1 

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13088/2020/01 

Anexa

1 

NR. 13089/2020/01-02

                                               Prospect 

Prospect: Informaţii pentru utilizator 

Zegomib 1 mg pulbere pentru soluție injectabilă 

Zegomib 3,5 mg pulbere pentru soluție injectabilă 

Bortezomib

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament 
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. 

-

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. 

-

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau      

      farmacistului. 

-

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor 

                persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. 
-

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 

      Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. 

 
Ce găsiţi în acest prospect 

 
1. 

Ce este Zegomib şi pentru ce se utilizează 

2. 

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Zegomib  

3. 

Cum se utilizează Zegomib  

4. 

Reacţii adverse posibile 

5. 

Cum se păstrează Zegomib 

6. 

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 

1. 

Ce este Zegomib şi pentru ce se utilizează  

 
Zegomib conţine substanţa activă denumită bortezomib, un aşa numit ”inhibitor proteozomal”. 
Proteozomii au un rol important în controlarea funcţiei şi creşterii celulelor. Interferând cu funcţia lor, 
bortezomib poate distruge celulele canceroase. 
 
Zegomib este utilizat pentru tratamentul mielomului multiplu (un tip de cancer al măduvei osoase) 
la pacienţi cu vârsta peste 18 ani: 



administrat singur sau împreună cu medicamentele doxorubicină lipozomală pegylată sau 

dexametazonă la pacienţii a căror boală s-a agravat (progresiv) după ce li s-a administrat 
anterior un tratament şi la care transplantul de celule stem sanguine nu a dat rezultate sau este 
impropriu a fi utilizat. 



în asociere cu medicamentele melfalan şi prednison, la pacienţii la care boala nu a fost tratată 

anterior şi care nu sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de 
celule stem sanguine. 



în asociere cu medicamentul dexametazonă sau în asociere cu dexametazonă împreună cu 

talidomidă la pacienţii netrataţi anterior şi înainte de a li se administra chimioterapie în doză 
mare şi transplant de celule stem sanguine (ca tratament de inducţie). 

 
Zegomib este utilizat în tratamentul limfomului cu celule de mantă (un tip de cancer care afectează 
ganglionii limfatici) la pacienții cu vârsta de 18 ani sau peste, în asociere cu medicamentele rituximab, 
ciclofosfamidă, doxorubicină și prednison, la pacienţii care nu au fost trataţi anterior pentru boala de 

2 

care suferă și care nu sunt eligibili pentru transplant cu celule stem din sânge. 
 
 

2. 

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Zegomib 

 
Nu utilizaţi Zegomib: 

- 

dacă sunteţi alergic la bortezomib sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament 
(enumerate la pct. 6) 

-         dacă aveţi unele afecţiuni grave ale plămânilor şi inimii.  

 
Atenţionări şi precauţii 

Înainte să utilizaţi Zegomib, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă prezentați una 
din următoarele  situații: 



număr scăzut de globule roşii sau globule albe 



probleme de sângerare şi/sau un număr scăzut de trombocite 



diaree, constipaţie, greaţă sau vărsături 



antecedente de leşin, ameţeli sau confuzie 



probleme cu rinichii 



probleme ale ficatului moderate până la severe 



antecedente de amorţeli, furnicături sau dureri la nivelul mâinilor sau picioarelor (neuropatie) 



probleme cu inima sau cu tensiunea arterială 



respiraţie dificilă sau tuse 



convulsii 



zona zoster (localizată inclusiv în jurul ochilor sau extinsă pe întregul corp) 



simptome de sindrom de liză tumorală cum sunt crampe musculare, slăbiciune musculară, 
confuzie, pierdere a vederii sau tulburări de vedere şi dificultăţi la respiraţie 



pierdere a memoriei, probleme de gândire, dificultăţi la mers sau pierdere a vederii. Acestea pot 
fi semne ale infecţiei severe la nivelul creierului şi medicul dumneavoastră vă poate recomanda 
teste suplimentare şi supraveghere. 

 
Înainte de tratamentul cu Zegomib şi pe perioada acestuia va trebui să faceţi în mod regulat analize 
ale sângelui pentru a verifica numărul de celule din sânge.

Dacă aveţi limfom cu celule de mantă şi utilizați un medicament numit rituximab împreună cu 
Zegomib trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră: 



dacă în trecut sau în prezent credeţi că aveţi infecţie cu virus hepatitic. În cazuri 

rare, pacienţii care au avut hepatită B pot prezenta o revenire a hepatitei, care poate fi letală. Dacă 
aveţi antecedente de infecţie cu virusul hepatitei B veţi fi evaluat cu atenţie de medicul 
dumneavoastră pentru depistarea semnelor de hepatită B activă. 

 
Înainte de a începe tratamentul cu Zegomib trebuie să citiţi prospectele tuturor medicamentelor 
care vi se administrează în asociere cu Zegomib, pentru informaţii despre aceste medicamente. 
Atunci când se administrează în asociere cu talidomidă este necesară o atenţie deosebită pentru 
depistarea sarcinii şi necesitatea de prevenire a sarcinii (vezi pct. Sarcina şi alăptarea).

 
Copii şi adolescenţi 

Zegomib nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi, deoarece nu se cunoaşte cum îi va afecta 
medicamentul. 

 
Zegomib împreună cu alte medicamente 

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să 
utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripție medicală. 

3 

 
În special, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă folosiţi medicamente ce conţin oricare 
dintre următoarele substanţe active: 
- ketoconazol, utilizat în tratamentul infecţiilor fungice 
- ritonavir, utilizat în tratamentul infecţiei HIV 
- rifampicină, un antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor bacteriene 
- carbamazepină, fenitoină sau fenobarbital utilizate în tratamentul epilepsiei 
- sunătoare (

Hypericum perforatum

) utilizată în tratamentul depresiei şi în alte afecţiuni 

- antidiabetice orale 
 

Sarcina şi alăptarea 

 
Nu trebuie să utilizaţi Zegomib dacă sunteţi gravidă, decât dacă este absolut necesar. 
 
Atât bărbaţii, cât şi femeile trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficiente în timpul tratamentului 
cu Zegomib şi timp de 3 luni după întreruperea tratamentului. Dacă, în pofida acestor măsuri, se 
întâmplă să rămâneţi gravidă, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. 
 
Nu trebuie să alăptaţi în timp ce utilizaţi Zegomib. Dacă doriţi să reîncepeţi alăptarea după 
terminarea tratamentului, trebuie să discutaţi despre acest lucru cu medicul dumneavoastră pentru a vă 
spune când este sigur să reîncepeţi. 
 
Talidomida determină malformaţii congenitale şi deces al fătului. Atunci când Zegomib se 
administrează împreună cu talidomida, trebuie să urmaţi Programul de prevenire a sarcinii dezvoltat 
pentru talidomidă (a se citi prospectul pentru talidomidă). 
 

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor 

Zegomib poate determina oboseală, ameţeli, leşin sau vedere înceţoşată. Nu conduceţi vehicule şi 
nu folosiţi unelte sau utilaje dacă aveţi astfel de reacţii adverse; chiar dacă nu aveţi astfel de reacţii, 
trebuie totuşi să fiţi prudent. 

3. 

Cum să utilizaţi

Zegomib 

 
Medicul dumneavoastră va determina doza de Zegomib în funcţie de înălţimea şi greutatea dumneavoastră 
(suprafaţa corporală). Doza iniţială recomandată de Zegomib este de 1,3 mg/m

2 

suprafaţă corporală de 

două ori pe săptămână. Medicul dumneavoastră poate să modifice doza şi numărul total de cicluri de 
tratament, în funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, apariţia anumitor reacţii adverse şi 
afecţiunile dumneavoastră de bază (de exemplu probleme cu ficatul). 

 
Mielom multiplu progresiv 

Atunci când Zegomib este administrat singur, vi se vor administra 4 doze de Zegomib intravenos sau 
subcutanat în zilele 1, 4, 8 şi 11, urmate de o pauză de 10 zile fără tratament. Această perioadă de 21 de 
zile (3 săptămâni) corespunde unui ciclu de tratament. Vi se vor administra până la 8 cicluri de tratament 
(24 de săptămâni). 
De asemenea, vi se poate administra Zegomib împreună cu medicamentele doxorubicină lipozomală 
pegylată sau dexametazonă. 
Atunci când Zegomib se administrează împreună cu doxorubicina lipozomală pegylată, vi se va 
administra Zegomib intravenos sau subcutanat sub forma unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile, 
iar doxorubicina lipozomală pegylată se administrează în doză de 30 mg/m

2 

în ziua a 4-a a ciclului de 

tratament de 21 de zile cu Zegomib, sub forma unei perfuzii intravenoase după injecţia cu Zegomib. 
Vi se pot administra până la 8 cicluri (24 de săptămâni). 
 

4 

Atunci când Zegomib se administrează împreună cu dexametazona, Zegomib vi se va administra 
intravenos sau subcutanat sub forma unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile şi dexametazona în doză 
de 20 mg se administrează oral în zilele 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11 şi 12 ale ciclului de tratament cu Zegomib cu 
durata de 21 de zile.  
Vi se pot administra până la 8 cicluri (24 de săptămâni). 
 

Mielom multiplu netratat anterior 

Dacă nu aţi mai fost tratat anterior pentru mielom multiplu, şi dumneavoastră 

nu întruniţi

 criteriile 

pentru efectuarea unui transplant de celule stem sanguine vi se va administra intravenos Zegomib 
împreună cu alte două medicamente: melfalan şi prednison. 
În acest caz, durata unui ciclu de tratament este de 42 de zile (6 săptămâni).  
Vi se vor administra 9 cicluri de tratament (54 de săptămâni). 
 



În ciclurile 1 până la 4, Zegomib este administrat de două ori pe săptămână în zilele 1, 4, 8, 

             11, 22, 25, 29 şi 32. 



În ciclurile 5 până la 9, Zegomib este administrat o dată pe săptămână în zilele 1, 8, 22 şi 29. 

 
Melfalanul (9 mg/m

2

) şi prednisonul (60 mg/m

2

) sunt administrate pe cale orală, şi se administrează în 

zilele 1, 2, 3 şi 4 ale primei săptămâni din fiecare ciclu de tratament. 
 
Dacă nu aţi mai fost tratat anterior pentru mielom multiplu, şi dumneavoastră 

întruniţi 

criteriile pentru 

efectuarea unui transplant de celule stem sanguine vi se va administra intravenos sau subcutanat Zegomib 
împreună cu medicamentele dexametazonă sau dexametazonă şi talidomidă ca tratament de inducţie. 
 
Atunci când Zegomib se administrează împreună cu dexametazona, Zegomib vi se va administra 
intravenos sau subcutanat sub forma unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile şi dexametazona în doză 
de 40 mg se administrează oral în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclurilor de tratament cu Zegomib cu 
durata de 21 de zile. 
Vi se vor administra 4 cicluri de tratament (12 săptămâni). 
 
Atunci când Zegomib se administrează împreună cu talidomida şi dexametazona, durata unui ciclu 
de tratament este de 28 zile (4 săptămâni). 
Dexametazona 40 mg se administrează oral în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratament 
cu Zegomib cu durata de 28 de zile, iar talidomida se administrează oral în doză de 50 mg până în 
ziua 14 a primului ciclu, iar dacă este tolerată, doza de talidomidă este crescută la 100 mg în zilele 15-28, 
iar ulterior poate fi crescută suplimentar la 200 mg pe zi începând cu al doilea ciclu de tratament.  
Vi se vor administra până la 6 cicluri de tratament (24 săptămâni). 
 

Limfom cu celule de mant

ă

 netratat anterior 

Dacă nu ați fost tratat înainte pentru limfomul cu celule de mantă, Zegomib vi se va administra 
intravenos împreună cu medicamentele rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină și prednison. 
Zegomib se administrează intravenos în zilele 1, 4, 8 și 11, urmate de o "perioadă de pauză", fără 
tratament. Durata unui ciclu de tratament este de 21 zile (3 săptămâni). Vi se pot administra până la 8 
cicluri de tratament (24 săptămâni). 
Următoarele medicamente se administrează în ziua 1 a fiecărui ciclu de 21 de zile de tratament cu 
Zegomib, sub formă de perfuzii intravenoase: 
rituximab la doza de 375 mg/m

2

, ciclofosfamidă la doza de 750 mg/m

2

 și doxorubicină la doza de 50 

mg/m

2

. 

Prednisonul se administrează oral la doza de 100 mg/m

2

 în zilele 1, 2, 3, 4 și 5 a ciclului de tratament cu 

Zegomib. 
 

Cum se administrează Zegomib 

5 

Acest medicament este numai pentru administrare intravenoasă sau subcutanată. Zegomib vi se va 
administra de către un medic cu experienţă în utilizarea medicamentelor citotoxice. 
Pulberea de Zegomib trebuie dizolvată înainte de administrare. Acest lucru va fi făcut de un cadru 
medical. Soluţia astfel obţinută se injectează apoi fie într-o venă, fie sub piele. Injecția în venă este rapidă, 
în decurs de 3-5 secunde. Injecția sub piele se administrează fie în coapsă fie în abdomen. 

 
Dacă vi se administrează mai mult Zegomib decât trebuie 

Având în vedere că acest medicament vă este administrat de un medic sau asistentă medicală, este 
puţin probabil să vi se administreze mai mult. În cazul improbabil al unui supradozaj, medicul 
dumneavoastră vă va monitoriza pentru apariţia reacţiilor adverse.

4. 

Reacţii adverse posibile 

 
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate 
persoanele. Unele din aceste reacţii pot fi grave. 
 
Dacă vi se administrează Zegomib pentru mielom multiplu sau limfom cu celule de mantă, spuneţi 
imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre simptomele următoare: 
- crampe musculare, slăbiciune musculară 
- confuzie, pierdere a vederii sau tulburări de vedere, orbire, convulsii, dureri de cap 
- scurtare a respiraţiei, umflare a picioarelor sau modificări ale bătăilor inimii, creştere a 
  tensiunii arteriale, oboseală, leşin 
- tuse şi dificultăţi la respiraţie sau senzaţie de apăsare în piept. 
 
Tratamentul cu Zegomib poate fi asociat foarte frecvent cu o scădere a numărului de globule roşii şi 
albe şi a numărului de trombocite din sânge. De aceea, înainte de tratamentul cu Zegomib şi pe perioada 
acestuia, va trebui să faceţi în mod regulat analize ale sângelui pentru a verifica regulat 
numărul de celule din sânge. Se poate să aveţi o scădere a numărului de: 
- trombocite şi de aceea puteţi fi mai predispus la vânătăi sau sângerări, fără o leziune evidentă 
  (de exemplu sângerări la nivelul intestinelor, stomacului, gurii și gingiilor sau sângerări la 
  nivelul creierului sau ficatului) 
- globule roşii, care pot determina anemie cu simptome cum sunt oboseală şi paloare 
- globule albe, şi de aceea puteţi fi mai predispus la infecţii şi la simptome asemănătoare gripei. 
 
Dacă vi se administrează Zegomib pentru tratamentul mielomului multiplu, reacţiile adverse ce pot 
să apară sunt enumerate mai jos: 
 

Reacţii adverse foarte frecvente 

(pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)



Scădere a numărului de trombocite, globule albe și/sau globule roşii (vezi mai sus) 



Pierdere a poftei de mâncare 



Sensibilitate, amorţeli, furnicături sau senzaţie de arsură la nivelul pielii, durere la nivelul mâinilor 
sau picioarelor determinată de leziunile nervoase 



Senzație de rău (greaţă) sau vărsături,  



Constipaţie  



Diaree; dacă aceasta se întâmplă, este important să beţi mai multă apă decât în mod obişnuit. 
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie un medicament pentru a trata diareea 



Dureri musculare, dureri osoase 



Febră, oboseală (fatigabilitate), senzație de slăbiciune 

 
Reacţii adverse frecvente 

(pot afecta până la 1 din 10 persoane)

6 



Zona zoster (localizată inclusiv în jurul ochilor sau răspândită pe întreg corpul), pneumonie, 
infecție cu virusul herpetic, infecții micotice 



Deshidratare 



Scădere a concentrației de potasiu, sodiu și calciu din sânge, concentrație anormală de zahăr în 
sânge, nivele anormale de enzime în sânge  



Modificări ale dispoziţiei, anxietate, dificultăţi sau probleme de adormire 



Distrofie musculară datorată deteriorării nervilor care controlează funcția musculară, 



Pierdere a conștienței, stare de leșin, amețeli 



Tulburări ale gustului 



Letargie 



Durere de cap 



Umflare a ochilor, tulburări de vedere,  



Infecţii ale stratului exterior al ochiului şi a suprafeţei interioare a pleoapelor (conjunctivită) 



Vertij 



Tensiune arterială mică, scădere bruscă a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, ce poate 

             duce la leşin 



Tensiune arterială mare 



Scurtare a respirației 



Sângerări la nivelul nasului 



Infecție respiratorie, tuse 



Sângerare la nivelul intestinelor sau stomacului, indigestie, balonare, flatulență, durere 
abdominală, inflamație a gurii, durere la nivelul gurii și dureri în gât, febră aftoasă  



Modificări ale funcţiei ficatului 



Erupții trecătoare pe piele, mâncărimi la nivelul pielii, înroșire și uscăciune a pielii 



Spasme musculare, dureri la nivelul membrelor, slăbiciune musculară 



Deteriorare a rinichilor 



Umflare la nivelul corpului, inclusiv în jurul ochilor şi în alte zone ale corpului 



Tremurături, dureri, stare generală de rău 



Scădere în greutate   

Reacţii adverse mai puţin frecvente 

(pot afecta până la 1 din 100

persoan

e

)



Infecții, inclusiv infecții la nivelul creierului și meningită, ulciorul pleoapelor (orjelet), gripă, 
infecții ale pielii, infecții la nivelul urechilor, infecții ale dinților 



Infecție bacteriană în sânge (sepsis) 



Inflamație a țesuturilor conjunctive de sub piele (celulită) 



Probleme de coagulare ale sângelui, creștere a numărului de globule albe din sânge, umflare a 
glandelor limfatice, anemie datorată deteriorării globulelor roșii din sânge 



Umflare a feței, ochilor, buzelor și limbii, ce pot determina dificultăți la respirație și înghițire 
(angioedem), reacții alergice 



Cortex adrenergic hiperactiv (sindrom Cushing) 



Glandă tiroidă hiperactivă 



Dereglări hormonale care pot afecta absorbția de săruri și apă (tulburări ale secreției hormonului 
antidiuretic) 



Simptome cauzate de distrugerea celulelor tumorale (denumit sindrom de liză tumorală) 



Tulburări de creștere 



Scădere a concentrației de magneziu și fosfați din sânge, creștere a concentrației potasiului, 
calciului și sodiului din sânge, valori anormale ale nivelului de acid uric din sânge 



Diabet zaharat 



Retenție de lichide 



Tulburări mentale, halucinații, percepție anormală a lumii exterioare numite tulburări psihotice, 
confuzie, neliniște 

7 



Tremurături, tulburări de mișcare, pierdere a memoriei, deteriorare a creierului (encefalopatie), 
stare asociată cu convulsii, durere a zonei afectate de infecția cu virus herpetic datorată 
deteriorării nervilor, tulburări de vorbire 



Durere, senzație de furnicături la nivelul picioarelor care apar mai ales noaptea și care determină 
nevoia de a mișca picioarele (sindromul picioarelor neliniștite), migrene, inflamație a nervului 
sciatic, tulburări de atenție, reflexe anormale ale mușchilor, tulburări de miros 



Ochi injectați, infecție a pleoapelor, umflătură la nivelul pleoapei (şalazion), pleoape înroşite şi 
umflate, inflamație a ochilor, vedere dublă, ochi uscați, ochi iritați, ochi dureroși, secreție 
lacrimală excesivă, secreții ale ochilor 



Tulburări de auz (inclusiv zgomote în urechi), pierdere a auzului (inclusiv surditate), disconfort la 
nivelul urechii 



Acumulare de lichid în jurul inimii, oprire a circulației sângelui și a respirației, bătăi anormale ale 
inimii (inclusiv bătăi neregulate și rapide, de exemplu fibrilație atrială, sau bătăi rapide ale inimii, 
palpitații, bătăi lente ale inimii) 



insuficienţă cardiacă durere în piept, inflamație a învelișurilor inimii, afecțiune a mușchiului 
inimii, funcție anormală a ventriculului inimii 



Tulburări cerebrale 



Cheaguri de sânge în vene, sângerări, inflamație a venelor cu sau fără prezența de cheaguri în 
sânge, colaps circulator, bufeuri, decolorare a pielii din cauza hemoragiilor tisulare, scădere a 
fluxului de sânge la nivelul membrelor 



Inflamație a vaselor care pot să apară pe piele ca niște pete mici roșii sau violete sau chiar pete 
vineții (mai ales la nivelul picioarelor), congestie sanguină (inclusiv la nivelul ochilor) 



Cheaguri de sânge în plămâni, lichid în torace, lichid în plămâni, sângerări în plămâni, spasm 
bronșic, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), scădere a nivelului de oxigen din sânge, 
congestie a căilor respiratorii, lipsă de oxigen, inflamație a foiței (învelișului) din jurul plămânilor, 
sughiț, secreții nazale, tulburări de fonație, respirație șuierătoare 



Inflamație a pancreasului, vărsături cu sânge, umflare a buzelor, blocare a stomacului sau a 
intestinelor, disconfort abdominal, ulcerații la nivelul gurii, infecție a intestinelor, infecție a 
stomacului. 



Sângerări la nivelul gingiilor, inflamație a ficatului (care poate determina îngălbenirea pielii și 
ochilor), obstrucție a fluxului lichidului biliar 



Reacții la nivelul pielii (de exemplu eritem polimorf, necroliză epidermică toxică, sindrom 
Stevens-Johnson), care pot fi grave și pot pune în pericol viața 



Urticarie, inflamație a pielii 



Tulburări la nivelul părului 



Hemoragii punctiforme pe piele, vânătăi, sângerări la nivelul pielii 



Psoriazis 



Transpirații abundente sau nocturne, escare, acnee, pustule la nivelul pielii, pigmentație anormală 
a pielii 



Spasme musculare, umflare a încheieturilor, inflamație a încheieturilor, rigiditate a încheieturilor, 
tulburări musculare, senzație de greutate 



Insuficiență renală, infecție a tractului urinar, anomalii la nivelul tractului urinar, sânge în urină, 
retenție de urină, tulburări de micțiune, proteine în urină, creștere sau scădere a cantității de urină 
(datorită afectării rinichilor), urinare foarte frecventă 



Sângerări vaginale, durere genitală, probleme în a obține o erecție 



Degradare a stării fizice generale, umflare a feței, înroșire sau durere la nivelul locului de 
injectare, afecțiune la nivelul mucoaselor, tulburări de mers, senzație de frig, umflare ca rezultat al 
ieșirii lichidului în afara vaselor de sânge, complicații legate de utilizarea cateterului 



Modificare a senzației de sete 



Disconfort la nivelul pieptului, senzația de schimbare a temperaturii corpului 



Creștere a concentrației bilirubinei în sânge, rezultate anormale ale testelor de laborator 

8 



Creștere în greutate 



Căzături și echimoze 
 

Reacţii adverse rare 

(pot afecta până la

1 din 1000 persoane)



Sindrom de oboseală după o infecție virală 



Cancer, cancer sistemic circulator și limfatic, tumori benigne 



Creștere a numărului de trombocite, tulburări circulatorii determinate de vâscozitatea crescută a 
sângelui (sindrom de hipervâscozitate), tulburări trombocitare, cheaguri de sânge în vasele de 
sânge mici (microangiopatie trombotică), tulburări ale sângelui 



Reacţie alergică gravă (şoc anafilactic) ale cărei semne pot include dificultăţi la respiraţie, dureri 

în piept sau presiune la nivelul pieptului şi/sau senzaţie de ameţeală/leşin, mâncărimi severe ale 

pielii sau umflături pe piele, umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care poate provoca 

dificultăţi la înghiţire, colaps 



Depozite anormale de proteine în organele vitale (amiloidoză) 



Alte reacții ale sistemului imunitar 



Creșteri ale concentrațiilor de magneziu din sânge, schimbare acidă a pH-ului din sânge, scădere 
și creștere a concentrației ionului de clor din sânge, scădere a volumului de sânge circulant, 
creștere a concentrației de fosfat din sânge, tulburări metabolice, lipsă a vitaminei B, gută 



Creștere a poftei de mâncare,  



Imposibilitate de a tolera consumul de alcool etilic 



Ideație suicidară, tulburări de reglare, tulburări ale stării de conștiență (delir), scădere a apetitului 
sexual,  



Sângerări la nivelul creierului, umflare a creierului, comă, dezechilibru al sistemului nervos 
vegetativ (simptome: accelerare a bătăilor inimii și a pulsului, transpirații), paralizie a nervului 
cranian, paralizie, senzație de leșin iminent, afectare a trunchiului cerebral,  deteriorare a nervului 
spinal, tulburare a sistemului nervos 



Agitație 



Compresie a măduvei spinării 



Tulburări ale capacității de gândire 



Salivă în exces 



Scădere a tonusului muscular 



Leziuni la nivelul corneei, ochi proeminenți, inflamație a retinei, defect de câmp vizual, așa 
numitul punct orb în câmpul vizual (scotoame), boli ale ochilor, inflamație a glandei lacrimale, 
nevoia de evitare a luminii (fotofobie), vederea unor fulgere luminoase (fotopsie), afectare a 
nervului optic, pierdere parțială sau totală a vederii 



Sângerări la nivelul urechii, inflamație a nervului vestibular, tulburări ale urechii 



Infarct miocardic, tulburări de conducere la nivelul inimii, boli cardiovasculare 



Cheaguri de sânge în artere, paloare, dilatație anormală a vaselor de sânge la nivelul membrelor 
însoțită de durere și înroșire (eritromelalgie), dilatare a vaselor, decolorare a venelor, insuficiență 
venoasă 



Insuficiență respiratorie, oprirea tranzitorie a respirației, pneumotorax, colaps la nivelul 
plămânilor, hipertensiune arterială la nivelul arterelor pulmonare, sânge în salivă, creștere a 
frecvenței respiratorii, accentuarea dificultății de a respira în poziția culcat, modificare a pH-ului 
sângelui datorită tulburărilor de respirație 



Afecțiune a plămânilor și bronhiilor, scădere a concentrației de dioxid de carbon în sânge 



Senzație de constricție a gâtului, gură uscată, creștere a secrețiilor căilor respiratorii superioare, 
iritație a gâtului 



Inflamație a peritoneului, umflare a limbii, acumulare de lichid în cavitatea abdominală, 
inflamație a esofagului, inflamație a buzelor, incontinență fecală și anomalii ale sfincterului anal, 
materii fecale acumulate sub formă de bloc (grămezi) în intestinul gros, perforație a stomacului 
sau ulcer intestinal, gingii umflate, dilatare a intestinului gros, secreții rectale 

9 



Bășici la nivelul gurii sau gâtului, buze dureroase, inflamație a gingiilor 



Fisură anală, modificări ale tranzitului intestinal, dureri rectale, scaun anormal 



Insuficiență a ficatului (care poate determina îngălbenirea pielii și a ochilor), inflamație a 
ficatului, sindrom Budd-Chiari (simpomele clinice cauzate de blocajul venelor hepatice), 
sângerări

 la nivelul ficatului, pietre la vezica biliară



Afecțiuni ale pielii, afecțiuni la nivelul unghiilor (unghii fragile sau subţiri) 



Distrugere a fibrelor musculare, care duce la alte complicaţii, tulburări la nivelul articulațiilor 
maxilarului, fistulă, acumulare de lichid la nivelul articulaţiilor, durere la nivelul articulației 
maxilarului, afecțiuni osoase, infecții și inflamații musculoscheletale, chisturi la nivelul învelişului 
articulaţiilor (chisturi sinoviale) 



Iritații la nivelul vezicii urinare 



Afecțiuni ale testiculelor, inflamație a prostatei, afecțiuni la nivelul sânului la femei, sensibilitate 
dureroasă a epididimului, inflamație a epididimului, durere pelvină, ulcerații vulvare 



Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unei părți a corpului, tulburări de dezvoltare la nivelul 
stomacului sau intestinelor, piele aspră și uscată 



Deces, insuficiență multi-organ, sângerare la nivelul locului de injectare, sensibilitate, ulcer, 
iritabilitate, senzație de corp străin 



Teste de sânge anormale (inclusiv valori anormale de oxigen și dioxid de carbon în sânge, valori 
anormale ale parametrilor de coagulare INR, scădere a pH-ului stomacului, valori anormale ale 
troponinei-I care este un indicator al distrugerii mușchiului inimii, rezultate anormale de 
identificare a virușilor și nivele anormale de anticorpi virali, rezultate anormale ale testelor de 
urină) 



Anormalități ale ECG 



Creștere a agregării plachetare (poate conduce la formarea de cheaguri de sânge) 



Reacţii anormale la transfuziile de sânge, fracturi, creștere a tonusului muscular, diverse tipuri de 
leziuni 



Creștere a activității unor anumite globule albe din sânge, numite macrofage.   

 
Dacă vi se administrează Zegomib împreună cu alte medicamente pentru tratamentul limfomului cu 
celule de mantă, reacțiile adverse care pot să apară sunt enumerate mai jos: 
 

Reacții adverse foarte frecvente 

(pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane) 



Pneumonie 



Scădere a numărului de trombocite, globule albe din sânge cu sau fără apariția de febră, anemie 



Scădere a poftei de mâncare 



Sensibilitate, amorțeală, furnicături sau senzație de arsură la nivelul pielii, sau dureri la nivelul 
mâinilor sau picioarelor, din cauza unor leziuni la nivelul nervilor 



Diaree 



Inflamație a gurii 



Constipație 



Cădere a părului și textură anormală a părului 



Febră



Oboseală, senzație de slăbiciune 

 
Reacții adverse frecvente 

(pot afecta până la 1 din 10 persoane)



Infecție bacteriană în sânge (sepsis

) 



Zona zoster (localizată inclusiv în jurul ochilor sau la nivelul corpului) 



Infecții, inclusiv infecții respiratorii  



Hipersensibilitate (reacție alergică) 



Scădere a concentrației potasiului, sodiului din sânge, nivel anormal de zahăr în sânge 



Diabet 

10 



Retenție de lichide 



Dificultate sau probleme de adormire 



Deteriorare a nervilor (neuropatie), cum este neuropatia motorie (simptome: atrofie musculară, 
oboseală musculară), sau neuropatie autonomă (simptomele includ creștere a frecvenței bătăilor 
inimii, tensiune arterială mare, transpirație) 



Pierdere a conştienţei, leșin 



Distrugere a creierului (encefalopatie, simptomele pot fi alterare a conștienței, confuzie) 



Senzație de amețeală 



Tulburări ale gustului 



Vedere anormală 



Auz anormal, zgomote în urechi 



Tulburări ale ritmului inimii, insuficiență cardiacă, insuficientă cantitate de sânge pompată de 
mușchiul cardiac, funcție anormală a ventriculilor inimii 



Tensiune arterială mare sau mică 



Scădere bruscă a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, care poate duce la leșin 



Dificultăţi la respirație  



Tuse 



Sughiţ 



Sângerare la nivelul intestinelor sau stomacului 



Disconfort abdominal (durere, balonare) 



Indigestie, dureri la nivelul gurii, dureri în gât 



Ulcerații la nivelul gurii 



Dificultăţi la înghițire 



Infecție sau inflamație a stomacului și intestinelor 



Dureri de stomac 



Afecțiuni la nivelul gurii  



Deteriorare a funcției ficatului 



Mâncărimi ale pielii 



Inflamație a pielii 



Erupții trecătoare pe piele 



Spasme musculare 



Dureri musculare, dureri osoase 



Dureri la nivelul membrelor 



Infecție a tractului urinar 



Umflare a corpului, care include ochii și alte părți ale corpului 



Tremurături necontrolate 



Reacție la locul injectării (de exemplu înroșire și durere) 



Stare generală de rău 



Creștere a concentrației de bilirubină în sânge, rezultate anormale ale testelor pentru proteine 



Scădere în greutate 



Creștere în greutate 

Reacții adverse mai puțin frecvente 

(pot afecta până la 1 din 100 de persoane) 



Inflamație a ficatului 



Reacție alergică severă (reacție anafilactică) ale cărei semne pot include dificultăţi la respiraţie, 

dureri în piept sau senzație de apăsare în piept și/sau senzație de amețeală/leșin, mâncărimi 

severe la nivelul pielii sau umflături pe piele, umflare a feței, buzelor, limbii și/sau gâtului, ce 

poate determina dificultăți la înghițire, colaps 



Simptome cauzate de distrugerea celuleor tumorale (numit sindrom de liză tumorală) 



Vertij 

11 



Afectare a auzului, surditate 



Tulburări cardiovasculare 



Insuficiență  respiratorie,  cheaguri  de  sânge  în  plămâni,  hipertensiune  la  nivelul  arterelor 
pulmonare, lichid în plămâni (tulburări ce afectează plămânii şi împiedică corpul să se oxigeneze 
suficient,  simptomele  incluzând  dificultăți  la  respirație,  senzație  de  lipsă  de  aer  la  efort  sau  în 
absenţa efortului, respirație ce devine superficială, dificilă sau se oprește, respirație șuierătoare) 



Inflamație a intestinului gros 



Cheaguri de sânge în plămâni 



Insuficiență a ficatului (care poate determina colorare în galben a albului ochilor și pielii) 



Umflătură la nivelul pleoapei (şalazion), pleoape înroşite şi umflate 

Reacții adverse rare 

(pot afecta până la 1 din 1000 persoane) 



cheaguri de sânge în vasele de sânge mici (microangiopatie trombotică) 

 
Raportarea reacţiilor adverse 
 

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei 
medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta 
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe 
web-site-ul  Agenţiei  Naţionale  a  Medicamentului  şi  a  Dispozitivelor  Medicale  din  România 
http://www.anm.ro/.  
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România 
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 
Bucuresti 011478- RO 
Tel: + 4 0757 117 259 
Fax: +4 0213 163 497 
e-mail:  

[email protected]

. 

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa 
acestui medicament. 
 
 

5. 

Cum se păstrează Zegomib 

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. 
 
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe flacon și cutie, după EXP. Data de 
expirare se referă la ultima zi a lunii respective. 
 
A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină. 
 
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare. 
 
Soluția reconstituită 
Stabilitatea fizică şi chimică a fost demonstrată pentru o durată de 8 ore la 25°C/60% umiditate relativă, la 
întuneric, păstrată în flaconul original şi/sau într-o seringă din polipropilenă.  
Din punct de vedere microbiologic soluţia reconstituită trebuie utilizată imediat după preparare. Dacă nu 
este utilizată imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării constituie responsabilitatea 
utilizatorului și nu trebuie să depășească 24 ore la 2°- 8°C, în afară de cazul în care reconstituirea/diluarea 
s-a făcut într-un spațiu controlat și validat din punct de vedere al condițiilor aseptice. 
 
Zegomib este de unică folosinţă. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat 
în conformitate cu reglementările locale. 

12 

6. 

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 

 
Ce conţine Zegomib 

- 

Substanţa activă este bortezomibul. Fiecare flacon conține bortezomib 1 3,5 mg (sub formă de ester 
boronic de manitol).  După reconstituire, un ml soluţie injectabilă conţine bortezomib 1 mg. 

- 

Celălalt component este manitolul (E421). 

 
Reconstituirea soluției administrată intravenos: 
După reconstituire, 1 ml soluție pentru administrarea injecatbilă intravenoasă conține bortezomib 1 mg. 
 
Reconstituirea soluției administrată subcutanat 
După reconstituire, 1 ml soluție pentru administrare subcutanată conține bortezomib 2,5 mg.  
 

Cum arată Zegomib şi conţinutul ambalajului 

Zegomib pulbere pentru soluție injectabilă se prezintă sub formă de pulbere sau aglomerat de culoare albă 
până la aproape albă.  
 
Zegomib 1 mg este ambalat într-un flacon din sticlă transparentă, tip I 6R (volum nominal de 6 ml), cu 
dop din cauciuc bromobutilic și capsă detaşabilă de culoare verde. 
Zegomib 3,5 mg este ambalat într-un flacon din sticlă transparentă, tip I 10R (volum nominal de 10 ml), 
cu dop din cauciuc bromobutilic și capsă deteşabilă de culoare albastră. 
 
Mărimea ambalajului:  
Zegomib 1 mg - cutie cu 1 flacon pentru administrare unică. 
Zegomib 3,5 mg – cutie cu 1 flacon sau 3 flacoane pentru administrare unică. 
  
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate. 
 

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul 

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă 

 
Egis Pharmaceuticals PLC 
Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta,  
Ungaria 
 

Fabricanții 
 

Synthon Hispania SL 
C/ Castelló 1101, Pol. Las Salinas, Sant Boi de Llobregat 
Barcelona, 08830, Spania 
 
Egis Pharmaceuticals PLC  
Bökényföldi út 118-120, 1165 Budapesta, Ungaria 
 
Synthon s.r.o. Blansko 
Brnenska 32/c.p.597,  
678 01 Blansko, Republica Cehă 

 
Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub 
următoarele denumiri comerciale: 

13 

Olanda   

Zegomib 1 mg poeder voor oplossing voor injectie 
Zegomib 3.5 mg poeder voor oplossing voor injectie 

 
Bulgaria             

Zegomib 1 mg прах за инжекционен разтвор 
Zegomib 3.5 mg прах за инжекционен разтвор 

 
Republica Cehă  

Zegomib 3.5 mg 

 
Ungaria  

Zegomib 1 mg por oldatos injekcióhoz  
Zegomib 3.5 mg por oldatos injekcióhoz 

 
România             

Zegomib 1 mg pulbere pentru soluţie injectabilă 
Zegomib 3.5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă 

 
Republica Slovacia 

Zegomib 1 mg 
Zegomib 3.5 mg 

Acest prospect a fost revizuit în martie 2020. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

14 

Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii

: 

 
1. RECONSTITUIREA PENTRU ADMINISTRARE INTRAVENOASĂ 

 
Notă: Zegomib este un medicament citotoxic. De aceea, se recomandă prudenţă în timpul 
manipulării şi preparării. Se recomandă utilizarea mănuşilor şi a altor piese de îmbrăcăminte cu rol 
protector pentru a preveni contactul cu pielea. 
 
TEHNICA ASEPTICĂ TREBUIE STRICT RESPECTATĂ ÎN TIMPUL MANIPULĂRII 
MEDICAMENTULUI ZEGOMIB, DEOARECE NU CONŢINE NICIUN CONSERVANT. 
 

1.1

Pregătirea flaconului de 1 3,5 mg: adăugaţi cu atenție 1,0 ml 3,5 ml 

soluţie injectabilă sterilă de 

clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul care conţine pulberea de Zegomib. Dizolvarea pulberii 
liofilizate se realizează în mai puţin de 2 minute. 

 
         Concentraţia soluţiei rezultate va fi de 1 mg/ml. Soluţia va fi limpede şi incoloră, cu un pH final 
         de 4 până la 7. Nu trebuie să verificaţi pH-ul soluţiei. 
 

1.2   

Înainte de administrare, inspectaţi vizual soluţia pentru a observa eventualele particule sau 

         modificări de culoare. Dacă se observă orice modificare de culoare sau particule în suspensie, 
         soluţia trebuie aruncată. Verificaţi concentraţia de pe flacon pentru a vă asigura că folosiţi doza 
         corectă pentru calea de administrare intravenoasă (1 mg/ml). 
 

1.3

   Soluţia reconstituită nu conţine conservanţi şi trebuie utilizată imediat după preparare. Totuşi, 

         stabilitatea fizică şi chimică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru o durată de 8 ore la 
         25°C, la întuneric, păstrată în flaconul original şi/sau într-o seringă. Durata totală de păstrare a 
         medicamentului reconstituit nu trebuie să depăşească 8 ore înainte de administrare. Dacă soluţia 
         reconstituită nu este utilizată imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării constituie 
         responsabilitatea utilizatorului. 
 
Nu este necesară protejarea medicamentului reconstituit de lumină. 

 
2. ADMINISTRAREA 
 

• O dată dizolvată, extrageţi cantitatea potrivită de soluţie reconstituită în conformitate cu doza 
  calculată pe baza suprafeţei corporale a pacientului. 
• Confirmaţi doza şi concentraţia din seringă înainte de administrare (verificaţi că seringa este 
  inscripţionată pentru administrare intravenoasă). 
• Administraţi soluţia reconstituită prin injectare intravenoasă în bolus, timp de 3-5 secunde, 
  printr-un cateter intravenos plasat într-o venă periferică sau centrală. 
• Spălaţi cateterul intravenos sau periferic cu o soluţie sterilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). 
 

Zegomib 1 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă ESTE NUMAI PENTRU

ADMINISTRARE SUBCUTANATĂ SAU INTRAVENOASĂ.  Nu utilizați alte căi de administrare. 
Administrarea pe cale intratecală a avut ca rezultat decesul. 
 
3. ELIMINAREA REZIDUURILOR 

 
Un flacon este destinat unei singure utilizări, iar soluţia rămasă neutilizată trebuie aruncată. 
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale. 
 
 
 

15 

Următoarele informaţii sunt destinate numai profesioniştilor din domeniul sănătăţii

: 

Numai flaconul care conține 3,5 mg poate fi administrat subcutanat, așa cum este descris mai jos. 
 

1.

RECONSTITUIREA PENTRU ADMINISTRARE SUBCUTANATĂ 

 
Notă: Zegomib este un medicament citotoxic. De aceea, se recomandă prudenţă în timpul 
manipulării şi preparării. Se recomandă utilizarea mănuşilor şi a altor piese de îmbrăcăminte cu rol 
protector pentru a preveni contactul cu pielea. 
TEHNICA ASEPTICĂ TREBUIE STRICT RESPECTATĂ ÎN TIMPUL MANIPULĂRII 
MEDICAMENTULUI ZEGOMIB, DEOARECE NU CONŢINE NICIUN CONSERVANT. 
 

1.1

Pregătirea flaconului de 3,5 mg: adăugaţi cu atenție 1,4 ml 

soluţie injectabilă sterilă de clorură de 

sodiu 9 mg/ml (0,9%) în flaconul care conţine pulberea de Zegomib. Dizolvarea pulberii liofilizate 

         se realizează în mai puţin de 2 minute. 
         Concentraţia soluţiei rezultate va fi de 2,5 mg/ml. Soluţia va fi limpede şi incoloră, cu un pH final 
         de 4 până la 7. Nu trebuie să verificaţi pH-ul soluţiei. 
 

1.2   

Înainte de administrare, inspectaţi vizual soluţia pentru a observa eventualele particule sau 

         modificări de culoare. Dacă se observă orice modificare de culoare sau particule în suspensie, 
         soluţia trebuie aruncată. Verificaţi concentraţia de pe flacon pentru a vă asigura că folosiţi doza 
         corectă pentru 

calea de administrare

sucutanată

 (2,5 mg/ml). 

1.3

   Soluţia reconstituită nu conţine conservanţi şi trebuie utilizată imediat după preparare. Totuşi, 

         stabilitatea fizică şi chimică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru o durată de 8 ore la 
         25°C, păstrată în flaconul original şi/sau într-o seringă. Durata totală de păstrare a 
         medicamentului reconstituit nu trebuie să depăşească 8 ore înainte de administrare. Dacă soluţia 
         reconstituită nu este utilizată imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării constituie 
         responsabilitatea utilizatorului. 
 
Nu este necesară protejarea medicamentului reconstituit de lumină. 

 
2. ADMINISTRAREA 
 

• O dată dizolvată, extrageţi cantitatea potrivită de soluţie reconstituită în conformitate cu doza 
  calculată pe baza suprafeţei corporale a pacientului. 
• Confirmaţi doza şi concentraţia din seringă înainte de administrare (verificaţi că seringa este 
  inscripţionată pentru administrare subcutanată). 
•

Administraţi soluţia reconstituită prin injectare subcutanată, la un unghi de 45-90°. 

• Soluția reconstituită se administrează pe cale subcutantă la nivelul coapsei (stângă sau dreaptă) sau la 
nivelul abdomenului (partea stângă sau dreaptă) 
• Locul injectării trebuie schimbat prin rotație la administrarea injecțiilor succesive 
• Dacă apare o reacție la locul de injectare al Zegomib pentru administrare subcutanată, se poate 
administra fie o soluție mai puțin concentrată de Zegomib (1 mg/ml în loc de 2,5 mg/ml) fie se recomandă 
trecerea la administrarea intravenoasă.  
 

Zegomib 3,5 mg pulbere pentru soluţie injectabilă ESTE NUMAI PENTRU 
ADMINISTRARE SUBCUTANATĂ SAU INTRAVENOASĂ.  Nu utilizați alte  căi de 
administrare. Administrarea pe cale intratecală a avut ca rezultat decesul. 
 
3. ELIMINAREA REZIDUURILOR 

 
Un flacon este destinat unei singure utilizări, iar soluţia rămasă neutilizată trebuie aruncată. 
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.