu antibiotice. Diareea poate fi apoasă sau direct cu sânge, din cauza mucoasei extrem de iritate. Multe persoane au crampe și dureri abdominale, mai rar greață și vărsături. Când tulburarea se dezvoltă la o persoană aflată sub tratment cu antibiotice, acestea sunt oprite, cu excepția cazului în care sunt esențiale pentru tratarea bolii de fond.
În astfel de cazuri, simptomele se opresc de obicei în decurs de 10 până la 12 zile. Se impun tratamente cu probiotice diverse, pentru refacerea florei intestinale normale. În cazul în care infecția persistă, se recurge la o serie de medicamente, cum ar fi colestiramină (o rășină). Dacă simptomele sunt severe, medicul poate prescrie și alte antibiotice precum metronidazol, vancomicină, sau uneori fidaxomicină.
Recolonizarea bacteriană
Pentru persoanele care au simptome severe și infecții recurente cu Clostridium dificille, se pot face terapii de recolonizare bacteriană. În acest scop, se utilizează aprox. 200 - 300 ml de materii fecale de la un donator sănătos, care sunt plasate în colonul persoanei infectate cu Clostridium. „Transplantul” de fecale se face sub formă de clismă, ori printr-un tub introdus prin nas în tractul digestiv, sau printr-un tub introdus prin anus în intestinul gros, cu ajutorul colonoscopului. Scaunul donatorului este testat, bineînțeles, în prealabil, pentru a nu conține alte baterii sau microorganisme dăunătoare. Medicii cred că materiile fecale de la un donator sănătos pot reface mai rapid echilibrul normal al florei unei persoane cu colită indusă de bacteriile Clostridium difficile.
Infecțiile cu Clostridium ale țesuturilor moi
Deși este anaerob, Clostridium se dezvoltă și mai bine atunci când în mediul de înmulțire există și puțin oxigen, așa cum se întâmplă în unele țesuturi lezate sau răni mai profunde. Astfel de țesuturi au un flux de sânge mai sărac și un nivel scăzut de oxigen. Riscul de infecție este și mai mare atunci în cazul rănilor care conțin și țesut mort, necrotizat.
În acest caz Clostridium perfringens poate provoca infecții în doar câteva ore de la traumatism, dar sunt posibile și cazuri în care infecția apare după câteva zile. Infecțiile țesuturilor moi pot apărea la nivelul pielii - celulită, sau la nivelul mușchilor, generând miozită.
Simptomele infecției
Uneori, bacteriile din aceste țesuturi produc cantități mari de gaz, ca produs rezidual, care formează bule și vezicule în țesuturi, cu blocarea vaselor mici de sânge. Ca urmare, țesutul infectat moare, ducând la gangrenă. Din păcate, prezența țesutului mort permite infecției clostridice să se răspândească și mai repede, fiind mai accelearată în cazul musculaturii decât al pielii. Apare un miros puternic, neplăcut, și scurgeri din țesutul gangrenat, starea generală se alterează, persoană putând intra în șoc și insuficiență renală.
Tratamentul este imperativ
În lipsa unui tratament prompt, pacientul poate muri, de accea se impune tratament de urgență la spital, administrarea de antibiotice și eliminarea chirurgicală a țesutului mort și infectat sever.
Există și un aspect pozitiv al bacteriei Clostridium - toxina botulinică, produsă de aceasta. Atunci când este izolată, purificată și diluată poate fi folosită pe scară largă pentru a reduce ridurile (prin paralizarea ușoară a mușchilor de experesie), dar și pentru a trata spasmele musculare, asimetriile din pareze, transpirația în exces sau migrena.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Overview of Clostridial Infections
https://www.msdmanuals.com/professional/infectious-diseases/anaerobic-bacteria/overview-of-clostridial-infections
Science Direct - Clostridium
https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/clostridium
Te-ar mai putea interesa și...
