Cancerul colorectal este o importanta problema de sanatate publica, reprezentand cea de-a doua cauza de deces prin cancer la nivel global.

Cu toate ca prognosticul pacientilor cu cancer colorectal s-a imbunatatit semnificativ in ultimele decade, aproape jumatate dintre pacientii cu boala localizata recidiveaza dupa tratamentul initial. Supravietuirea mediana in cazul pacientilor cu cancer de colon metastatic se situeaza in jur de 30 de luni.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In ultimii 20 de ani, identificarea alterarilor genomice in cazul tumorilor solide a dus la o intelegere mai buna a bazelor moleculare ale cancerului. Detectarea modificarilor genetice reprezinta premisa terapiilor personalizate. Recunoasterea biomarkerilor predictivi si prognostici reprezinta un pas hotarator in identificarea pacientilor cu risc crescut de recidiva, precum si in stabilirea strategiilor terapeutice optimale in scop adjuvant si nu numai. In boala metastatica, identificarea aberatiilor genomice secundare proliferarii clonale dupa terapia adjuvanta sau heterogenitatii tumorale reprezinta premisa terapiilor tinta.

Heterogenitatea intertumorala si intratumorala este o realitate. Cu toate ca biopsia de tesut ramane placa turnanta a diagnosticului de cancer si a mutatiilor somatice care recomanda un anumit tip de tratament, este foarte probabil ca aceasta sa nu reflecte in totalitate profilul molecular real al tumorii in conditiile heterogenitatii intratumorale si interlezionale. Este foarte clar ca genotiparea tesutului tumoral nu poate fi realizata doar prin prisma unei singure biopsii. Cu alte cuvinte, o singura biopsie nu poate fi definitorie pentru intreg genomul tumoral.

Inca de acum 50 de ani, de cand a fost descrisa prezenta de fragmente celulare in sangele circulant, mai multe studii s-au orientat catre implementarea procedurilor de identificare a ADN-ului tumoral circulant in decizia terapeutica. ADN-ul tumoral circulant poate fi identificat in plasma sau serul pacientilor cu diverse tipuri de cancer, si reprezinta o procedura facila de caracterizare moleculara tumorala. Pe de alta parte, biopsia lichida reprezinta o procedura simpla si non-invaziva care ofera informatii legate de prezenta tumorii in corp, chiar in conditiile in care tumora nu este identificata prin procedurile clasice de diagnostic.

Eficacitatea anticorpilor anti EGFR in tratamentului cancerului colorectal metastatic depinde de prezenta alterarilor in genele de semnalizare a caii EGFR. Studii recente au evidentiat concordanta intre statusul mutational al genelor RAS in tesutul tumoral si in sangele circulant, concordanta care poate atinge un procent de aproximativ 80%. ln aceste conditii, deorece profilul molecular al tumorii se poate modifica permanent in timpul tratamentului oncologic, este mult mai facil sa se recurga la analize de sange decat sa se rebiopsieze tumora pentru a identifica mutatiile subsecvente care pot indica terapia ulterioara.

Lasand la o parte complianta extrem de limitata a pacientilor la rebiopsiere, acesta procedura poate fi insotita de complicatii inerente. In aceste conditii, biopsia lichida este o alternativa mai mult decat acceptabila, atat pentru pacient, cat si pentru medic, atat datorita facilitatii metodei, a posibilitatii repetarii acesteia oricand, cat si a sensibilitatii din ce in ce mai mari.

In plus, capacitatea ADN-ului celular circulant de a reflecta heterogenitatea tumorala s-a dovedit superioara biopsiei de tesut. Toate aceste date reflecta evolutia clonala tumorala pe parcursul terapiei si pana la progresia clinica a bolii, evolutie care ar putea explica eficienta reinceperii terapiei cu blocanti EGFR (n.r. endotelial growth factor receptor).

Potentialul rol al biopsiei lichide in cancerul colorectal nu trebuie limitat doar la boala metastatica. Existe date care atesta potentialul rol al determinarii ADN-ului circulant in stagii incipiente. Anumite studii clinice au demonstrat legatura intre mutatiile somatice al ADN-ului circulant si identificarea bolii minim reziduale sau a pacientilor cu risc crescut de recidiva. Detectarea ADN-ului circulant dupa interventia chirurgicala curativa pentru un stadiu II de boala poate fi un factor predictiv pentru recidiva precoce postoperatorie.

In ciuda entuziasmului legat de biopsia lichida, ramane in discutie credibilitatea probei. In aceste conditii, se impun cat mai rapid standardizari in privinta manierei de recoltare, a conditiilor de recoltare, conditii de pastrare a probelor, izolarea ADN-ului circulant.

Desi totul suna promitator, este inca mult prea devreme pentru a lua decizii de tratament numai prin prisma ADN-ului circulant. Cel putin in prezent, biopsiile lichide nu permit sa identificam boala minima reziduala, sa identificam pacientii care raspund magistral la terapia citotoxica si, in plus, sa supraveghem evolutia tumorala pe tot parcursul tratamentului aplicat. Viitorul insa este foarte aproape.

Biopsia lichida are numeroase beneficii

Biopsiile lichide, spre deosebire de cele efectuate pe tesutul tumoral solid, pot oferi o alternativa mai buna in cazul multor pacienti, pentru monitorizarea cancerului de-a lungul timpului. Ele sunt mai putin costisitoare si mai putin invazive si, prin urmare, mai usor de repetat decat biopsiile pe tesut tumoral solid.

In plus, materialul genetic ce provine din toate ariile unde exista boala este eliberat in circulatia sangvina, asa ca mostra de sange obtinuta de la pacient poate oferi o imagine in timp real, o imagine reprezentativa in ceea ce priveste evolutia cancerului in corpul uman.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In plus, informatiile obtinute in urma biopsiilor lichide ii ajuta pe specialistii din domeniul medical sa selecteze cea mai buna terapie pentru un pacient, la un anumit moment in decursul bolii metastatice. Monitorizarea pe baza mostrei de sange de la pacient poate indica si nevoia de a trece pacientul pe un tip diferit de tratament, inainte ca modificarile tumorii sa apara pe investigatiile imagistice.

Sursa foto: Shutterstock