1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 596/2008/01
Anexa 1
Prospect
Atenolol Meduman 50 mg, comprimate
Atenolol
Compoziţie
Un comprimat conţine atenolol 50 mg şi excipienţi: amidon de porumb, laurilsulfat de sodiu,
stearat de magneziu, talc, celuloză microcristalină, povidonă K 30, dioxid de siliciu coloidal anhidru
Grupa farmacoterapeutică
: medicamente betablocante, beta-blocante selective
Indicaţii terapeutice
-
hipertensiune arterială;
-
profilaxia crizelor de angină pectorală (este de ales în angina cronică stabilă);
-
infarct acut de miocard: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
-
aritmii cardiace: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare, aritmii ventriculare; este de
ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică.
Contraindicaţii
-
hipersensibilitate la atenolol sau la oricare dintre excipienţi;
-
forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
-
insuficienţă cardiacă necontrolată therapeutic;
-
şoc cardiogen şi hipotensiune arterială marcată;
-
bloc atrio-ventricular de gradul II şi III, chiar asimptomatic;
-
angina Prinzmetal (în monoterapie);
-
boala nodului sinusal;
-
bradicardie marcată (< 45-50 bătăi/min);
-
fenomene de tip Raynaud şi alte afecţiuni vasculospastice periferice, în forme severe;
-
feocromocitom (în cazul administrării concomitente a unui alfa-blocant);
-
antecedente de reacţii anafilactice;
-
acidoză metabolică;
-
tratament concomitent cu sultopridă (un neuroleptic) sau floctafenină (un analgezic).
Precauţii
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), doza de atenolol trebuie redusă.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii
cu bloc atrioventricular de gradul I.
Aten
ţ
ionare pentru sportivi
Atenololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Interacţiuni
Asocierea cu floctafenină este contraindicată; beta-blocantele inhibă reacţiile cardiovasculare
compensatorii în cazul şocului sau hipotensiunii arteriale care pot fi determinate de acest analgezic.
Administrarea concomitentă cu sultopridă este contraindicată, datorită riscului tulburărilor de
ritm cardiac, care pot fi produse de acest neuroleptic (efect bradicardizant aditiv).
2
Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă) poate determina
tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conductibilităţii prin supresia mecanismelor simpatice
compensatoare.
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu
anestezicele generale inhalatorii halogenate
Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte
riscul deprimării miocardice; această asociere impune precauţie şi este contraindicată la pacienţii cu
deficit de pompă cardiacă, bradicardie marcată sau tulburări de conducere atrio-ventriculară.
Atenololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele centrale
(metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii atrio-
ventriculare.
Glicozidele tonicardiace în asociere cu beta-blocantele pot prelungi timpul de conducere atrio-
ventriculară.
Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul, administrate concomitent cu atenolol,
cresc riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al
atenololului prin favorizarea retenţiei hidrosaline.
Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune dozarea glicemiei, eventual ajustarea dozei
de antidiabetic (reacţiile hipoglicemice sunt crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale
hipoglicemiei sunt mascate).
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea efectuării examenului
radiologic cu substanţe de contrast iodate, datorită riscului reacţiilor adverse severe.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a atenololului prin inhibarea metabolizării sale
hepatice, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu bradicardie marcată).
Atenololul creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a
acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice.
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a atenololului; de aceea, se
recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor medicamente şi atenolol.
Atenţionări speciale
La pacienţii cu angină pectorală tratamentul nu trebuie întrerupt brusc (aceasta poate să
determine tulburări grave de ritm sau poate să precipite un infarct miocardic acut); dozele se reduc
treptat în decurs de 7-14 zile; dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă,
pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Iniţierea tratamentului cu beta-blocante β
1
-selective la pacienţii cu forme uşoare şi moderate de
astm bronşic sau bronhopenumopatie cronică obstructivă trebuie făcută cu doze mici.
Se recomandă efectuarea periodică a probelor funcţionale respiratorii în timpul tratamentului.
Dacă apar crize de dispnee se pot administra medicamente bronhodilatatoare stimulante beta
2
adrenergice.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze
mici, care se cresc progresiv sub supraveghere medicală.
3
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata
crizelor
Beta-blocantele β
1
selective pot fi administrate la pacienţii cu angină Prinzmetal, dar numai în
asociere cu alte antianginoase.
Administrarea beta-blocantelor β
1
selective la pacienţii cu tulburări vasculospastice periferice
impune precauţie, deoarece pot agrava tulburările circulatorii periferice.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament
cu antagonişti ai receptorilor alfa –adrenergici, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie luată în considerare
posibilitatea agravării afecţiunii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast
iodate, precum şi la cei cărora li se administrează tratament de desensibilizare, administrarea beta-
blocantelor poate constitui un factor agravant şi are efect antagonist faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al
crizelor hipertensive, în timpul anesteziei generale împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice
compensatorii favorizează accidentele hipotensive.
Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi întrerupt înaintea anesteziei (de exemplu la
bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin administrarea de
atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă cordul.
Se recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-
blocante.
Dacă se impune întreruperea acestui tratament, pentru refacerea răspunsului la catecolamine este
suficientă o pauză de 48 ore.
Tratamentul cu atenolol poate masca simptomele de tireotoxicoză
Atenololul poate masca simptomele hipoglicemiei, în special tahicardia.
Sarcina
ş
i al
ă
ptarea
Atenololul traversează bariera feto-placentară.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Experienţa clinică la femeile gravide tratate cu atenolol nu a evidenţiat efecte teratogene.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu atenolol pot prezenta hipotensiune
arterială, bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.
Beta-blocantele se pot administra în perioada sarcinii numai la indicaţia strictă a medicului.
Tratamentul în apropierea datei naşterii impune precauţie şi supravegherea atentă a nou
născutului (controlul frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă.
Beta-blocantele se excretă în laptele matern.
Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, se vor lua în considerare
fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Atenololul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterial
ă
:
tratamentul se începe cu 50 mg atenolol (un comprimat Meduman 50
mg) o data pe zi, crescând după nevoie la intervale de 4-5 zile; doza uzuală este de 100 mg atenolol (2
comprimate Atenolol Meduman 50 mg) o dată pe zi, de preferinţă dimineaţa. Atenololul poate fi
asociat cu alte antihipertensive, de exemplu diuretice.
4
Profilaxia crizelor de angin
ă
pectoral
ă
: doza uzuală este de 50-100 mg atenolol (1-2
comprimate
Atenolol Meduman 50 mg) o dată pe zi.
La nevoie doza poate fi crescută la 200 mg atenolol (4 comprimate Atenolol Meduman 50 mg)
pe zi.
Infarct miocardic acut
:
tratamentul se iniţiază cu forme farmaceutice
injectabile; administrarea
orală de atenolol poate fi iniţiată cu o doză de 50 mg atenolol (un comprimat Atenolol Meduman 50
mg), la 15 minute după administrarea ultimei doze i.v., urmând ca, 12 ore mai târziu, să fie
administrată oral o altă doză de 50 mg atenolol.
După 24 ore se poate continua terapia cu o doză zilnică de 100 mg atenolol (2 comprimate
Atenolol Meduman 50 mg), administrată oral, în priză unică.
Aritmii cardiace
:
doza uzuală este de 50-100 mg atenolol
(1-2 comprimate Atenolol Meduman
50 mg) pe zi
.
Pacien
ţ
i cu insuficien
ţă
renal
ă
:
doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei sau de
creatininemie
.
Creatinina plasmatică
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Doza
mg/l
mmol/l
< 25
< 0,3
≥ 35
100 mg pe zi în priză unică
25-50
0,3-0,6
15-35
50 mg pe zi
>50
> 0,6
<15
50 mg la intervale de 48 ore
Pacienţi hemodializaţi: tratamentul trebuie iniţiat în spital
50 mg după fiecare sedinţă
Comprimatele se administreaza oral, de preferinţă dimineaţa, în priză unică, cu o cantitate
suficientă de lichid.
Dozele se pot ajusta în funcţie de frecvenţa cardiacă, care trebuie menţinută la o valoare de
aproximativ 60/minut.
Copii
Nu se recomandă administrarea atenololului la copii.
Pacien
ţ
i vârstnici
La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă reducerea dozei.
Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10);
frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000);
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare
a gravităţii.
Investiga
ţ
ii diagnostice
Foarte rare (<1/10000): creşteri ale anticorpilor antinucleari (exceptional sindrom lupoid);
asemenea fenomene sunt obişnuit reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulbur
ă
ri cardiace
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): bradicardie (uneori marcată).
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): întârzierea conducerii atrio-ventriculare sau agravarea blocului
atrio-ventricular preexistent, insuficienţă cardiacă.
Tulbur
ă
ri hematologice
ş
i limfatice
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): purpură, trombocitopenie.
5
Tulbur
ă
ri psihice
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): insomnie.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): tulburări de somn.
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): modificări ale dispoziţiei, coşmaruri, confuzie, psihoze, halucinaţii.
Tulbur
ă
ri ale sistemului nervos
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): ameţeli, cefalee, parestezie.
Tulbur
ă
ri oculare
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): xeroftalmie, tulburări de vedere.
Tulbur
ă
ri respiratorii, toracice
ş
i mediastinale
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): bronhospasm, la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de astm
bronşic.
Tulbur
ă
ri gastro-intestinale
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree.
Afec
ţ
iuni cutanate
ş
i ale
ţ
esutului subcutanat
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): alopecie, exantem psoriazic, agravarea psoriazisului, erupţii
cutanate tranzitorii.
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilizare, incluzând edemul angioneurotic şi
urticaria.
Tulbur
ă
ri endocrine
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): hipoglicemie.
Tulbur
ă
ri vasculare
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): extremităţi reci.
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): hipotensiune arterială marcată (care poate fi asociată cu sincopă),
agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, sindrom Raynaud.
Tulbur
ă
ri generale
ş
i la nivelul locului de administrare
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): fatigabilitate.
Tulbur
ă
ri hepatobiliare
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): creşteri ale valorilor serice lae transaminazelor.
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): efecte hepatotoxice, inclusive colestază intrahepatică.
Tulbur
ă
ri ale aparatului genital
ş
i sânului
Rare (≥1/10000 şi <1/1000): impotenţă.
Supradozaj
Simptomele supradozajului
Supradozajul poate determina bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza
extremităţilor, lipotimie, convulsii.
Tratamentul supradozajului
Tratamentul constă în principal în lavaj gastric şi administrarea de carbune activat.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă si hipotensiunii arteriale
severe se pot administra : atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie
cu 1-10mg/ oră), izoprenalina (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau
dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă).
În cazul decompensării cardiace la nou-născuţii ai căror mame au fost tratate cu atenolol se
recomandă spitalizarea în sectie de terapie intensivă.
6
Se poate administra glucagon 0,3 mg/kg; administrarea izoprenalinei şi dobutaminei (în general,
sunt necesare doze mari) necesită supraveghere medicală atentă.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Producător
S.C. Arena Group S.A.
B-dul Dunării nr. 54, Comuna Voluntari, Jud. Ilfov, România
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Meduman S.A.
Str. Aleea Eroilor nr. 28, Vişeu de Sus, jud. Maramureş România
Data ultimei verificări a prospectului
Ianuarie, 2020