Pacientele cu cancer mamar incipient si cu receptori estrogenici pozitivi prezinta un risc constant de recidiva la distanta in ciuda hormonoterapiei standard cu durata cunoscuta de 5 ani, cu posibilitatea recaderii chiar la 10-15 -20 de ani de la momentul diagnosticului.

Riscul de recidiva intre 5 si 20 de ani postdiagnostic ramane constant in ciuda celor 5 ani de tratament hormonal sustinut, cu o valoare estimata la 15 ani de la diagnostic de peste 40%. Riscul este direct legat de o serie de parametrii precum dimensiunea tumorii mamare precum si de numarul ganglionilor axilari afectati de boala. Cu cat tumora este mai mare sau numarul ganglionilor axilari homolaterali afectati este mai mare, cu atat mai mare este riscul de recidiva la distanta. Este remarcabil cum cancerul mamar poate ramane dormant o buna bucata de timp ca ulterior sa recidiveze la distanta de focarul initial.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cancerul mamar estrogen pozitiv reprezinta cea mai frecventa forma de cancer mamar cu un total de peste 80 % din totalul acestora. In linii mari, aceste cancere se multiplica ca urmare a stimularii estrogenice. Tratamentul standard este reprezentat de Tamoxifen, un blocant al receptorilor de estrogeni, sau de inhibitorii de aromataza, o clasa de substante al caror principal efect este scaderea sintezei de estrogen.

Chiar daca nu exista semne de boala sau chiar daca reevaluarile imagistice sau biochimice sunt in limite normale, standardul terapeutic actual recomanda terapie hormonala cu Tamoxifen sau inhibitori de aromataza, in functie de fiecare situatie in parte, in administrare zilnica, pentru un interval standard de 5 ani. Dovezile clinice sunt de scadere a riscului de recidiva cu peste 50 % in timpul tratamentului cu Tamoxifen si cu peste o treime in urmatorii 5 ani dupa finalizarea hormonoterapiei. In privinta inhibitorilor de aromataza situatia ar parea chiar mai buna.

In ultimii ani, tot mai multe voci sustin ca o extindere a duratei hormonoterapiei adjuvante ar avea beneficii suplimentare in scaderea progresiva a riscului de recidiva la distanta. Doua trialuri clinice de anvergura au punctat ca o crestere a duratei de tratament cu Tamoxifen sau inhibititori de aromataza de chiar 10 ani ar avea beneficii semnificative datorita efectului de "transfer" al primilor 5 ani de tratament. Suplimentar, extinderea terapiei cu inhibitori de aromataza dupa 5 ani de tratament adjuvant cu Tamoxifen se regaseste in cresterea eficientei in ceea ce priveste prevenirea recidivelor tardive la distanta. De asemenea, anumiti inhibitori de aromataza, asa cum este cazul Letrozol-ului, cresc supravietuirea globala la pacientele cu receptori hormonali pozitivi si cu ganglioni axilari pozitivi. Cu toate acestea raman, desigur, o serie intreaga de intrebari inca fara un raspuns concret in privinta extinderii hormonoterapiei.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Fara indoiala, cel mai important aspect ramane identificarea pacientelor care raspund maximal la tentativa de prelungire a duratei hormonale. In acext context, analizele clasice histologice, in coroborare cu din ce in ce mai perfectionatele analize moleculare, permit, sau mai degraba vor permite o mai buna identificare si selectare a pacientelor ce vor beneficia maximal de pe urma hormonoterapiei extinse. Un alt aspect esential este reprezentat de toxicitatea cumulativa a acestor tratamente prelungite si de mentinerea compliantei in conditii practicii clinice de rutina. Ca oricare alt produs farmaceutic, atat Tamoxifen-ul cat si inhibitorii de aromataza pot avea efecte secundare ce pot influenta calitatea vietii pacientelor. Efectele secundare in special ale Tamoxifen-ului mimeaza simptomatologia menopauzei si include bufeuri, transpiratii nocturne, schimbari ale dispozitiei, uscaciune vaginala, etc. Inhibitorii de aromataza pot induce, printre altele, o crestere a riscului de osteoporoza sau, o agravare a osteoporozei preexistente. Ca urmare, intotdeauna cand se gandeste o eventuala crestere a duratei hormonoterapiei peste 5 ani, se ia in calcul varsta pacientei, incadrarea in gradul de risc de recidiva, afectiunile asociate, complianta pacientei, etc.

Sursa foto: Shutterstock