Ce se întâmplă când o persoană nu mai poate simți mirosul de iarbă proaspăt tăiată, de pâine caldă sau diverse mirosuri care îi amintesc de copilărie și de oamenii dragi? Un nou studiu¹ realizat de cercetătorii de la Universitatea East Anglia dezvăluie existența unei game largi de consecințe emoționale și practice cauzate de pierderea mirosului.

Viața cotidiană, grav tulburată de pierderea mirosului

Acest studiu arată că anosmia sau pierderea mirosului tulbură aproape toate aspectele vieții persoanei afectate, de la preocupările zilnice față de igiena personală până la pierderea interesului pentru sex și destrămarea relațiilor personale. Cercetătorii consideră că aceste descoperiri îi pot motiva pe medici să ia mai în serios problemele legate de simțul mirosului și să ofere mai mult spirjin pacienților.

În timp ce unii oameni percep mirosuri care nu sunt acolo, alții își pierd simțul olfactiv din diverse cauze. Anumite efecte adverse ale unor medicamente, infecții, leziuni sau boli neurologice precum Alzheimer-ul pot duce la pierderea mirosului. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pentru majoritatea celor care se confruntă cu anosmia, situația devine și mai dificilă, deoarece li se denaturează și felul în care percep gusturile (o consecință fiind afectarea poftei de mâncare). Alte studii au arătat că oamenii care și-au pierdut mirosul s-au confruntat ulterior cu probleme precum depresia, anxietatea, izolarea și dificultăți în relațiile cu apropiații.

Studiul realizat de oamenii de știință de la Universitatea East Anglia a implicat 71 de participanți cu vârste între 31 și 80 de ani care și-au povestit experiențele corelate cu pierderea simțului olfactiv. Astfel, rezultatele studiului arată că suferinzii au experimentat o gamă largă de schimbări negative în ceea ce privește calitatea vieții, pierderea mirosului având un impact mare asupra sănătății fizice și psihice. În plus, acești au avut cheltuieli mari încercând să caute ajutor pentru remedierea problemei.

Anosmia, asociată cu deteriorarea sănătății fizice și psihice

Participanții la studiu au declarat că odată cu pierderea mirosului s-au simțit neajutorați și s-au temut pentru viața lor, îngrijorându-se că, de exemplu, n-ar putea simți mirosul de gaz sau de fum în cazul în care s-ar întâmpla ceva în jurul lor. De asemenea, igiena personală a devenit o sursă de stres și anxietate, pentru că persoanele afectate nu-și mai puteau simți propriul miros corporal. Cei care aveau copii mici s-au văzut în imposibilitatea de a simți când e nevoie să le schimbe scutecele, iar o mamă a declarat că a avut dificultăți în a se atașa de nou-născut pentru că nu-i percepea mirosul.

Mai mult decât atât, mulți participanți la studiu au declarat că, nemaisimțind mirosul mâncării, li s-a alterat și gustul, ceea ce a dus la pierderea apetitului și la scăderea în greutate. Alții, dimpotrivă, au consumat mai multe mâncăruri bogate în grăsimi și zahăr, în încercarea de a-și satisface simțul gustului, și au acumulat kilograme. 

În plus, unii dintre participanți au declarat că se simt jenați să mai prepare feluri de mâncare pentru membrii familiei sau prieteni, ceea ce a avut un impact negativ asupra vieții de familie și sociale. Pe lângă lipsa bucuriei de a sta la masă împreună cu alte persoane, oamenii afectați de anosmie s-au lovit și de probleme în relațiile afective și sexuale. 

Lipsa mirosului, declanșatoare pentru traume emoționale 

O altă problemă apărută odată cu dispariția simțului olfactiv a fost incapacitatea de a mai percepe diverse mirosuri pe care să le coreleze cu amintiri frumoase (mirosul unui foc de tabără, al prăjiturilor de Crăciun sau parfumul unei persoane dragi), situația fiind resimțită ca o traumă la nivel emoțional.

Toate aceste probleme întâmpinate au condus la apariția unei game largi de emoții negative, printre care furia, anxietatea, frustrarea, depresia, izolarea, pierderea încrederii în sine, regretele și tristețea. Toate acestea au fost amplificate de faptul că lumea medicală nu are o înțelegere exhaustivă a acestui fenomen de pierdere a mirosului și deci oamenii afectați nu au putut fi ajutați să revină la o viață normală.

Rezultatele acestui studiu constituie, astfel, un element care contribuie la mai buna înțelegere a consecințelor pierderii mirosului și le dă ocazia specialiștilor în sănătate să caute metode de a îmbunătăți viețile celor afectați de anosmie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „An unmet need: Patients with smell and taste disorders”, apărut în Clinical Otolaryngology, 2019; DOI: 10.1111/coa.13484, autori: Sally E. Erskine, Carl M. Philpott
https://www.sciencedaily.com/releases/2020/01/200122175643.htm