RIFAMPICINA ARENA 150 mg - PROSPECT

Prospectul pentru RIFAMPICINA ARENA 150 mg - de la indicatii si contraindicatii, la compozitie, interactiuni, mod de administare, precautii si reactii adverse posibile
Denumire comercială: RIFAMPICINA ARENA 150 mg
Substanța activă: RIFAMPICINUM
Concentrația: 150mg
Cod atc: J04AB02
Acțiune terapeutică: MEDICAMENTE PENTRU TRATAMENTUL TUBERCULOZEI ANTIBIOTICE
Prescripție: S/P-RF
Prospect: http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_4354_10.05.04.pdf
Ambalaj: Cutie x 1 blist. Al/PVC x 10 caps.
Cod cim: W60378001
Firma producătoare: ARENA GROUP SA - ROMANIA
Conținut prospect:
Page 1
background image

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4354/2004/01-02 

            

Anexa 1 

Prospect 

 

 

 

RIFAMPICINĂ ARENA 150 mg capsule 

Rifampicină 

 
 
 
 

Compoziție 

          O capsulă conţine rifampicină 150 mg și excipienți: 

conținutul capsulei -

 lactoză monohidrat (200 

mesh), stearat de magneziu; 

capsula:

 gelatină, dioxid de titan 

(

E 171), eritrozină 

(

E

 

127), tartrazină 

(

E

 

102), brilliant blue FCF 

(

E

 

133), amaranth 

(

E

 

123). 

 

Grupa farmacoterapeutică:

 

medicamente pentru tratamentul tuberculozei, antibiotice 

 

Indicaţii terapeutice 

 

Tratamentul  tuberculozei  pulmonare  şi  extrapulmonare.  Este  de  ales  în  boala  extensivă  sau 

cavitară, în care se asociază cu cel puțin un antituberculos major, de regulă izoniazida.  Infecţii cu 

M. 

avium complex 

(micobacterii necromogene din grupa a III-a Runyon) şi 

M kansasii,

 

sub toate formele lor 

existente. 

 

Trebuie folosită numai în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase conform 

Programului 

naţional antituberculos. 

 

Rifampicină este un antibiotic rezervat tratamentului tuberculozei.  

 

În situaţii de excepţie poate fi folosită curativ în: 

 

-  infecţii  determinate  de  microorganisme  sensibile,  cum  sunt  stafilococul  auriu  sau 

S. 

epidermidis, 

inclusiv germenii rezistenţi la meticilină. 

 

- lepră, forma lepromatoasă sau tuberculoidă, în asociaţie cu un alt medicament antilepros. 

 

- infecții determinate de enterococi, pneumonia cu 

Legionella

 (se asociază cu eritromicină).

 

        

   Este de asemenea, indicată pentru profilaxia meningitei meningococice pentru sterilizarea 

purtătorilor asimptomatici. 

 

 

Contraindicaţii 

Hipersensibilitate la rifampicină sau la oricare dintre excipienţii produsului. 

Porfirie. 

 

Precauții 

 

Nu sunt necesare. 

 

Interacţiuni  

 

Rifampicină  prezintă  numeroase  interacţiuni  medicamentoase,  îndeosebi  datorită  acţiunii  sale 

inductoare  enzimatice,  având  drept  consecinţă  grăbirea  metabolizării  unor  medicamente  cu  scăderea 
concentraţiei lor plasmatice şi, eventual, micşorarea eficacităţii. 
 

Este  contraindicată  asocierea  cu  saquinavir  şi  ritonavir  (antiretrovirale).  În  cazul  utilizării  de 

asociaţii estro-progestative se recomandă asocierea altor mijloace contraceptive. 
 

Asocierea  cu  următoarele  medicamente  obligă  la  prudență  şi,

 

eventual,  la  reajustarea  dozelor: 

anticoagulante,  digitalice,  antiaritmice  din  grupa  I,  unele  antihipertensive  (blocante  beta-adrenergice  - 
propranolol, metoprolol, alprenolol, blocante ale canalelor de calciu), teofilină, unele anticonvulsivante 
(fenobarbital,  fenitoină),  psihotrope  (benzodiazepine,  haloperidol,  amitriptilină,  nortriptilină), 
tolbutamidă,  corticosteroizi,  levotiroxină,  ciclosporină,  cloramfenicol,  claritromicină,  zidovudină, 
indinavir, dapsonă. 


Page 2
background image

 

Administrarea  concomitentă  de  rifampicină  şi  antiacide  gastrice  trebuie  evitată

 

deoarece  scade 

absorbţia intestinală a rifampicinei. 
 

Rifampicină  poate  inhiba  competitiv  excreţia  bromsulftaleinei,  determinând  rezultate  fals 

pozitive ale acestui test. Metodele microbiologice de determinare a concentrațiilor plasmatice ale acidului 
folic și ale vitaminei B

12

 nu se pot utiliza în timpul tratamentului cu rifampicină. 

 

Atenţionări speciale 

 

Se  recomandă  prudenţă  la  pacienţii  cu  insuficienţă  hepatică  preexistentă  (este  necesară  

monitorizarea  atentă  a  funcţiilor  hepatice  în  special  a  transaminazelor,  eventual  reducerea  dozelor);  în 
cazul  apariţiei  semnelor  de  afectare  hepatocelulară  în  timpul  tratamentului  se  întrerupe  administrarea 
produsului. 
 

În insuficienţa renală severă este necesară reducerea dozelor mari sau mărirea intervalului dintre 

administrări. 

 

Reluarea tratamentului  după  o  pauză  îndelungată  se  face  cu  doze  mici  care  se cresc  treptat.  În 

această situaţie este necesară supravegherea funcţiei hepatice şi renale. 

 

 

Sarcina şi alăptarea 

 

Studiile efectuate la animale au evidențiat un efect teratogen la șobolan și șoarece în cazul 

utilizării dozelor mari. La om, utilizarea rifampicinei în ultimile săptămâni de sarcină a fost urmată de 
apariţia hemoragiilor la mamă şi nou-născut. Deoarece nu este exclus riscul malformaţiilor fetale şi există 
posibilitatea accidentelor hemoragice, antibioticul se va administra în timpul sarcinii numai dacă este 
absolut necesar. 
         Deoarece rifampicina se excretă în laptele matern, în timpul tratamentului trebuie întreruptă 
alăptarea.  

 

 

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje 

 

Rifampicina,  prin  reacţiile  adverse  pe  care  le  produce,  poate  afecta  capacitatea  de  a  conduce 

vehicule sau de a folosi utilaje. Acest efect este agravat de consumul concomitent de băuturi alcoolice. 

 

Doze şi mod de administrare 

 

Tratamentul tuberculozei se face conform 

Programului naţional antituberculos. 

 

Rifampicina se foloseşte numai în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase. 

 

Adulţi şi copii: 

10 mg rifampicină/kg (cel mult 600 mg rifampicină) zilnic sau 3 zile/ săptămână, 

într-o singură priză, de preferinţă la distanţă de mese. 

          Infecţii  determinate de  microorganisme  sensibile:  

15-20  mg  rifampicină/kg  și  zi  repartizate  în  2    

prize. Se asociază cu un alt agent antibacterian pentru a preveni dezvoltarea tulpinilor rezistente. Dozele 
mari trebuie reduse la bolnavii cu insuficienţă hepatică preexistentă sau cu insuficienţă renală severă. 

 

 

 

Profilaxia infecţiilor meningococice: 

 

Adulţi: 

600 mg rifampicină la intervale de 12 ore, timp de 2 zile; 

 

Copii: 

10 mg rifampicină/kg de două ori pe zi la intervale de 12 ore, timp de două zile. 

 

Rifampicina se administrează cu 30 de minute înainte sau 2 ore după mese. 

 

 

Lepră:

 600 mg o dată pe lună (în cadrul tratamentului cu dapsonă și, eventual, clofazimină). 

             În insuficienţa hepatită doza se va reduce la 5 mg rifampicină/kg şi zi. 

 

Reacţii adverse 

 

 

Rifampicina administrată cronic provoacă frecvent creșterea enzimelor hepatice. La mai puțin de 

1%  din  pacienți  au  apărut  hepatită  și  icter,  de  regulă  ușoară  și  reversibilă  la  oprirea  tratamentului. 
Afecțiunile  hepatice  preexistente,  alcoolismul,  vârsta  înaintată,  asocierea  cu  alte  medicamente  cu 
potenţial hepatotoxic poate creşte riscul afectării ficatului. 


Page 3
background image

 

Nu se recomandă asocierea cu izoniazidă la pacienţi cu afecţiuni hepatice. 

         Alte  reacţii  adverse  constau  în

 

tulburări  digestive  (greaţă,  vărsături,  dureri  abdominale,  diaree), 

erupţii alergice, prurit, febră, leucopenie, tulburări ale sistemului nervos central (oboseală, somnolenţă, 
cefalee, ameţeli, confuzie). 
 

Sunt  posibile  reacţii  de

 

hipersensibilitate,  mai  frecvente  în  condiţiile  folosirii  intermitente, 

sindrom  asemănător  infecţiei  cu  virus  gripal,  rareori  nefrită  intestinală,  trombocitopenie,  anemie 
hemolitică, şoc.

  

 

Au fost semnalate câteva cazuri de insuficienţă renală acută, datorată unei necroze tubulare sau 

unei nefrite interstiţiale. 

 

S-au  semnalat  şi  cazuri  de  trombocitopenie  cu  sau  fără  purpură,  reversibilă  dacă  oprirea 

tratamentului se face imediat după

 

apariţia purpurei. 

 

Rifampicina  colorează  în

 

roşu  urina,  sputa  şi  saliva.  De  asemenea,  poate  colora  lentilele  de

 

contact. 

 

Supradozaj 

 

La  scurt  timp  de

 

la  ingestia  unor  doze  foarte  mari  pot  să  apară:  greaţă,  vărsături,  transpiraţii, 

colorarea  roşie  a  tegumentelor,  urinii,  transpiraţiei,  salivei  şi  a  lacrimilor,  creşterea  uşoară  a 
transaminazelor şi a fosfatazei alcaline. 
 

Deşi  nu  s-a  demonstrat  niciodată  apariţia  ei  la  om,  studiile  efectuate  la  animale  au  arătat  o

 

posibilă acţiune neurodeprimantă a rifampicinei la doze mari. 
 

În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric, administrarea de cărbune medicinal, emetice şi 

diuretice. Dacă este necesar se instituie măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Rifampicina nu  poate fi

 

eliminată prin hemodializă sau dializă peritoneală. 
 

Păstrare 

 

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.  

 

 

 

          

 

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.                                                             

 

A nu se lăsa la îndemâna copiilor. 

Ambalaj 

 

Cutie cu un blister Al/PVC a 10 capsule  

 

Cutie cu 100 blistere Al/PVC a câte 10 capsule 

 

Producător 
 

Arena Group S.A., România 

 

Deținătorul Autorizației de punere pe piață 

 

Arena Group S.A. 

 

Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, Sector 2, Bucureşti, 024022, România 

 

Data ultimei verificări a prospectului: septembrie 2013.

 


RIFAMPICINA ARENA 150 mg se mai gaseste sub urmatorul ambalaj:

Cutie x 100 blist. Al/PVC x 10 caps.