ZOCOR 20 mg - PROSPECT

Prospectul pentru ZOCOR 20 mg - de la indicatii si contraindicatii, la compozitie, interactiuni, mod de administare, precautii si reactii adverse posibile
Denumire comercială: ZOCOR 20 mg
Substanța activă: SIMVASTATINUM
Concentrația: 20mg
Cod atc: C10AA01
Acțiune terapeutică: HIPOCOLESTEROLEMIANTE SI HIPOTRIGLICERIDEMIANTE INHIBITORI AI HMG COA REDUCTAZEI
Prescripție: P6L
Prospect: http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_6795_29.08.14.pdf
Ambalaj: Cutie cu 1 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. film.
Cod cim: W51357001
Firma producătoare: MERCK SHARP & DOHME BV - OLANDA
Conținut prospect:
Page 1
background image

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6794/2014/01-02

                                                                       Anexa

 

2

 

                                                                                 6795/2014/01-02                          

 

                                                                                 

6796/2014/01-02

                

Rezumatul caracteristicilor produsului

 

 
 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 

 
 
1. 

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI  

 
ZOCOR 10 mg comprimate filmate 
ZOCOR 20 mg comprimate filmate 
ZOCOR FORTE 40 mg comprimate filmate

 

 
 

2. 

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 

 

ZOCOR 10 mg 
Fiecare comprimat filmat conţine simvastatină 10 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 70,7 mg. 
 
ZOCOR 20 mg 
Fiecare comprimat filmat conţine simvastatină 20 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 141,5 mg. 
 
ZOCOR FORTE 40 mg 
Fiecare comprimat filmat conţine simvastatină 40 mg. 
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 283 mg. 
 
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 
 
 

3. 

FORMA FARMACEUTICĂ 

 

Comprimat filmat. 
 
ZOCOR

 

10 mg 

Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoarea piersicii, având imprimat pe una din feţe « MSD 735 ». 
 
ZOCOR

 

20 mg 

Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare gălbui-brun, având imprimat pe una din feţe « MSD 740 ». 
 
ZOCOR

 

FORTE 40 mg 

Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roşu-cărămizie, având imprimat pe una din feţe 
« MSD 749 ». 
 
 

4. 

DATE CLINICE 

 
4.1  Indicaţii terapeutice 
 

Hipercolesterolemie 
Tratamentul hipercolesterolemiei primare sau a dislipidemiei mixte, ca adjuvant al regimului alimentar, 
atunci când răspunsul la regimul alimentar şi alte tratamente non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, 
scădere în greutate) este insuficient. 
 


Page 2
background image

Tratamentul hipercolesterolemiei homozigote familiale(HoFH) ca adjuvant al regimului alimentar şi alte 
tratamente hipolipemiante (de exemplu afereză LDL) sau dacă astfel de tratamente sunt necorespunzătoare. 
 
Prevenţie cardiovasculară 
Reducerea mortalităţii cardiovasculare şi a morbidităţii la pacienţii cu boli cardiovasculare aterosclerotice 
manifeste sau cu diabet zaharat, cu valori normale sau crescute ale colesterolului, ca adjuvant al corecţiei 
altor factori de risc şi al altor tratamente cardioprotective (vezi pct. 5.1). 

 
4.2  Doze şi mod de administrare 

 
Doze 
Intervalul de dozare este între 5 şi 80 mg pe zi, administrate oral în priză unică, seara. Se recomandă ca 
atunci când se consideră necesar ajustarea dozei să se facă la intervale mai mari de 4 săptămâni, până la o 
doză maximă de 80 mg pe zi administrată o dată pe zi, seara.

 

Doza de 80 mg este recomandată numai 

pacienţilor cu hipercolesterolemie severă şi cu risc crescut de complicaţii cardiovasculare, la care nu s-au 
atins obiectivele terapeutice cu doze mai mici şi atunci când este de aşteptat ca beneficiile să depăşească 
riscurile potenţiale (vezi pct. 4.4 şi 5.1). 
 

Hipercolesterolemie 

 

Pacientul trebuie să înceapă un regim hipocolesterolemiant standard şi trebuie să continue să urmeze acest 
regim pe întreaga perioadă a tratamentului cu ZOCOR. Doza iniţială uzuală este de 10-20 mg pe zi 
administrată în priză unică, seara. Pacienţilor care au nevoie de o reducere considerabilă a 
LDL-colesterolului (mai mult de 45%) li se poate recomanda doza iniţială de 20-40 mg pe zi administrată în 
priză unică, seara. Dacă sunt necesare ajustări ale dozei, se recomandă efectuarea lor conform specificaţiilor 
de mai sus. 
 

Hipercolesterolemie familial

ă

 homozigot

ă

 

 
În baza rezultatelor unui studiu clinic controlat, doza iniţială recomandată de ZOCOR este de 40 mg pe zi 
seara. La aceşti pacienţi ZOCOR trebuie utilizat ca un adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de 
exemplu, afereza LDL) sau atunci când astfel de tratamente nu sunt disponibile. 
 
La pacienții cărora li se administrează lomitapidă concomitent cu ZOCOR, doza de ZOCOR nu trebuie să 
depășească 40 mg/zi (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.5). 
 

Preven

ţ

ie cardiovascular

ă

 

 

La pacienţii cu risc crescut de boală cardiacă coronariană (BCC, cu sau fără hiperlipidemie), doza uzuală de 
ZOCOR este de 20 până la 40 mg/zi, administrată în doză unică seara. Tratamentul medicamentos poate fi 
iniţiat simultan cu regimul alimentar şi exerciţiile fizice. Dacă sunt necesare ajustări ale dozei, se recomandă 
efectuarea lor conform specificaţiilor de mai sus. 

 

Tratament asociat 
 

ZOCOR este eficace în monoterapie sau în asociere cu chelatori ai acizilor biliari.

 

Doza trebuie administrată 

cu > 2 ore înainte sau > 4 ore după administrarea unui chelator al acizilor biliari. 
 
La pacienţii cărora li se administrează ZOCOR concomitent cu ciclosporină, fibraţi, alţii decât gemfibrozil 
(vezi pct. 4.3) sau fenofibrat, doza maximă recomandată de ZOCOR nu trebuie să depăşească 10 mg pe zi

.

 

La pacienţii cărora li se administrează amiodaronă, amlodipină, verapamil sau diltiazem concomitent cu 
ZOCOR, doza maximă recomandată de ZOCOR nu trebuie să depăşească 20 mg pe zi. (vezi pct. 4.4

 

şi 

pct. 4.5)

.

 

 

Pacien

ț

i cu insuficien

ţă

 renal

ă

 

 
Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. 


Page 3
background image

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 

 30 ml/min) trebuie reconsiderate dozele 

peste 10 mg pe zi şi dacă se consideră necesar, se vor introduce în terapie cu precauţie. 
 

Vârstnici 

 
Nu este necesară ajustarea dozei. 
 
Copii şi adolescenţi  
 
La copii şi adolescenţi (băieţi stadiul II şi peste pe scala Tanner şi fete care sunt la cel puţin un an de la 
menarhă, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani) cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială 
recomandată este de 10 mg, o dată pe zi seara. Înainte de începerea tratamentului cu simvastatină, copiii şi 
adolescenţii trebuie să înceapă un regim alimentar standard hipocolesterolemiant; acest regim trebuie să fie 
continuat pe durata tratamentului cu simvastatină. 
 
Intervalul de dozare recomandat este între 10 şi 40 mg pe zi; doza maximă recomandată este de 40 mg pe zi. 
Dozele trebuie individualizate în funcţie de obiectivul recomandat al tratamentului, aşa cum a fost stabilit de 
recomandările pentru tratamentul la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Ajustarea dozelor se va face la 
intervale de 4 săptămâni sau mai mult. 
 
Experienţa utilizării ZOCOR la copii aflaţi în perioada prepubertară este limitată. 
 
Mod de administrare 
ZOCOR se administrează pe cale orală. ZOCOR poate fi administrat în doză unică seara. 
 

4.3

 

Contraindicaţii 

 

-

 

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 

-

 

Afecţiuni hepatice active sau creşteri persistente de etiologie necunoscută ale valorilor serice ale 
transaminazelor 

-

 

Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6) 

-

 

Administrare concomitentă de inhibitori puternici ai CYP3A4 (medicamente care cresc ASC de 
aproximativ 5 ori sau mai mult) (de exemplu itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, 
inhibitori de protează HIV (de exemplu nelfinavir), boceprevir, telaprevir, eritromicină, claritromicină, 
telitromicină, nefazodonă și medicamente care conțin cobicistat) (vezi pct. 4.4 şi 4.5) 

-

 

Administrarea concomitentă de gemfibrozil, ciclosporină sau danazol (vezi pct. 4.4 şi 4.5). 

-

 

La pacienții cu HoFH, cărora li se administrează concomitent lomitapidă cu ZOCOR în doze >40 mg 
(vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.5). 

 

4.4  Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare  
 

Miopatie/rabdomioliză 

 

Simvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, poate produce, ocazional, miopatii manifestate 
ca o durere, sensibilitate sau slăbiciune musculară, asociate cu valori ale creatinkinazei (CK) de zece ori mai 
mari decât limita superioară a valorilor normale (LSVN). Uneori, miopatia ia forma rabdomiolizei, asociată 
sau nu cu insuficienţă renală acută secundară mioglobinuriei, fiind raportate cazuri foarte rare de deces. 
Riscul de apariţie al miopatiei este crescut de concentraţiile plasmatice mari ale inhibitorilor de HMG-CoA 
reductază. 

 

Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, riscul de apariţie al miopatiei/rabdomiolizei este dependent 
de doză.

 

Într-o bază de date pentru studii clinice, în care 41413 pacienţi au fost trataţi cu ZOCOR, dintre care 

24747 pacienţi (aproximativ 60%) au fost înrolaţi în studii cu o perioadă mediană de urmărire de cel puţin 
4 ani, incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 0,03% la pacienţii trataţi cu doze de 20 mg pe zi, 0,08% la 
pacienţii trataţi cu doze de 40 mg pe zi şi 0,61% la pacienţii trataţi cu doze de 80 mg pe zi. În timpul acestor 
studii pacienţii au fost atent monitorizaţi şi anumite medicamente care ar fi putut determina interacţiuni au 
fost contraindicate. 


Page 4
background image

 
În cadrul unui studiu clinic în care pacienţi cu antecedente de infarct miocardic au fost trataţi cu ZOCOR 
80 mg pe zi (perioada medie de urmărire 6,7 ani), incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 1,0%, 
comparativ cu 0,02% pentru pacienţii trataţi cu doze de 20 mg pe zi. Aproximativ jumătate dintre aceste 
cazuri de miopatie au apărut în timpul primului an de tratament. Incidenţa miopatiei în fiecare dintre anii 
următori a fost de aproximativ 0,1%. (Vezi pct. 4.8 şi 5.1) 

 

Riscul de miopatie este mai mare la pacienţi trataţi cu simvastatină 80 mg comparativ cu tratamente bazate 
pe statine cu eficacitate similară de scădere a LDL-C. Prin urmare, doza de 80 mg ZOCOR trebuie utilizată 
numai la pacienţi cu hipercolesterolemie severă şi cu risc crescut de complicaţii cardiovasculare care nu au 
atins obiectivele tratamentului lor cu doze mai scăzute şi când este de aşteptat ca beneficiile să depăşească 
riscurile potenţiale. La pacienţii trataţi cu simvastatină 80 mg pentru care este necesar un medicament cu care 
prezintă interacţiuni, trebuie utilizată o doză mai scăzută de simvastatină sau un tratament alternativ bazat pe 
o statină cu un potenţial mai scăzut pentru interacţiuni medicament-medicament (vezi mai jos 

M

ă

suri de 

reducere a riscului de apari

ţ

ie a miopatiei cauzat

ă

 de interac

ţ

iunile medicamentoase 

şi pct.  4.2, 4.3 şi 4.5). 

 

În cadrul unui studiu clinic (perioada mediană de urmărire 3,9 ani) în care pacienţii cu risc crescut de boală 
cardiovasculară au fost trataţi cu 40 mg simvastatină pe zi, incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 0,05 % 
în cazul pacienţilor aparținând altei populații decât populației chineze (n = 7367) comparativ cu 0,24 % în 
cazul pacienţilor chinezi (n = 5468). Deşi singura populaţie asiatică evaluată în acest studiu clinic a fost cea 
chineză, se recomandă măsuri de precauţie în cazul prescrierii de simvastatină la pacienţii asiatici şi 
administrarea celei mai mici doze eficace.  
 

Reducerea func

ț

iei proteinelor transportoare 

Reducerea funcției proteinelor transportoare hepatice de tipul Polipeptidelor Organice Transportoare de 
Anioni (POTA) poate crește expunerea sistemică a acidului simvastatinic

 

și crește riscul de miopatie și 

rabdomioliză. Reducerea funcției poate să apară ca o consecință a acțiunii inhibitorii a medicamentelor cu 
potențial de interacțiune (de exemplu ciclosporină) sau la pacienții care sunt purtători ai 
genotipuluiSLCO1B1 c.521T>C. 
 
Pacienţii purtători ai genei alele SLCO1B1 (c.521T>C) care codifică o proteină OATPOTA1B1 mai puțin 
activă, prezintă o expunere sistemică crescută la acidul simvastatinic

 

și risc crescut de miopatie. Riscul 

dozelor mari de simvastatină (80 mg) în legătură cu miopatia este în general de aproximativ 1%, fără teste 
genetice. Pe baza rezultatelor studiului SEARCH, purtătorii alelei C homozigotule purtător al alelei C 
(numiți de asemenea CC) cărora li s-au administrat 80 mg simvastatină au un risc de 15% de a dezvolta 
miopatie în decursul unui an, în timp ce riscul pentru purtătorii alelei C heterozigotul purtator ale alelei C 
(numiți de asemenea CT) este de 1,5%. Riscul corespunzător pentru pacienții care prezintă cel mai frecvent 
genotip (TT) este de 0,3% (vezi pct. 5.2). Acolo unde este disponibilă, analiza genotipică pentru identificarea 
alelei C trebuie considerată ca parte din evaluarea raportului beneficiu-risc înaintea prescrierii de 
simvastatină 80 mg pentru fiecare pacient și dozele mari trebuie evitate la pacienții purtători ai genotipului 
CC. Cu toate acestea, lipsa aceastei gene la analiza genotipică nu exclude posibilitatea aparițiaei miopatiei în 
continuare. 

 
M

ă

surarea creatinkinazei 

Concentraţia plasmatică a creatin-kinazei (CK) nu trebuie măsurată după exerciţii fizice intense sau în 
prezenţa oricărei alte cauze alternative plauzibile de creştere a valorilor acesteia, deoarece interpretarea 
rezultatelor devine dificilă. Dacă valorile iniţiale ale concentraţiei plasmatice a CK sunt semnificativ crescute 
(

 5 x LSVN), valorile trebuie măsurate din nou după 5 până la 7 zile, pentru a confirma rezultatele. 

 

Înainte de tratament 

Toţi pacienţii care încep tratamentul cu simvastatină sau cărora le este crescută doză de simvastatină trebuie 
avertizaţi asupra riscului de apariţie a miopatiei şi trebuie sfătuiţi să raporteze promt orice durere musculară 
inexplicabilă, sensibilitate sau slăbiciune musculară. 

 


Page 5
background image

Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor cu factori predispozanţi pentru rabdomioliză. Pentru a stabili o 
valoare iniţială de referinţă, valoarea concentraţiei plasmatice a CK trebuie măsurată înainte de a începe 
tratamentul în următoarele situaţii: 

-

 

Vârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani) 

-

 

Sex feminin 

-

 

Insuficienţă renală 

-

 

Hipotiroidie necontrolată terapeutic 

-

 

Antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare 

-

 

Antecedente de toxicitate musculară la administrarea unei statine sau a unui fibrat 

-

 

Abuz de alcool etilic. 

 
În astfel de situaţii, riscul tratamentului trebuie evaluat comparativ cu beneficiul posibil şi este recomandată 
monitorizarea clinică. Dacă un pacient a prezentat anterior tulburări musculare la administrarea unui fibrat 
sau a unei statine, tratamentul cu o altă substanţă din aceeaşi clasă trebuie iniţiat cu precauţie. Dacă valorile 
concentraţiilor plasmatice ale CK sunt crescute semnificativ la momentul iniţial (

 5 x LSVN), tratamentul 

nu trebuie iniţiat. 
 

În timpul tratamentului 

Dacă în timpul tratamentului cu o statină, un pacient manifestă dureri, slăbiciune sau crampe musculare, 
trebuie măsurate valorile concentraţiei plasmatice a CK. Dacă, în absenţa unor exerciţii fizice intense, se 
observă că aceste valori sunt crescute semnificativ (

 5 x LSVN), tratamentul trebuie oprit. Dacă simptomele 

musculare sunt severe şi provoacă disconfort zilnic, chiar dacă valorile CK sunt 

 5 x LSVN, poate fi luată în 

considerare întreruperea tratamentului. Dacă, indiferent de motiv, se suspectează apariţia miopatiei, 
tratamentul trebuie oprit. 
 
Au existat raportări foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI) în cursul sau după 
tratamentul cu anumite statine. MNMI este caracterizată clinic prin slăbiciune persistentă a musculaturii 
proximale și printr-o concentrație plasmatică crescută a creatinkinazei, care persistă în ciuda întreruperii 
tratamentului cu statine (vezi pct. 4.8). 
 
Dacă simptomele dispar şi valorile concentraţiei plasmatice a CK revin la normal, poate fi luată în 
considerare reintroducerea statinei sau introducerea altei statine, la cele mai mici doze şi sub monitorizare 
atentă. 
 
O incidenţă mai mare a cazurilor de miopatie a fost observată la pacienţii cărora li s-a crescut doza la 80 mg 
(vezi pct. 5.1). Sunt recomandate măsurători periodice ale valorilor concentraţiei plasmatice a CK, deoarece 
acestea pot fi utile în a identifica cazurile subclinice de miopatie. Cu toate acestea, nu există nicio garanţie că 
o astfel de monitorizare va preveni miopatia. 
 
Tratamentul cu simvastatină trebuie oprit temporar cu câteva zile înainte de intervenţii chirurgicale elective 
majore şi atunci când intervin orice afecţiuni majore de natură medicală sau chirurgicală. 
 

M

ă

suri de reducere a riscului de apari

ţ

ie a miopatiei cauzat

ă

 de interac

ţ

iunile medicamentoase (vezi 

pct. 4.5). 

 
Riscul de apariţie a miopatiei sau rabdomiolizei este semnificativ crescut de utilizarea concomitentă a 
simvastatinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (cum sunt itraconazol, ketoconazol, posaconazol, 
voriconazol, eritromicină, claritromicină, telitromicină, inhibitori de protează HIV (de exemplu nelfinavir), 
boceprevir, telaprevir, nefazodonă, medicamente care conțin cobicistat), precum şi cu gemfibrozil, 
ciclosporină şi danazol. Utilizarea acestor medicamente este contraindicată (vezi pct. 4.3). 
 
Riscul de miopatie şi rabdomioliză este crescut şi de utilizarea concomitentă de amiodaronă, amlodipină, 
verapamil sau diltiazem cu anumite doze de simvastatină (vezi pct. 4.2 şi 4.5). Riscul de miopatie, inclusiv 
rabdomioliză, poate fi crescut de administrarea concomitentă de acid fusidic cu statine (vezi pct. 4.5). La 
pacienții cu HoFH, riscul poate fi crescut de utilizarea concomitentă a lomitapidei cu simvastatină.  
 


Page 6
background image

În consecinţă, referitor la inhibitorii CYP3A4, este contraindicată administrarea concomitentă de 
simvastatină cu itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează HIV (de exemplu 
nelfinavir), boceprevir, telaprevir, eritromicină, claritromicină, telitromicină nefazodonă și medicamente care 
conțin cobicistat (vezi pct. 4.3 şi 4.5). Dacă tratamentul cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (medicamente 
care cresc ASC de aproximativ 5 ori sau mai mult) nu poate fi evitat, tratamentul cu simvastatină trebuie 
întrerupt (şi luată în considerare utilizarea unei alte statine) în timpul acestui tratament. În plus, este necesară 
prudenţă atunci când simvastatina este administrată în asociere cu anumiţi alţi inhibitori mai puţin puternici 
ai CYP3A4: fluconazol, verapamil, diltiazem (vezi pct. 4.2 şi 4.5). Trebuie evitat consumul concomitent de 
suc de grepfrut şi simvastatină. 
 
Utilizarea simvastatinei în asociere cu gemfibrozil este contraindicată (vezi pct. 4.3). Datorită riscului crescut 
de miopatie şi rabdomioliză, doza de simvastatină nu trebuie să depăşească 10 mg zilnic la pacienţiitrataţi cu 
simvastatină în asociere cu alţi fibraţi, cu excepţia fenofibratului. (Vezi pct. 4.2 şi 4.5) Este necesară 
prudenţă în cazul asocierii fenofibratului cu simvastatină, deoarece oricare dintre cele două substanţe poate 
provoca miopatie, când sunt administrate în monoterapie. 
 
Simvastatina nu trebuie administrată în asociere cu acid fusidic. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză 
(inclusiv unele decese) la pacienţi cărora li s-a administrat această combinaţie (vezi pct. 4.5). La pacienţii 
pentru care utilizarea sistemică de acid fusidic este considerată esenţială, tratamentul cu statină trebuie 
întrerupt pe întreaga durată a tratamentului cu acid fusidic. Pacientul trebuie sfătuit să solicite imediat 
consult medical dacă prezintă orice simptome de slăbiciune, durere sau sensibilitate musculară. Tratamentul 
cu statină poate fi reluat la şapte zile după ultima doză de acid fusidic. În circumstanţe excepţionale, în care 
utilizarea sistemică prelungită de acid fusidic este necesară, de exemplu pentru tratamentul infecţiilor severe, 
necesitatea administrării simvastatinei în asociere cu acid fusidic trebuie luată în considerare numai de la caz 
la caz şi sub supraveghere medicală atentă. 
 
Trebuie evitată asocierea simvastatinei, în doze mai mari de 20 mg zilnic, cu amiodaronă, amlodipină, 
verapamil sau diltiazem (vezi pct. 4.2 şi 4.5). La pacienții cu HoFH, trebuie evitată administrarea 
concomitentă a simvastatinei în doze mai mari de 40 mg zilnic, cu lomitapidă (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.5). 
 
Pacienţii trataţi cu alte medicamente etichetate ca având un efect inhibitor moderat asupra CYP3A4, 
concomitent cu simvastatină, în mod particular doze mari de simvastatină, pot avea un risc crescut de 
miopatie. La administrarea simvastatinei în asociere cu un inhibitor moderat al CYP3A4 (medicamente care 
cresc ASC de aproximativ 2-5 ori), poate fi necesară ajustarea dozei de simvastatină. Pentru anumiţi 
inhibitori moderaţi ai CYP3A4, de exemplu diltiazem, este recomandată o doză maximă de 20 mg 
simvastatină (vezi pct. 4.2). 
 
Cazuri rare de miopatie/rabdomioliză au fost asociate cu administrarea concomitentă a inhibitorilor de HMG-
CoA reductază şi a dozelor hipolipemiante (≥1 g/zi) de niacină (acid nicotinic), deoarece oricare dintre cele 
două substanţe poate provoca miopatie, când sunt administrate în monoterapie. 
 
În cadrul unui studiu clinic (perioada mediană de urmărire 3,9 ani) efectuat pe pacienţi care prezintă risc 
crescut de boală cardiovasculară şi valori de LDL-C bine controlate cu simvastatină 40 mg/zi, asociată sau 
nu cu ezetimib10 mg, nu s-a observat o creştere semnificativă a beneficiilor cardiovasculare la asocierea de 
niacină (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥1 g/zi). Astfel, medicii care iau în considerare utilizarea 
tratamentului combinat cu simvastatină şi doze hipolipemiante (≥1 g pe zi) de niacină (acid nicotinic) sau 
medicamente care conţin niacină trebuie să evalueze cu atenţie beneficiile şi riscurile potenţiale şi să 
monitorizeze pacienţii cu atenţie pentru orice semne şi simptome de durere, sensibilitate sau slăbiciune 
musculară, în special în timpul primelor luni de tratament şi atunci când doza oricăruia dintre medicamente 
este crescută. 
 
Suplimentar, în acest studiu, incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 0,24 % pentru pacienţii chinezi cărora 
li s-a administrat o doză de 40 mg simvastatină sau ezetimib/simvastatină 10/40 mg comparativ cu 1,24 % 
pentru pacienții chinezi cărora li s-a administrat 40 mg de simvastatină sau ezetimib/simvastatină 10/40 mg 
concomitent cu acid nicotinic/laropiprant 2000 mg/40 mg, cu eliberare modificată. Deși singura populaţie 
asiatică evaluată în studiul clinic a fost populaţia chineză şi deoarece incidenţa miopatiei este mai mare la 
pacienţii chinezi comparativ cu pacienţii din altă populație decât cea chineză, administrarea concomitentă de 


Page 7
background image

simvastatină și niacină (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥1 g/zi) nu este recomandată la pacienții 
asiatici.  
 
Acipimox prezintă similaritate structurală cu niacina. Deşi, acipimox nu a fost studiat, riscul de apariţie a 
efectelor toxice la nivel muscular pot fi similare cu cele ale niacinei. 

 

Efecte hepatice 

 

În studii clinice, la câţiva pacienţi cărora li s-a administrat simvastatină au apărut creşteri persistente ale 
valorilor serice ale transaminazelor (de peste 3 ori LSVN). Când tratamentul cu simvastatină a fost întrerupt 
la aceşti pacienţi, valorile serice ale transaminazelor de obicei au scăzut lent la cele de dinaintea începerii lui.  
 
Se recomandă efectuarea testelor funcţiei hepatice înainte de iniţierea tratamentului cu simvastatină şi, 
ulterior, periodic, conform necesităţilor clinice. Evaluarea TFH trebuie făcută înainte de creşterea dozei la 
80 mg la pacienţii care necesită această creştere a dozei, la trei luni după creşterea dozei şi apoi periodic (de 
exemplu de două ori pe an) în cursul primului an de tratament. O atenţie deosebită trebuie acordată 
pacienţilor care prezintă valori crescute ale valorilor serice ale transaminazelor; la aceşti pacienţi evaluările 
de laborator trebuie efectuate mai frecvent. În cazul în care valorile serice ale transaminazelor dovedesc 
progresie, mai ales dacă ele cresc până la de 3 ori LSVN şi persistă, administrarea simvastatinei trebuie 
sistată. Aveţi în vedere faptul că ALT poate proveni din muşchi, prin urmare creşterea valorilor ALT 
împreună cu CPK poate indica miopatie (vezi mai sus 

Miopatie/rabdomioliz

ă

). 

 
După punerea pe piaţă, au existat raportări rare de insuficienţă hepatică letală şi non-letală la pacienţi trataţi 
cu statine, inclusiv simvastatină. Dacă apar afectări grave ale ficatului cu simptome clinice şi/sau 
hiperbilirubinemie sau icter în timpul tratamentului cu ZOCOR, întrerupeţi imediat tratamentul. Dacă nu se 
gaseşte o altă cauză, nu reîncepeţi tratamentul cu ZOCOR. 
 
Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care consumă alcool în cantităţi mari. 
 
Similar altor medicamente hipolipemiante, în timpul tratamentului cu simvastatină s-au raportat creşteri 
moderate (

 3 ori LSVN) ale valorilor serice ale transaminazelor. Aceste modificări, care au apărut la scurt 

timp după iniţierea terapiei cu simvastatină, au fost de obicei tranzitorii şi nu au fost însoţite de niciun 
simptom, nefiind necesară întreruperea tratamentului. 
 
Diabet zaharat 
 
Unele date sugerează faptul că statinele au ca efect de clasă creşterea glicemiei şi la unii pacienţi, care 
prezintă un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat, poate genera un nivel de hiperglicemie la care este 
adecvată instituirea îngrijirii medicale standard pentru diabet. Pe de altă parte, acest risc este contrabalansat 
de reducerea riscului vascular în cazul administrării statinelor şi prin urmare acesta nu trebuie să fie un motiv 
de oprire a tratamentului cu statine. Pacienţii în situaţii de risc (glicemie à jeun între 5,6 şi 6,9 mmol/l, 
IMC > 30 kg/m

2

, valori crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizaţi atât din punct 

de vedere clinic cât şi biochimic, conform ghidurilor naţionale. 
 
Boală pulmonară interstiţială 

 

Pentru unele statine, inclusiv simvastatină, au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială (vezi 
pct. 4.8). Caracteristicile prezente pot include dispnee, tuse neproductivă şi deteriorarea stării generale de 
sănătate (oboseală, pierdere în greutate şi febră). Dacă se suspectează că un pacient a dezvoltat boală 
pulmonară interstiţială, tratamentul cu statină trebuie întrerupt. 
 
Copii şi adolescenţi 

 

Siguranţa şi eficacitatea administrării simvastatinei la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani cu 
hipercolesterolemie familială heterozigotă au fost evaluate într-un studiu clinic controlat efectuat la 
adolescenţi băieţi aflaţi în stadiul II şi peste pe scala Tanner şi fete care erau la cel puţin un an după menarhă. 
Pacienţii cărora li s-a administrat simvastatină au prezentat un profil al reacţiilor adverse în general similar 


Page 8
background image

cu cel al pacienţilor cărora li s-a administrat placebo. 

Nu au fost studiate doze mai mari de 40 mg la 

această grupă de vârstă. 

În acest studiu controlat limitat, nu a existat niciun efect detectabil asupra creşterii 

sau maturizării sexuale la adolescenţi băieţi sau fete, sau vreun efect asupra duratei ciclului menstrual la fete. 
(Vezi pct. 4.2, 4.8 şi 5.1.) În timpul tratamentului cu simvastatină, fetele adolescente trebuie să fie consiliate 
asupra metodelor contraceptive adecvate (vezi pct. 4.3 şi 4.6). La pacienţii cu vârsta < 18 ani, eficacitatea şi 
siguranţa nu au fost studiate pentru perioade de tratament > 48 săptămâni, iar efectele pe termen lung asupra 
maturizării fizice, intelectuale şi sexuale nu sunt cunoscute. Simvastatina nu a fost studiată la pacienţi cu 
vârsta mai mică de 10 ani 

ș

i nici la copii aflaţi în perioada prepubertară sau la fete aflate în perioada pre-

menstruală. 

 

Excipienţi 
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de 
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. 

 
4.5  Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune 
 

Studii de interacţiune au fost efectuate numai la adul

ţi

 

Interacţiuni farmacodinamice 
 

Interac

ţ

iuni cu medicamente hipocolesterolemiante care pot cauza miopatie când sunt administrate în 

monoterapie 

Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză,

 

este crescut în timpul administrării concomitente cu fibraţi.

 

În 

plus, există o interacţiune farmacocinetică cu gemfibrozilul care determină creşterea concentraţiilor 
plasmatice ale simvastatinei (vezi mai jos 

Interac

ţ

iuni farmacocinetice

 şi pct. 4.3 şi 4.4). Nu există dovezi 

care să evidenţieze că riscul miopatiei depăşeşte suma riscurilor individuale ale simvastatinei şi 
fenofibratului atunci când acestea se administrează concomitent. Nu sunt disponibile date farmacocinetice şi 
de farmacovigilenţă adecvate pentru alţi fibraţi.

 

Cazuri rare de miopatie/rabdomioliză au fost asociate cu 

administrarea concomitentă a simvastatinei cu doze hipolipemiante (≥1 g pe zi) de niacină (vezi pct. 4.4).

 

 

Interacţiuni farmacocinetice 

 

Recomandările de prescriere în cazul interacţiunii cu alte substanţe sunt rezumate în tabelul de mai jos 
(informaţii suplimentare sunt furnizate în text; vezi şi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4). 
 


Page 9
background image

Interacţiuni medicamentoase 

 asociate cu risc crescut de miopatie/rabdomioliză 

Substanţe care interacţionează 

Recomandările de prescriere 

Inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu: 

Itraconazol 
Ketoconazol 
Posaconazol 
Voriconazol 
Eritromicină 
Claritromicină 
Telitromicină 
Inhibitori de protează HIV (de exemplu 
nelfinavir) 
Boceprevir 
Telaprevir 
Nefazodonă 
Cobicistat 
Ciclosporină 
Danazol 
Gemfibrozil 

 
Contraindicate în asociere cu simvastatină 

Alţi fibraţi (cu excepţia fenofibratului) 

A nu se depăşi doza de 10 mg simvastatină zilnic 

Acid fusidic 

Nu este recomandat în asociere cu simvastatină 

Niacină (acid nicotinic) (≥ 1 g/zi) 

Pentru pacienţii asiatici, nu se recomandă asocierea cu 
simvastatină 

Amiodaronă 
Amlodipină 
Verapamil 
Diltiazem 

A nu se depăşi doza de 20 mg simvastatină zilnic 

Lomitapidă 

La pacienții cu HoFH, a nu se depăși doza de 40 mg de 
simvastatină zilnic 

Suc de grepfrut 

A  se  evita  sucul  de  grepfrut  în  timpul  tratamentului  cu 
simvastatină 

 

Efecte ale altor medicamente asupra simvastatinei 
 
Interac

ţ

iuni care implic

ă

 inhibitori

 CYP3A4 

Simvastatina este un substrat al citocromului P450 3A4. În timpul tratamentului cu simvastatină, inhibitorii 
puternici ai citocromului P450 3A4 cresc riscul de apariţie a miopatiei şi rabdomiolizei prin creşterea 
activităţii inhibitorii în plasmă a HMG-CoA reductazei. Astfel de inhibitori includ itraconazol, ketoconazol, 
posaconazol, voriconazol, eritromicină, claritromicină, telitromicină, inhibitori de protează HIV (de exemplu 
nelfinavir), boceprevir, telaprevir nefazodonă și medicamente care conțin cobicistat. Administrarea 
concomitentă de itraconazol a avut ca rezultat o creştere de peste 10 ori a expunerii la acidul simvastatinic 
(metabolitul activ acid beta-hidroxi). Telitromicina a determinat creşterea de 11 ori a expunerii la acidul 
simvastatinic. 
 
Este contraindicată asocierea cu itraconazol, ketoconazol,

 

posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează 

HIV (de exemplu nelfinavir), boceprevir, telaprevir, eritromicină, claritromicină, telitromicină, nefazodonă și 
medicamente care conțin cobicistat, precum şi cu gemfibrozil, ciclosporină şi danazol (vezi pct. 4.3). Dacă 
tratamentul cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (medicamente care cresc ASC de aproximativ 5 ori sau mai 
mult) nu poate fi evitat, tratamentul cu simvastatină trebuie întrerupt (şi luată în considerare utilizarea unei 
alte statine) în timpul acestui tratament. Este necesară prudenţă atunci când simvastatina este administrată în 
asociere cu anumiţi alţi inhibitori mai puţin puternici ai CYP3A4: fluconazol, verapamil sau diltiazem (vezi 
pct. 4.2 şi 4.4). 
 


Page 10
background image

10 

Fluconazol

 

Au fost raportate cazuri rare de rabdomioliză asociate cu administrarea concomitentă de simvastatină şi 
fluconazol (vezi pct. 4.4). 
 

Ciclosporin

ă

 

Riscul de apariţie a miopatiei/rabdomiolizei este crescut de administrarea concomitentă de ciclosporină cu 
simvastatină; prin urmare asocierea cu ciclosporină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Cu toate că 
mecanismul nu este complet înţeles, s-a demonstrat că ciclosporina creşte ASC a inhibitorilor HMG-CoA 
reductazei. Creşterea

 

ASC a acidului simvastatinic se datorează probabil, în parte, inhibării CYP3A4 și/sau

 

POTA1B1. 
 

Danazol 

Riscul de apariţie a miopatiei şi rabdomiolizei este crescut de administrarea concomitentă de danazol cu 
simvastatină; prin urmare asocierea cu danazol este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). 
 

Gemfibrozil 

Gemfibrozilul creşte ASC a acidului simvastatinic de 1,9 ori, posibil datorită inhibării căii de 
glucuronoconjugare și/sau POTA1B1 (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Administrarea concomitentă cu

 

gemfibrozil este 

contraindicată. 
 

Acid fusidic 

Riscul de apariţie a miopatiei inclusiv rabdomioliză poate fi crescut de administrarea sistemică a acidului 
fusidic concomitent cu statine. Administrarea în asociere a acestei combinaţii poate determina creşterea 
concentraţiiilor plasmatice ale ambelor medicamente. Mecanismul acestei interacţiuni (fie că este 
farmacodinamică, fie farmacokinetică, fie ambele) este încă necunoscut. Au existat raportări de rabdomioliză 
(inclusiv unele decese) la pacienţi cărora li s-a administrat această combinaţie. Dacă tratamentul cu acid 
fusidic este necesar,

 

tratamentul cu simvastatină trebuie întrerupt pe întreaga durată a

 

tratamentului cu acid 

fusidic. (Vezi pct. 4.4.) 

 

 

Amiodaron

ă

 

Riscul  de  apariţie  a  miopatiei

 

şi  rabdomiolizei  este  crescut  atunci  când  se  administrează  simvastatină 

concomitent  cu  amiodaronă  (vezi  pct. 4.4).

 

Într-un  studiu  clinic,  miopatia  a  fost  raportată  la  6 %  dintre 

pacienţii  cărora  li  s-a  administrat  concomitent  simvastatină  80 mg  şi  amiodaronă.  Prin  urmare,  doza  de 
simvastatină  nu  trebuie  să  depăşească  20 mg  zilnic  la  pacienţii  cărora  li  se  administrează  concomitent 
amiodaronă. 
 

Blocante ale canalelor de calciu 

-

 

Verapamil 

Riscul de apariţie a miopatiei şi rabdomiolizei este crescut de administrarea concomitentă de verapamil cu 
doze de 40 mg sau 80 mg simvastatină (vezi pct. 4.4). Într-un studiu farmacocinetic, administrarea 
concomitentă cu verapamil a determinat o creştere de 2,3

 

ori a expunerii la acidul simvastatinic datorată 

probabil, în parte, inhibării CYP3A4. Prin urmare, doza zilnică de simvastatină nu trebuie să depăşească 
20 mg zilnic la pacienţii trataţi concomitent cu verapamil. 
 
-

 

Diltiazem 

Riscul de apariţie a miopatiei şi rabdomiolizei este crescut de administrarea concomitentă de diltiazem cu 
doze de 80 mg simvastatină (vezi pct. 4.4). Într-un studiu farmacocinetic, administrarea concomitentă de 
diltiazem a determinat o creştere de 2,7 ori a expunerii la acidul simvastatinic, probabil datorită inhibării 
CYP3A4. Prin urmare, doza de simvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg zilnic la pacienţii cărora li se 
administrează concomitent diltiazem. 
 
-

 

Amlodipin

ă

 

Pacienţii cărora li se administrează concomitent amlodipină şi simvastatină prezintă un risc crescut de 
apariţie a miopatiei. Într-un studiu farmacocinetic, administrarea concomitentă de amlodipină a determinat o 
creştere de 1,6 ori a expunerii la acidul simvastatinic. Prin urmare, doza de simvastatină nu trebuie să 
depăşească 20 mg

 

zilnic la pacienţii cărora li se administrează concomitent amlodipină. 

 


Page 11
background image

11 

Lomitapid

ă

 

Riscul de miopatie și rabdomioliză poate fi crescut de administrarea concomitentă a lomitapidei cu 
simvastatină (vezi pct. 4.3 și 4.4). Prin urmare, doza de simvastatină nu trebuie să depășească 40 mg zilnic la 
pacienții cu HoFH cărora li se administrează concomitent lomitapidă. 
 

Inhibitori modera

ţ

i ai CYP3A4 

Pacienţii trataţi cu alte medicamente etichetate ca având un efect inhibitor moderat asupra CYP3A4, 
concomitent cu simvastatină, în mod particular doze mari de simvastatină, pot avea un risc crescut de 
miopatie (vezi pct. 4.4). 
 

Inhibitori ai proteinelor transportoare POTA1B1 

Acidul simvastatinic este un substrat al proteinelor transportoare POTA1B1. Administrarea concomitentă a 
medicamentelor

 

care sunt inhibitori ai proteinelor transportoare POTA1B1 poate determina creșterea 

concentrațiilor plasmatice de acid simvastatinic și un risc crescut de miopatie (vezi pct.4.3 și 4.4). 
 

Niacin

ă

 (acid nicotinic) 

Cazuri rare de miopatie/rabdomioliză au fost asociate cu administrarea concomitentă a simvastatinei cu doze 
hipolipemiante (≥1 g pe zi) de niacină (acid nicotinic). Într-un studiu farmacocinetic, administrarea 
concomitentă a unei doze unice de 2 g acid nicotinic cu eliberare prelungită cu simvastatină 20 mg a 
determinat o creştere modestă a ASC pentru simvastatină şi acid simvastatinic şi a concentraţiilor plasmatice 
maxime (C

max

) de acid simvastatinic. 

 
Suc de grepfrut

 

Sucul de grepfrut inhibă citocromul P450 3A4. Consumul concomitent al unor cantităţi mari (peste 1 litru pe 
zi) de suc de grepfrut şi simvastatină a avut ca rezultat o creştere de 7 ori a expunerii la acidul simvastatinic. 
De asemenea, consumul a 240 ml de suc de grepfrut dimineaţa şi administrarea de simvastatină seara a avut 
ca rezultat o creştere de 1,9 ori. Prin urmare, trebuie evitat consumul de suc de grepfrut în timpul 
tratamentului cu simvastatină. 
 

Colchicin

ă

 

Au fost raportate cazuri de miopatie

 

şi rabdomioliză la administrarea concomitentă de colchicină şi 

simvastatină la pacienţii cu insuficienţă renală. Se recomandă monitorizarea clinică atentă a astfel de pacienţi 
care utilizează această asociere. 

 
Rifampicin

ă

 

 

Deoarece rifampicina este un inductor puternic al CYP3A4, pacienţii care sunt în tratament de lungă durată 
cu rifampicină (de exemplu tratamentul tuberculozei)

 

pot prezenta o reducere a eficacităţii simvastatinei. 

Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice 
(ASC) a acidului simvastatinic a scăzut cu 93% în cazul administrării concomitente cu rifampicină. 
 

Efecte ale simvastatinei asupra farmacocineticii altor medicamente 

Simvastatina nu are un efect inhibitor asupra citocromului P450 3A4. Ca urmare, nu este de aşteptat ca 
simvastatina să influenţeze concentraţiile plasmatice ale substanţelor metabolizate prin intermediul 
citocromului P450 3A4. 
 

Anticoagulante orale 

În două studii clinice, unul la voluntari sănătoşi şi altul la pacienţi cu hipercolesterolemie, administrarea de 
simvastatină 20-40 mg/zi a crescut moderat efectul anticoagulantelor cumarinice: timpul de protrombină, 
raportat ca Raport Normalizat Internaţional (INR), a crescut de la un nivel iniţial de 1,7-1,8 la voluntari şi de 
la 2,6-3,4 la pacienţi.

 Au fost 

raportate cazuri foarte rare de creştere a valorilor INR. La pacienţii trataţi cu 

anticoagulante cumarinice, timpul de protrombină trebuie determinat înainte de începerea tratamentului cu 
simvastatină, de asemenea, frecvent în perioada de iniţiere a tratamentului, pentru a fi siguri că nu se 
modifică. După ce timpul de protrombină atinge valori stabile, el poate fi monitorizat la intervalele 
recomandate uzual la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice. Dacă doza de simvastatină este 
modificată sau se întrerupe tratamentul, este necesară repetarea aceleiaşi proceduri. La pacienţii care nu au 
primit anticoagulante, terapia cu simvastatină nu a fost asociată cu hemoragii sau modificări ale timpului de 
protrombină. 


Page 12
background image

12 

 

4.6  Fertilitatea, sarcina şi alăptarea 

 

Sarcina 
 
ZOCOR este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3). 
Siguranţa administrării la gravide nu a fost stabilită. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu 
administrare de simvastatină la gravide. Rar au fost primite rapoarte privitor la malformaţiile congenitale 
consecutive expunerii intrauterine la inhibitori de HMG-CoA reductază. Totuşi, o analiză a aproximativ 200 
de sarcini expuse în primul trimestru la simvastatină sau alţi inhibitori de HMG-CoA reductază înrudiţi, 
urmărite prospectiv, a arătat o incidenţă comparabilă a malformaţiilor congenitale cu populaţia generală. 
Numărul sarcinilor a fost suficient din punct de vedere statistic pentru a exclude o creştere de 2,5 ori sau mai 
mult a malformaţiilor congenitale în baza incidenţei calculate. 
 
Cu toate că nu există dovezi că incidenţa malformaţiilor congenitale la urmaşii pacienţilor care au luat 
ZOCOR sau un alt inhibitor de HMG-CoA reductază similar diferă de cea observată la populaţia generală, 
tratamentul mamei cu ZOCOR poate reduce nivelul mevalonatului care este un precursor al biosintezei 
colesterolului. Ateroscleroza este un proces cronic, iar întreruperea tratamentului cu medicamente 
hipolipemiante pe parcursul sarcinii nu ar trebui să aibă impact mare asupra riscului de lungă durată asociat 
hipercolesterolemiei. Din aceste motive ZOCOR nu trebuie administrat la gravide, la femei care încearcă să 
rămână gravide sau la care se presupune o sarcină. Tratamentul cu ZOCOR trebuie întrerupt pe durata 
sarcinii sau până la decelarea clară a unei posibile sarcini. (Vezi pct. 4.3

 

şi 5.3.) 

 
Alăptarea 
 
Nu se cunoaşte dacă ZOCOR sau metaboliţii săi se excretă în laptele uman. Deoarece multe medicamente se 
excretă în laptele uman şi datorită potenţialului de apariţie a unor reacţii adverse grave, femeile tratate cu 
ZOCOR nu trebuie să-şi alăpteze copiii (vezi pct. 4.3). 
 
Fertilitatea 
 
Nu sunt disponibile date privind efectele simvastatinei asupra fertilității la om. Simvastatina nu a avut un 
efect asupra fertilității la șobolani femele și masculi (vezi pct. 5.3). 
 

4.7  Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

 
ZOCOR nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a 
folosi utilaje. Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau folosirii de utilaje, trebuie luat în 
considerare faptul că, în experienţa de după punerea pe piaţă, în cazuri rare, s-au raportat ameţeli. 
 

4.8  Reacţii adverse  

 
Frecvenţele următoarelor reacţii adverse, care au fost raportate în cadrul studiilor clinice şi/sau din utlizarea 
după punerea pe piaţă, sunt clasificate pe baza unei evaluări a ratelor lor de incidenţă în studii clinice mari, 
pe termen lung, controlate cu placebo, incluzând studiul HPS şi studiul 4S cu 20536 pacienţi şi, respectiv, 
4444 pacienţi (vezi pct. 5.1). Pentru studiul HPS au fost înregistrate doar reacţiile adverse grave, precum şi 
mialgia, creşterea concentraţiei transaminazelor serice şi a CPK. Pentru studiul 4S au fost înregistrate toate 
reacţiile adverse enumerate mai jos. În aceste studii clinice, dacă ratele de incidenţă în cazul simvastatinei au 
fost mai mici sau similare celor pentru placebo şi au existat relaţii cauzale justificate cu reacţii adverse 
spontane similare, aceste reacţii adverse sunt clasificate ca „rare”. 
 
În studiul HPS (vezi pct. 5.1) în care au fost incluşi 20536 pacienţi trataţi cu ZOCOR 40 mg pe zi (n=10269) 
sau placebo (n=10267), profilurile de siguranţă ale pacienţilor trataţi cu ZOCOR 40 mg au fost comparabile 
cu cele ale pacienţilor trataţi cu placebo pe durata medie de 5 ani a studiului. Ratele de întrerupere a 
tratamentului datorită reacţiilor adverse au fost comparabile între cele două grupuri de tratament (4,8 % la 
pacienţii trataţi cu ZOCOR 40 mg comparativ cu 5,1 % la pacienţii trataţi cu placebo). Incidenţa miopatiei a 
fost <0,1% la pacienţii trataţi cu ZOCOR 40 mg. Creşteri ale transaminazelor (>3 ori LSVN confirmată prin 


Page 13
background image

13 

explorări repetate) au apărut la 0,21 % (n=21) dintre pacienţii trataţi cu ZOCOR 40 mg comparativ cu 
0,09 % (n=9) dintre pacienţii trataţi cu placebo. 
 
Frecvenţele reacţiilor adverse sunt clasificate astfel: foarte frecvente (> 1/10), frecvente (≥ 1/100, 

 1/10), 

mai puţin frecvente (≥ 1/1000, 

 1/100), rare (≥ 1/10000, 

 1/1000), foarte rare (

 1/10000), cu frecvenţă 

necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 
 
Tulburări hematologice şi limfatice: 

Rare

: anemie 

 
Tulburări psihice: 

Foarte rare

: insomnie 

Cu frecven

ţă

 necunoscut

ă

: depresie 

 
Tulburări ale sistemului nervos: 

Rare

: cefalee, parestezii, ameţeli, neuropatie periferică 

Foarte rare

: afectarea memoriei 

 
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: 

Cu frecven

ţă

 necunoscut

ă

: boală pulmonară interstiţială (vezi pct. 4.4) 

 
Tulburări gastro-intestinale: 

Rare

: constipaţie, durere abdominală, flatulenţă, dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, pancreatită 

 
Tulburări hepatobiliare: 

Rare

: hepatită/icter 

Foarte rare

: insuficienţă hepatică letală şi non-letală 

 
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: 

Rare

: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie 

 
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: 

Rare

: miopatie* (inclusiv miozită), rabdomioliză cu sau fără insuficienţă renală acută (vezi pct. 4.4), mialgie, 

crampe musculare 
* Într-un studiu clinic, miopatia a apărut frecvent la pacienţii trataţi cu ZOCOR 80 mg pe zi comparativ cu 
pacienţii trataţi cu 20 mg pe zi (respectiv 1,0% faţă de 0,02%) (vezi pct. 4.4

 

şi 4.5). 

Cu frecven

ţă

 necunoscut

ă

: tendinopatie, uneori complicată prin ruptură; miopatie necrotizantă mediată imun 

(MNMI)**

 

** Au existat raportări foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI), o miopatie autoimună, în 
cursul sau după tratamentul cu anumite statine. MNMI este caracterizată clinic prin: slăbiciune persistentă a 
musculaturii proximale și printr-o concentrație plasmatică crescută a creatinkinazei, care persistă în ciuda 
întreruperii tratamentului cu statine; biopsia musculară a arătat miopatie necrotizantă fără semne de 
inflamație semnificativă; observându-se o îmbunătățire după utilizarea medicamentelor imunosupresoare 
(vezi pct. 4.4). 
 
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: 

Cu frecven

ţă

 necunoscut

ă

: disfuncţie erectilă 

 
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: 

Rare

: astenie 

 
Rar a fost raportat un sindrom probabil de hipersensibilitate care a inclus unele dintre următoarele tulburări: 
edem angioneurotic, sindrom lupoid, polimialgii reumatice, dermatomiozită, vasculită, trombocitopenie, 
eozinofilie, VSH crescut, artrită şi artralgie, urticarie, fotosensibilitate, febră, hiperemie cutanată tranzitorie, 
dispnee şi stare de rău general. 
 


Page 14
background image

14 

Investigaţii diagnostice: 

Rare

: creşteri ale concentraţiei transaminazelor serice (alanin aminotransferază, aspartat aminotransferază, 

-glutamil transpeptidază) (vezi pct. 4.4 

Efecte hepatice

), valori crescute ale fosfatazei alcaline, creşterea 

concentraţiilor serice ale CK (vezi pct. 4.4). 
 
Creşteri ale valorilor HbA1c şi ale glicemiei serice à jeun au fost raportate la administrarea de statine, 
inclusiv ZOCOR. 
 
După punerea pe piaţă, au existat raportări rare de afectare cognitivă (de exemplu pierdere a memoriei, 
uitare, amnezie, afectarea memoriei, confuzie) asociate utilizării de statine, inclusiv simvastatină. Raportările 
nu au fost în general grave şi au fost reversibile la întreruperea tratamentului cu statine, cu timp variabil de 
debut al simptomelor (1 zi până la ani) şi de rezolvare a simptomelor (mediană de 3 săptămâni). 
 
Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost raportate la unele statine: 

 

Tulburări de somn, incluzând coşmaruri 

 

Disfuncţie sexuală 

 

Diabet zaharat: frecvenţa depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemia à jeun 

≥ 5,6 mmol/l, IMC > 30 kg/m

2

, trigliceride crescute, antecedente de hipertensiune arterială). 

 
Copii şi adolescenţi 
Într-un studiu cu durata de 48 săptămâni, efectuat la copii şi adolescenţi (băieţi stadiul II şi peste pe scala 
Tanner şi fete care erau la cel puţin un an după menarhă) cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani, cu 
hipercolesterolemie familială heterozigotă (n = 175), profilul de siguranţă şi tolerabilitate al grupului tratat cu 
simvastatină a fost, în general, similar cu cel al grupului la care s-a administrat placebo. Efectele pe termen 
lung asupra maturizării fizice, intelectuale şi sexuale nu sunt cunoscute. În prezent, nu sunt disponibile date 
suficiente privind situaţia după un an de tratament. (Vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1). 
 
Raportarea reacţiilor adverse suspectate 
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru 
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul 
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de 
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a 
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.  
 

4.9  Supradozaj 

 
Până în prezent, au fost semnalate câteva cazuri de supradozaj; doza maximă ingerată a fost de 3,6 g. Toţi 
pacienţii şi-au revenit fără sechele.

 

Nu există tratament specific pentru supradozaj. În acest caz, trebuie 

adoptate măsuri de tratament simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. 
 
 

5. 

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 

 
5.1  Proprietăţi farmacodinamice 
 

Grupa farmacoterapeutică: inhibitor al HMG-CoA reductazei, codul ATC: C10A A01 
 
Mecanism de acțiune 
După administrarea orală, simvastatina, care este o lactonă inactivă, este hidrolizată la nivelul ficatului la 
forma activă corespondentă de beta-hidroxiacid care are o activitate puternică de inhibare a HMG-CoA 
reductazei (3 hidroxi-3 metilglutaril CoA-reductază). Acestă enzimă catalizează conversia HMG-CoA la 
mevalonat, o etapă precoce a biosintezei colesterolului, care limitează rata de producere a acestuia. 
S-a demonstrat că ZOCOR determină reducerea atât a concentraţiilor plasmatice normale, cât şi a 
concentraţiilor plasmatice crescute de LDL-colesterol. LDL este format dintr-o lipoproteină cu densitate 
foarte mică (VLDL) şi este catabolizat predominant prin receptorul LDL de înaltă afinitate. Mecanismul 
efectului ZOCOR de scădere a concentraţiilor plasmatice de LDL poate fi datorat atât reducerii concentraţiei 


Page 15
background image

15 

plasmatice a VLDL-colesterolului (VLDL-C) cât şi inducţiei receptorului LDL, ducând la reducerea 
cantităţii produse şi la creşterea catabolizării LDL-C. Concentraţia plasmatică a apolipoproteinei B scade, de 
asemenea, în mod semnificativ în timpul tratamentului cu ZOCOR. În plus, ZOCOR determină creşterea 
moderată a concentraţiei plasmatice a HDL-C şi reduce concentraţia plasmatică a trigliceridelor (TG). Ca 
rezultat al acestor modificări, scade raportul colesterol total/HDL-C şi raportul LDL-C/HDL-C. 
 
Eficacitate și siguranță clinică 
 

Risc crescut de boal

ă

 cardiac

ă

 coronarian

ă

 (BCC) sau boal

ă

 cardiac

ă

 coronarian

ă

 preexistent

ă

 

În „Heart Protection Study” (HPS) au fost evaluate efectele tratamentului cu ZOCOR la 20536 pacienţi (cu 
vârsta cuprinsă între 40-80 ani), cu sau fără hiperlipidemie şi cu boală

 

cardiacă coronariană,

 

alte boli arteriale 

ocluzive sau diabet zaharat. În cadrul acestui studiu, 10296 pacienţi au fost trataţi cu ZOCOR 40 mg/zi şi la 
10297 pacienţi s-a administrat placebo, pentru o perioadă medie de 5 ani. La momentul iniţial, 6793 pacienţi 
(33%) au avut valori ale LDL-C sub 116 mg/dl; 5063 pacienţi (25%) au avut valori cuprinse între 116 mg/dl 
şi 135 mg/dl; şi 8680 pacienţi (42%) au avut valori mai mari de 135 mg/dl. 
 
Tratamentul cu ZOCOR 40 mg pe zi în comparaţie cu placebo a redus semnificativ riscul mortalităţii de 
orice cauză (1328 [12,9%] pentru pacienţii trataţi cu simvastatină comparativ cu 1507 [14,7%] pentru 
pacienţii cărora li s-a administrat placebo; p = 0,0003), datorită unei reduceri cu 18% a ratei mortalităţii de 
cauză coronariană (587 [5,7%] comparativ cu 707 [6,9%]; p = 0,0005; reducere a riscului absolut de 1,2%). 
Reducerea mortalităţii de cauză non-cardiovasculară nu a avut semnificaţie statistică. ZOCOR a redus şi 
riscul de evenimente coronariene majore (criteriu final de evaluare compus din infarct miocardic non-letal şi 
deces din cauza BCC ) cu 27%

 

(p < 0,0001). ZOCOR a redus necesitatea aplicării procedurilor de 

revascularizare coronariană (inclusiv by-pass coronarian sau angioplastie coronariană transluminală 
percutană) precum şi necesitatea altor proceduri de revascularizare periferice şi non-coronariene cu 30%

 

(p < 

0,0001), şi respectiv cu 16%

 

(p = 0,006). ZOCOR a redus riscul de accident vascular cerebral cu 25%

 

(p < 

0,0001), fapt ce poate fi atribuit unei reduceri cu 30% a accidentelor vasculare cerebrale ischemice (p 
< 0,0001). În plus, în cadrul subgrupului de pacienţi cu diabet zaharat, ZOCOR a redus riscul de dezvoltare a 
complicaţiilor macrovasculare, inclusiv cel de aplicare a procedurilor de revascularizare periferică (chirurgie 
sau angioplastie), cel de amputare a membrelor inferioare sau de ulcere gabiere cu 21%

 

(p = 0,0293).

 

Reducerea proporţională a ratei acestor evenimente a fost similară pentru fiecare subgrup de pacienţi studiat, 
inclusiv pentru cei fără boli coronariene, dar care prezentau boli arteriale cerebrovasculare sau periferice, 
bărbaţi şi femei, persoane cu vârsta mai mică sau mai mare de 70 ani la data includerii în studiu, în prezenţa 
sau absenţa hipertensiunii arteriale şi, în mod remarcabil, la cei cu valori ale LDL-colesterolului sub 3,0 
mmol/l la data includerii în studiu. 
 
În studiul scandinav privind supravieţuirea în cazul administrării simvastatinei (Scandinavian Simvastatin 
Survival Study (4S)), efectul tratamentului cu ZOCOR asupra mortalităţii totale a fost evaluat la 
4444 pacienţi cu BCC şi cu o valoare iniţială a colesterolului total cuprinsă între 212-309 mg/dl (5,5-8,0 
mmol/l). În acest studiu multicentric, randomizat, dublu orb, controlat cu placebo,

 

pacienţii cu angină 

pectorală sau cu infarct miocardic (IM) în antecedente au urmat un regim alimentar, au primit asistenţă 
medicală standard şi li s-a administrat fie ZOCOR 20-40 mg/zi (n = 2221), fie placebo (n = 2223), pe o 
durată mediană de 5,4 ani. ZOCOR a redus riscul mortalităţii cu 30% (reducere a riscului absolut de 3,3%). 
Riscul mortalităţii din cauza BCC a fost redus cu 42% (reducere a riscului absolut de 3,5%). De asemenea, 
ZOCOR a redus riscul apariţiei evenimentelor coronariene majore (decese prin BCC plus infarcte miocardice 
confirmate în spital şi infarcte miocardice silenţioase, non-letale) cu 34%. În plus, ZOCOR a redus 
semnificativ riscul de evenimente cerebrovasculare letale şi non-letale (accidente vasculare cerebrale şi 
atacuri ischemice tranzitorii) cu 28%. Nu a existat o diferenţă semnificativă statistic între grupuri în ceea ce 
priveşte mortalitatea de cauză non-cardiovasculară. 
 
Studiul eficacităţii reducerilor suplimentare ale colesterolului şi homocisteinei (Study of the Effectiveness of 
Additional Reductions in Cholesterol and Homocysteine (SEARCH)) a evaluat efectul tratamentului cu 
ZOCOR 80 mg comparativ cu 20 mg (perioada mediană de urmărire 6,7 ani) asupra evenimentelor vasculare 
majore (EVM; definite ca BCC letale, IM non-letal, proceduri de revascularizare coronariană, accidente 
vasculare cerebrale letale sau non-letale, sau proceduri de revascularizare periferică) la 12064 pacienţi cu 
infarct miocardic în antecedente. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă în incidenţa EVM între cele 
2 grupuri; ZOCOR 20 mg (n = 1553; 25,7 %) faţă de ZOCOR 80 mg (n = 1477; 24,5 %); RR 0,94, 95 % IÎ: 


Page 16
background image

16 

0,88 până la 1,01. Diferenţa absolută în valoarea LDL-C între cele două grupuri pe parcursul studiului a fost 
0,35 ± 0,01 mmol/l. Profilurile de siguranţă au fost similare între cele două grupuri de tratament cu excepţia 
faptului că incidenţa miopatiei a fost de aproximativ 1,0 % pentru pacienţii trataţi cu ZOCOR 80 mg 
comparativ cu 0,02 % pentru pacienţii trataţi cu 20 mg. Aproximativ jumătate dintre aceste cazuri de 
miopatie au apărut în timpul primului an de tratament. Incidenţa miopatiei pe parcursul fiecărui an ulterior de 
tratament a fost de aproximativ 0,1 %. 
 

Hipercolesterolemie primar

ă

 

ş

i hiperlipidemie mixt

ă

 

În cadrul studiilor comparative privind eficacitatea şi siguranţa administrării simvastatinei în doze de 10, 20, 
40 şi 80 mg zilnic la pacienţii cu hipercolesterolemie, reducerile medii ale LDL-C au fost de 30%, 38%, 
41%, respectiv de 47%. În studiile în care au fost incluşi pacienţi cu hiperlipidemie combinată (mixtă), trataţi 
cu doze de simvastatină de 40 mg şi 80 mg, reducerile mediane ale trigliceridelor au fost de 28%

 

şi, 

respectiv, 33% (placebo: 2%) şi creşterile medii ale HDL-C au fost de 13%

 

şi, respectiv, 16% (placebo: 3%). 

 

Copii 

ş

i adolescen

ţ

i

 

Într-un studiu dublu orb, controlat cu placebo, 175 pacienţi (99 băieţi aflaţi în stadiul II şi peste pe 
scalaTanner şi 76 fete care erau la cel puţin un an după menarhă) cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani (vârsta 
medie 14,1 ani), cu hipercolesterolemie familială heterozigotă (HFhe) au fost randomizat în grupul de 
tratament cu simvastatină sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de 24 săptămâni (studiul de 
bază). Includerea în studiu a necesitat o valoare iniţială a LDL-C cuprinsă între 160 şi 400 mg/dl şi cel puţin 
un părinte cu valori ale LDL-C >189 mg/dl. Doza de simvastatină (o dată pe zi, seara) a fost de 10 mg în 
primele 8 săptămâni, 20 mg în următoarele 8 săptămâni şi 40 mg ulterior. Într-o extensie de 24 săptămâni, au 
fost selecţionaţi 144 pacienţi să continue tratamentul şi li s-a administrat simvastatină 40 mg sau placebo. 
 
ZOCOR a redus semnificativ concentraţiile plasmatice ale LDL-C, TG şi a apolipoproteinei B. Rezultatele 
provenite din extensia la 48 săptămâni au fost comparabile cu cele observate în studiul de bază. După 
24 săptămâni de tratament, concentraţia plasmatică a LDL-C a atins o valoare medie de 124,9 mg/dl 
(intervalul: 64,0-289,0 mg/dl) în cadrul grupului tratat cu ZOCOR 40 mg, comparativ cu 207,8 mg/dl 
(intervalul: 128,0-334,0 mg/dl) în grupul la care s-a administrat placebo. 
 
După 24 săptămâni de tratament cu simvastatină (în doze care au crescut de la 10, 20 mg până la 40 mg pe 
zi, la intervale de 8 săptămâni), ZOCOR a redus, valorile medii ale LDL-C cu 36,8 % (placebo: 1,1% 
creştere faţă de momentul iniţial), ale apolipoproteinei B cu 32,4% (placebo: 0,5 %) şi valorile mediane ale 
TG cu 7,9 % (placebo: 3,2 %) şi a crescut valorile medii ale HDL-C cu 8,3 % (placebo: 3,6 %). Beneficiile 
pe termen lung ale ZOCOR asupra evenimentelor cardiovasculare la copiii cu HFhe nu sunt cunoscute. 
 
Siguranţa şi eficacitatea dozelor mai mari de 40 mg zilnic nu au fost studiate la copiii cu hipercolesterolemie 
familială heterozigotă. Eficacitatea pe termen lung a tratamentului cu simvastatină administrat în copilărie 
pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea la maturitate nu a fost stabilită. 
 

5.2  Proprietăţi farmacocinetice 

 
Simvastatina este o lactonă inactivă care este imediat hidrolizată 

in vivo

 la beta-hidroxiacidul corespunzător, 

un inhibitor puternic al HMG-CoA reductazei. Hidroliza se produce în pricipal la nivelul ficatului; viteza de 
hidroliză la nivelul plasmei umane este foarte mică. 
 
Proprietăţile farmacocinetice au fost evaluate la adulţi. Nu sunt disponibile date farmacocinetice la copii şi 
adolescenţi. 
 
Absorbţie 
La om, simvastatina este absorbită în proporţie mare şi prezintă o metabolizare marcată la nivelul primului 
pasaj hepatic. Metabolizarea la nivelul ficatului este dependentă de fluxul sanguin hepatic. Ficatul este 
principalul loc de acţiune al metabolitului activ. După administrarea orală a unei doze de simvastatină, s-a 
constatat o disponibilitate a beta-hidroxiacidului în circulaţia sistemică mai mică de 5 % din doza 
administrată. Concentraţiile plasmatice maxime ale inhibitorilor activi sunt atinse după aproximativ 1-2 ore 
de la administrarea simvastatinei. Consumul concomitent de alimente nu influenţează absorbţia. 
 


Page 17
background image

17 

Farmacocinetica administrării de doze unice şi multiple de simvastatină a arătat că medicamentul nu se 
acumulează după administrarea unor doze multiple. 
 
Distribuţie 
Legarea de proteinele plasmatice a simvastatinei şi a metabolitului său activ este > 95%. 
 
Eliminare 
Simvastatina este un substrat al CYP3A4 (vezi pct. 4.3 şi 4.5). Metaboliţii majori ai simvastatinei prezenţi în 
plasma umană sunt beta-hidroxiacidul şi alţi patru metaboliţi activi. După administrarea la om a unei doze 
orale de simvastatină marcată radioactiv, 13% din radioactivitate a fost excretată în urină şi 60% în materiile 
fecale, în decurs de 96 ore. Cantitatea recuperată în materiile fecale reprezintă echivalenţi ai medicamentului 
absorbit excretaţi în bilă, precum şi medicament neabsorbit. După administrarea prin injectare intravenoasă a 
metabolitului beta-hidroxiacid, timpul mediu de înjumătăţire al acestuia a fost de 1,9 ore. O medie de doar 
0,3% din doza administrată intravenos a fost excretată în urină, sub formă de inhibitori. 

 

Acidul simvastatinic

 

este transportat activ în hepatocite de transportorul POTA1B1.

 

 

Grupe speciale de pacien

ţ

Polimorfism

 

SLCO1B1

 

Pacienții purtători ai genei

 

SLCO1B1 alela

 

c.521T>C prezintă o activitate mai scăzută a POTA1B1. 

Expunerea medie (ASC) la principalul metabolit activ, acidul simvastatinic, este 120% la putătorii 
heterozigoți ai alelei C (CT) și 221% la putătorii homozigoți (CC) similară cu expunerea pacienților care 
prezintă cel mai frecvent genotip (TT). Frecvența apariției alelei C este de 18% în populația europeană, iar 
frecvența genotipului homozigot CC este de 1,5%. La pacienţii cu polimorfism SLCO1B1, există un risc de 
expunere crescută la acidul simvastatinic, care poate duce la un risc crescut de rabdomioliză (vezi pct. 4.4). 
 

5.3  Date preclinice de siguranţă 
 

Pe baza studiilor convenţionale efectuate la animale, cu privire la farmacodinamică, toxicitate după doze 
repetate, genotoxicitate şi carcinogenitate, nu există alte riscuri pentru pacient, cu excepţia celor anticipate ca 
urmare a mecanismului farmacologic. După administrarea dozelor maxime tolerate atât la şobolan cât şi la 
iepure, simvastatina nu a produs niciun fel de malformaţii fetale şi nu a avut niciun efect asupra fertilităţii, 
funcţiei de reproducere sau dezvoltării neonatale. 

 

 
 

6. 

PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 

 
6.1  Lista excipienţilor 
 

Nucleu 
Butilhidroxianisol 
Acid ascorbic 
Acid citric monohidrat 
Celuloză microcristalină 
Amidon pregelatinizat 
Stearat de magneziu 
Lactoză monohidrat 
 
Film 
Hipromeloză 
Hidroxipropilceluloză 
Dioxid de titan (E 171) 
Talc 
Oxid roşu de fer (E 172) (ZOCOR 10 mg, ZOCOR 20 mg şi ZOCOR FORTE 40 mg) 
Oxid galben de fer (E 172) (ZOCOR 10 mg şi ZOCOR 20 mg) 
 


Page 18
background image

18 

6.2  Incompatibilităţi 
 

Nu este cazul. 
 

6.3  Perioada de valabilitate 
 

2 ani 

 
6.4  Precauţii speciale pentru păstrare 

 

A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalaj original. 
 

6.5  Natura şi conţinutul ambalajului  
 

Cutie cu un blister PVC-PE-PVDC/Al cu 14 comprimate filmate 
Cutie cu 2 blistere PVC-PE-PVDC/Al a câte 14 comprimate filmate

 

 

6.6  Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor 

 
Fără cerinţe speciale. 
 

 
7. 

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 

 

ZOCOR

 

10 mg 

ZOCOR

 

FORTE 40 mg 

 

MERCK SHARP & DOHME ROMANIA S.R.L. 
Bucharest Business Park 
Şos. Bucureşti-Ploieşti, Nr. 1A, 
Clădirea C1, Etaj 3, 
Sector 1, Bucureşti, România 

 
ZOCOR 20 mg 
 
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul 

 

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

 

ORGANON BIOSCIENCES S.R.L. 
Strada Av. Popișteanu, Nr. 54A, Expo Business Park, Clădirea 2 
Birou 306 și Birou 307, Etaj 3, Sectorul 1, București, România  

 
Fabricantul 

MERCK SHARP & DOHME BV 
Waarderweg 39, PO BOX 581, 2031 BN, 2003 PC Haarlem, Olanda 
sau 
SCHERING-PLOUGH LABO  NV 
Industriepark 30, Heist-op-den-Berg, 2220, Belgia 

 
8. 

NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

 

ZOCOR

 

10 mg 

6794/2014/01-02 
 
ZOCOR 20 mg 
6795/2014/01-02 


Page 19
background image

19 

 
ZOCOR

 

FORTE 40 mg 

6796/2014/01-02 

 
 
9. 

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI 

 

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2014 
 
 

10.  DATA REVIZUIRII TEXTULUI 

 
August, 2021 
 
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a 
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 
 
 


ZOCOR 20 mg se mai gaseste sub urmatorul ambalaj:

Cutie cu 2 blist. PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. film.