Fosforul este al doilea mineral în topul celor care se găsesc din abundență în organism, după calciu. Corpul nostru are nevoie de fosfor pentru a îndeplini multe funcții, cum ar fi repararea țesuturilor și celulelor.

Prin alimentația zilnică, fiecare dintre noi își ia cantitatea necesară de fosfor. De fapt, spun specialiștii, o problemă mai des întâlnită este excesul de fosfor în organism și nu deficitul. Chiar și așa, este important să cunoaștem rolurile și funcțiile acestuia, pentru a ști să prevenim carențele și eventualele complicații.

Ce roluri are și ce funcții îndeplinește fosforul în organism

Corpul uman are nevoie de fosfor pentru a menține oasele puternice și sănătoase, pentru a produce energie și pentru a pune mușchii în mișcare. Aproximativ 85% din fosforul conținut de organism  se găsește în oase. Restul este stocat în țesuturi din tot corpul. Nivelurile optinme de fosfat în sânge pot reduce riscul de atac de cord. 
Rinichii ajută la controlul cantității de fosfor din sânge, intrucat  este filtrat de rinichi și se poate elimina din organism prin urină. Astfel ca atunci cand functia renala de filtrare este alterata din cauza unei disfunctii la acest nivel putem regasi  un nivel ridicat de fosfat în sânge.

Cantitatea de fosfor din sânge afectează nivelul de calciu. Calciul și fosforul  reacționează în moduri opuse in organismul uman, in sensul ca pe măsură ce nivelul de calciu din sânge crește, nivelul de fosfor poate  scadea. Hormonul paratiroidian (PTH) este responsabil in principal de reglarea  nivelurilor de calciu și fosfor din sânge. Când se măsoară nivelul de fosfor, se măsoară în același timp si  nivelul de vitamina D, precum si nivelul de PTH pentru a depista o posibila afectiune a glandelor paratiroide.

In plus, nivelul de Vitamina D este important  pentru ca organismul să asimileze fosforul corespunzator- si se face masurand 25-hidroxi-vitamina D. Funcția principală a vitaminei D este de a menține echilibrul calciului (Ca) și fosforului (P) în organism prin promovarea absorbției de Ca și P din intestine și rinichi. În deficiența de vitamina D, doar 10%-15% din calciu și 50%-60% din fosfor pot fi absorbite din alimentele ingerate.

Si magneziul antagonizează apoptoza indusă de fosfat a celulelor musculare netede vasculare și previne calcificarea vasculară, de aceea si nivelul adecvat al acestui mineral este important pentru sanatatea organismului.

În plus, fosforul ajută și în cazul altor procese:

• ajută la crearea oaselor puternice și a dinților
• filtrează produșii reziduali din rinichi
• menține o bătaie regulată a inimii
• vine în sprijinul contracțiilor musculare
• echilibrează și folosește vitaminele B și D, precum și alte minerale (iod, magneziu și zinc)
• produce ADN și ARN
• are grijă de modul în care corpul nostru stochează și utilizează energia
• reduce durerea musculară după efort fizic
• dezvoltă, menține și repară țesuturile și celulele, iar lista nu se oprește aici.

Surse alimentare de fosfor

Majoritatea alimentelor conțin fosfor, iar experții spun că alimentele care sunt bogate în proteine sunt, totodată, surse excelente de fosfor. Printre acestea se află:

• carnea roșie și cea de pasăre
• peștele
• laptele și alte produse lactate
• ouăle
• nucile și semințele
• fasolea boabe.

Alte surse alimentare (pe lângă alimentele de mai sus bogate în proteine) care conțin fosfor sunt:

• cerealele integrale
• cartofii
• usturoiul
• fructele deshidratate.

Obținem fosforul de care avem nevoie din alimentele pe care le mâncăm. Așa cum poți vedea, el se găsește în numeroase alimente și este absorbit cu ușurință de tractul digestiv. Mici cantități de fosfor se găsesc în mușchi și în țesuturile sistemului nervos. Restul de fosfor se află în celulele din corp.

Valorile de referință pentru fosfor seric

Concentrația de fosfor poate să varieze în funcție de vârstă, de sex, de starea fiziologică (de exemplu, sarcina poate influența valorile) și chiar de sezon. Prin urmare, specialiștii au detaliat intervale de referință separate, care au fost stabilite conform vârstei și sexului.

Analiza pentru depistarea fosforului seric se face pentru a evalua nivelul de fosfor din sânge și pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului unor afecțiuni ori condiții despre care se știe că determină valori anormal de mari sau de mici ale acestui mineral.

La bărbați, valorile de referință pentru fosforul seric sunt:

• între 1 și 4 ani: 4,3-5,4 mg/dL
• între 5 și 13 ani: 3,7-5,4 mg/dL
• între 14 și 15 ani: 3,5-5,3 mg/dL
• între 16 și 17 ani: 3,1-4,7 mg/dL
• de la 18 ani: 2,5-4,5 mg/dL

La femei, valorile de referință pentru fosforul seric sunt:

• între 1 și 7 ani: 4,3-5,4 mg/dL
• între 8 și 13 ani: 4-5,2 mg/dL
• între 14 și 15 ani: 3,5-4,9 mg/dL
• între 16 și 17 ani: 3,1-4,7 mg/dL
• de la 18 ani: 2,5-4,5 mg/dL.

Ce afecțiuni și complicații poate avea un nivel prea ridicat sau prea scăzut al fosforului seric

Afecțiunile renale sau faptul că unele persoane mănâncă alimente cu prea mult fosfor, precum carnea rosie, mezeluri, produse gata preparate, bauturi carbogazoase de tipul cola și nu consumă suficient calciu pot duce la un exces de fosfor în organism. Cu toate acestea, experții ne amintesc că anumite afecțiuni și condiții - ca de exemplu diabetul și alcoolismul - sau medicamente (unele antiacide) pot determina o scădere accentuată a nivelului de fosfor din organism.

Valorile fosforului seric care sunt prea mari sau prea mici pot cauza unele complicații medicale, cum ar fi afecțiunile cardiovasculare, durerile articulare ori oboseală.

Ce complicații pot să apară dacă există prea mult fosfor în corp

Se întâmplă rar ca fosforul să existe în exces în sânge. În mod normal, doar pacienții cu probleme renale sau cei care au probleme în ceea ce privește reglarea nivelului de calciu pot dezvolta acest gen de complicații.

Valorile mai mari decât cele normale ale fosforului seric se pot datora ori pot fi asociate cu:

• insuficiență renală
• afecțiuni hepatice
• hipoparatiroidism
• cetoacidoză diabetică
• un aport crescut din alimentație (suplimentarea cu fosfor).

Ce solutii exista pentru a trata hiperfosfatemia?

Tratarea hiperfosfatemiei cu modificări ale dietei și medicamente cât mai curând posibil poate preveni aceste complicații. Tratamentul poate încetini și problemele osoase legate de boala cronică de rinichi care poate conduce la necesitatea dializei. Sunt situatii care impun indepărtarea fosfatului suplimentar prin dializă

Câteva medicamente ajută la reducerea cantității de fosfat absorbite de intestinele din alimentele pe care le consumați. Acestea includ:

• lianți de fosfat pe bază de calciu (acetat de calciu și carbonat de calciu)
• lantan (Fosrenol)
• clorhidrat de sevelamer (Renagel, Renvela)

Ce complicații pot să apară dacă există prea puțin fosfor în corp

Experții atrag atenția că anumite medicamente pot să reducă nivelul de fosfor din sânge, iar printre aceste substanțe se află:

• insulina
• inhibitorii ACE
• corticosteroizii
• medicamentele antiacide
• medicamentele anticonvulsivante.
• chimioterapia

Un nivel prea scăzut al fosforului poate duce la apariția unor simptome diverse, ca de exemplu:

• durere articulară sau durere de oase
• pierderea poftei de mâncare
• anxietate sau irascibilitate
• oboseală
• dezvoltarea precară a sistemului osos la copii.
• risc crescut de atac de cord și boală coronariană, tahicardie si aritmii

Valorile mici ale fosforului în sânge se pot datora ori pot fi asociate cu:

• hipercalcemia sau un nivel crescut al calciului din sânge
• folosirea în exces a diureticelor
• malnutriția
• alcoolismul
• arsurile grave
• cetoacidoză diabetică (după tratament)
• hipotiroidismul
• scăderea nivelului de potasiu din sânge
• folosirea pe termen lung a antiacidelor
• rahitism și osteomalacie (din cauza deficiențelor de vitamina D).

Nivelurile de fosfor sub 1,0 mg/dL pot pune viața în pericol și sunt considerate o valoare critica care impune suplimentarea de urgenta.

Ce solutii exista pentru a trata hipofosfatemia?

Există puține medicamente prescrise special pentru nivelurile scăzute de fosfat în sânge. In general, corecatrea acestui nivel se face prin recoamndari dietetice dintre cele enumerate  mai sus, cum ar fi ouăle care sunt o sursă excelentă de proteine, dar conțin și 95 mg fosfor, in special in galbenus.

Tratamentul nivelului scăzut de fosfat în sânge consta in primul rand in  identificarea  cauzei de bază a dereglarii absorbtiei și tratarea  acelei afecțiuni. Exista insa si cateva solutii care se adreseaza direct corectarii nivelului de fosfor sanguin, precum administrarea de .

• Electroliți - intrucat este posibil ca nivelurile mai multor  electroliți din sânge sa fie scăzute, se vor administra suplimente de magneziu si/sau  vitamina D, dar si medicamente pentru a scădea nivelul de calciu din sânge, dacă acesta este crescut.
• Suplimentarea cu fosfat - poate fi fie intravenoasă (IV) cu niveluri extrem de scăzute, fie poate fi pe cale orală.

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie:

Medscape - https://emedicine.medscape.com/article/2090666-overview

American Association for Clinical Chemistry - https://labtestsonline.org/tests/phosphorus