Ati auzit de Carl Honore, jurnalist si publicist canadian? Daca nu ati auzit de el, despre conceptul "Slow living" sigur ati auzit! Carl Honore este "parintele" acestui concept, pe care l-a abordat in 2004, publicand cartea cu acelasi nume, ce s-a dovedit rapid a fi un bestseller tradus in zeci de limbi.

Intre timp, au trecut mai bine de 15 ani, iar domnul Carl Honore a trecut, slowly, slowly, in cea de a doua "jumatate" a vietii, implinind 50 de ani... Ceea ce pentru unii reprezinta "un numar", o varsta oarecare, pentru Carl Honore a reprezentat, de fapt, lansarea intr-o noua perspectiva si analiza a vietii. Asa ca la sfarsitul lui 2018 a lansat o noua carte de succes, "Bolder", ce s-a tradus rapid in peste 30 de limbi, printre care si in limba romana, la editura Curtea Veche Publishing.

Ai putea citi titlul si in alta maniera, “B-Older “ tocmai pentru ca Honore isi propune o analiza comprehensiva a procesului imbatranirii in ziua de azi, trecand in revista zeci de studii de specialitate si stand de vorba, personal, timp de 3 ani cu personaje reale, majoritatea fie varstnici, fie diversi oameni implicati in lucrul cu acestia sau in studierea proceselor imbatranirii, din toate colturile lumii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Dupa parerea mea, Carl Honore propune, de fapt, o reevaluare a regulilor jocului societatii actuale, avand in vedere ca varstnicii din ziua de azi nu mai sunt neaparat bunicii care stau toata ziua in halate de casa si papuci, bunica gateste si croseteaza pentru nepoti, in timp ce bunicul citeste resemnat ziarul si, eventual, uda gradina, cautand sa-si trateze durerile reumatice si sa umple timpul pana la iminentul sfarsit.

Unii batrani de azi calatoresc, se distreaza, viziteaza spa-uri si centre medicale performante, recurg la proceduri si operatii de intinerire. Merg la spectacole, sunt prezenti in social media, fac sport si hobby-uri artistice. Calitatea vietii varstnicilor s-a schimbat mult datorita constientizarii importantei unui stil de viata sanatos - prin sport si o dieta mai atenta, evitarea exceselor, medicina moderna curativa si preventiva. In plus, permanenta conectarea la societatea moderna, prin diversele mijloace media, dar si accesul larg la tehnologie si la platformele de social media caracterizeaza mai mult de 80% din varstnicii din tarile occidentale si schimba perspectiva traiului de zi cu zi. 

Insa lucrurile nu sunt doar roz - un fenomen periculos se insinueaza cu forta in societate. Este paradoxal, pentru ca, din acest punct se vedere suntem egali cu totii - timpul este ireversibil si tributul universal valabil este imbatranirea. Cu totii suntem datori cu o moarte - vorba poetului, dar pana la asta, majoritatea mai avem si datoria imbatranirii pe aceasta planeta, cu toate consecintele aferente.

Ma refer la age-ism, discrimarea pe criterii de varsta, un trend care isi face locul intr-o societate bazata pe competitivitate si materialism, in care populatia globului imbatraneste.

Ageismul poate scapa oricand de sub control. Avem sanse sa temperam acest trend periculos?

Am stat de vorba cu Carl Honore si am aflat cateva raspunsuri care sper sa va ajute sa intelegeti mai bine ce inseamna imbatranirea azi. Si mai multe lucruri veti afla citindu-i cartea.

Cercetarea dvs. pentru cartea dvs. "Bolder" a inceput de la propria dumneavoastra epifanie. Dupa un meci, ati realizat la un moment dat ca sunteti cea mai batrana persoana din Clubul de hochei! In finalul cartii va regasim tot in acel club, cu colegii dvs. de echipa, desigur, dar cu o alta perspectiva a viitorului apropiat. Acum, dupa ce ati lansat "Bolder", dupa 3 ani de documentare, studii, dupa calatorii si interviuri, considerati ca sunteti pregatit sa imbatraniti... mai usor?

Spoiler alert! :) Da, ultimii trei ani mi-au transformat atitudinea fata de imbatranire. Ma face sa ma simt mult mai in largul meu cu ideea de a... "creste in ani". Ca oricine, imi fac griji in continuare ce urmari va avea trecerea timpului pentru sanatatea mea, pentru finantele mele, pentru aspectul meu, pentru cei dragi. Nici nu vreau ca viata mea sa se termine. Dar aceste ingrijorari se simt mai putin descurajante acum, pentru ca stiu ca, cu putin noroc si cu atitudinea corecta, ma asteapta o multime de lucruri bune in urmatorii ani. Si, cel mai mare castig: nu imi mai este rusine sa joc hockey (sau orice sport) cu oameni care au jumatate din varsta mea!

Credeti ca varstnicii sunt mai atasati in mod natural de ideea de a "trai incet", de conceptul de "slow living"? Sau, de asemenea, si ei se lasa prinsi de ritmul accelerat de viata al zilelor noastre, precum generatiile mai tinere?

Cred ca depinde de personalitatea fiecarei persoane. De exemplu, mama mea in varsta de 78 de ani este incredibil de rapida si nerabdatoare si isi petrece mai mult timp pe telefon decat fiica mea de 17 ani! Dar da, in general, incetinim sa zicem, fizic, pe masura ce imbatranim. Unii oameni vor uri asta si vor lupta impotriva acestor limitari. Dar majoritatea par sa o accepte si sa se resemneze cumva. De aceea, imbatranirea pare sa ne faca mai rabdatori si mai in masura sa ne bucuram de acest moment. Vad asta cu tatal meu, care era foarte nerabdator in tinerete, dar acum parca a capatat rabdarea lui Iov!

Domnule Carl Honore, multi oameni intervievati in "Bolder" spun ca pentru ei "varsta este doar un numar" si ca depinde de cat de multa viata si de energie plasam in aceste "numere" si cat de tineri ne consideram noi insine. Ati mentionat si cateva experimente psihologice care sustin aceasta idee, cum ar fi Ellen Langer de la Harvard, cu ideea ei amuzanta si rezultate uimitoare (in experimentul ei a convins un grup de varstnici ca sunt cu cateva zeci de ani mai tineri, iar testarile obiective de la finalul studiului au confirmat imbunatatirea valorilor biologice). Deoarece este atat de usor sa imbratisam perspectiva ca varsta este doar un numar, de ce noi, ca o intreaga societate, nu acceptam acest lucru si cine joaca un rol in asta?

Eu personal n-as spune niciodata ca varsta este doar un numar. Varsta dupa mine chiar conteaza: nimeni nu este la fel la 50 ca la 30 de ani. Imbatranirea ne schimba, deci... numarul conteaza.

Ceea ce se schimba acum in cultura noastra este ca numarul nu mai are aceeasi putere de a ne defini si de a ne limita. Ceea ce conteaza tot mai mult nu este cat de batran esti, ci atitudinea pe care o ai fata de viata si ce se intampla in jurul tau: serialul pe care il privesti, mancarea pe care o gatesti pentru oamenii din jur, muzica si arta care te misca, locurile in care-ti place sa calatoresti.

Ati calatorit foarte mult: Asia de Sud-Est, Singapore, Taiwan, Thailanda, China, Japonia, Orientul Mijlociu, SUA, Spania. Cum v-ai ales destinatiile? Au fost alegeri aleatoare sau specifice?

Am vrut sa calatoresc in toate culturile, pentru a vedea daca exista diferente mari in atitudinea oamenilor fata de imbatranire. Si am descoperit ca regasim ca fiind universal valabil cultul tineretii! Oriunde mergeti, ideea de a imbatrani sau chiar de a arata mai "in varsta" provoaca teama, rusine, vina, teama si dezgust. Chiar si in anumite parti ale lumii, cum ar fi Asia, care se presupune ca "se inchina" persoanelor in varsta. Coreea de Sud, de exemplu, are acum cele mai avansate niveluri de chirurgie estetica si cosmetica antiaging din lume - si asta nu s-ar intampla intr-o societate in care oamenii se simt confortabil cu imbatranirea!

Ati facut de cateva ori trimiteri la opinia lui Zuckenberg exprimata public la un moment dat, cum ca ca "tinerii sunt pur si simplu mai destepti". Ati incercat sa dovediti in "Bolder" ca acest lucru nu este neaparat adevarat sau general valabil. Daca v-ati intalni personal cu Zuckenberg, ce i-ati spune?

El a afirmat asta mai demult, cand avea vreo douazeci si ceva de ani. Acum cu siguranta, este putin mai in varsta, asa ca mi-ar placea sa-l intreb daca el simte cumva cum devine mai prost cu fiecare an care trece ?! :)

Ati experimentat "costumul de imbatranire" de la Universitatea South Bank si ati vazut cum este sa fii in mod real batran si bolnav, avand abilitatile si simturile de baza modificate dramatic, de la ingreunarea mersului pe jos pana deteriorarea auzului si vazului. Apoi, v-ati instalat aplicatia de reamintire a iminentei mortii pe iPhone (We Croak), ati vizitat batrani institutionalizati cu declin fizic si cognitiv grav, chiar si dementa. Cu toate acestea, indiferent cat de dramatice au fost aceste experimente, ati incercat sa vedeti partile pozitive si ludice ale imbatranirii. Credeti ca aceste tipuri de control ale realitatii ar putea fi utile si necesare pentru tineri? Spun asta pentru ca, pentru multi tineri, batranetea este ceva atat de indepartat, incat aproape ca nu exista pentru ei insisi. Se intampla doar altora si evita proiectarea acestei imaginii. Practic, nu suntem niciodata pregatiti suficient pentru imbatranire...

Cred ca este esential sa fii cinstit si deschis fata de imbatranire. Asta inseamna a te confrunta si a pregati pentru dezavantajele imbatranirii, care variaza de la declin fizic la moarte. Constientizand partea mai intunecata, vom fi mai capabili sa imbratisam partea mai frumoasa a imbatranirii.

De asemenea, cea mai buna modalitate de a imbatrani bine este sa va ganditi pe termen lung si sa va pregatiti. Si nu puteti face asta daca ingropati capul in nisip!

V-ati intalnit cu TV starul libanez, simpatica batranica "Jaco", ati fost la Varsovia la cel mai tare party de varstnici, ati intalnit o multime de oameni imbatranind fericiti la locurile lor de munca din Asia, fie ca soferi de autobuz sau muncitori, ati participat la clasele de initiere in tehnologie pentru batrani, ati participat la o sesiune de graffitti pe strada in Spania, cu un un grup de "bunicute" rebele si amuzante. Putem spune ca avem ambele tipuri de batrani - unii activi si fericiti si, de asemenea, altii uraciosi si suparati pe toata lumea... La sfarsitul zilei, oamenii sunt doar diferiti, asa ca imbatranesc in mai multe moduri...

Categoric! Acest lucru m-am straduit sa il subliniez in cartea mea: ca nu exista o singura modalitate de imbatranire. Suntem cu totii diferiti - la orice varsta. Imbatranirea nu este o alegere binara, de tipul - intre orbire si salivare, intre a fi vedeta pe Instagram sau a te ingropa definitiv la azil. Pentru a evita abordarea imbatranirii precum un joc de noroc cu castigatori si perdanti, trebuie sa o prezentam si cunoastem in totalitatea sa, in toate nuantele sale. Asta inseamna si expunerea celor mai interesante personaje, fara insa a-i transforma intr-un standard de aur, de neatins.

Credeti ca discriminarea pe motive de varsta ar putea deveni o amenintare reala pentru omenire? La urma urmei, cu totii imbatranim, deci aceasta discriminare este destul de ciudata, deoarece se aplica pana la urma, tuturor.... si discriminatorilor, ceva mai tarziu, in viata...

Este deja o mare amenintare. Ageismul este actul final al auto-vatamarii, pentru ca toti imbatranim, asa cum ati spus. Este, de asemenea, o profetie de auto-implinire, deoarece adorarea tinerilor si imbatranirea denigrarii ne determina sa facem cumva ca sa imbatranim... "mai putin". Am facut multe pentru a combate rasismul si sexismul; a venit timpul sa facem acelasi lucru impotriva discriminarii pe criterii de imbatranire.

Ne-ati oferit argumente documentate ca oamenii devin mai generosi odata cu imbatranirea si ne-ati dat cateva exemple frumoase in "Bolder". Considerati aceasta caracteristica o incurajare plina de speranta pentru pensionarii care poate ca se considera inutili, poate chiar o povara? Care este sfatul dvs. pentru ei?

Cred ca asta ne ofera speranta tuturor. Pentru ca, daca populatia imbatraneste, atunci proportional mai multi dintre noi vor simti un val altruist. Si da, este o veste buna in special pentru oamenii care nu mai lucreaza pentru bani, deoarece le da un scop mai inalt in viata.

Sfatul meu este de a trata fiecare etapa a vietii ca pe un proces de deschidere a unor usi, mai degraba, decat de inchidere a lor. Dar sa incercam sa cultivam generozitatea si altruismul la toate varstele si de asemenea, sa realizam faptul ca a sluji altor oameni este nu numai un bine pentru acesti oameni, ci si pentru noi insine. Acest bine te va face mai fericit si mai sanatos.

Mi-a placut foarte mult experimentul Humanitas, consider ca este o idee stralucita (o institutie pentru varstnici gazduieste gratuit studenti in schimbul petrecerii a minim o ora impreuna, spatii comune, servirea meselor principale in comun, etc.), dar dupa cum ati mentionat, aplicarea gresita duce la rezultate ineficiente, cum ar fi de exemplu in Franta. Ce alte proiecte pot aduce impreuna generatiile?

Cred ca festivalurile muzicale sunt un exemplu excelent al generatiilor care se reunesc din ce in ce mai mult. Ar trebui sa avem mai multe cursuri pentru oameni de toate varstele care sa invete lucruri noi, de la dans, la programe de computer. De asemenea, am putea schimba mentalitatea inca din scoli, astfel incat copiii sa interactioneze mult mai mult cu alti copii, de diferite varste. Statuarea segregarii pe varste si generatii se petrece inca de pe bancile scolii.

Poti sa iti schimbi viziunea de viata la orice varsta? Sau uneori e prea tarziu?

Probabil ca da, devine mai greu sa depasesti constrangerile legate de varsta mai tarziu in viata. Cu totii ar trebui sa incercam sa imbratisam o perspectiva mai bogata si mai optimista asupra imbatranirii cat mai de tineri. Dar nu este niciodata prea tarziu.

Credeti ca progresul tehnologiei si gadget-urile devin factori de stres si frica pentru persoanele in varsta? Cum putem lupta cu aceste temeri?

Nu, nu cred. Noua tehnologie reprezinta un instrument uimitor, care ne ajuta sa profitam la maximum de vietile noastre mai lungi. Social media le permite oamenilor sa redefineasca ceea ce inseamna viata la o varsta inaintata. De asemenea, le ofera varstnicilor un acces incredibil la invatare, lucruri noi si conexiune sociala, dar le confera de exemplu si o voce politica. Poate ca cei foarte batrani se pot lupta cu tehnologia, dar acesta este un segment din ce in ce mai redus al populatiei - pentru ca urmatorul val de 80 de ani va fi doar despre tehnologie. Multi oameni au inteles si sunt deja conectati la asta.

Social media este locul ideal pentru asa numitii "haters" care isi manifesta liber opiniile antiaging, uneori cu o destul de mare sustinere daca nu directa, macar tacita. Remarci antiaging sunt primite cu rasete si se face haz pe aceasta tema pe multe pagini cu mare popularitate. Pe de alta parte, remarcile sexiste sau rasiste deja nu mai au sustinere din partea tinerilor, ceea ce este minunat. Cum putem lupta eficient cu aceasta tendinta de discriminare pe criterii de varsta?

Martin Luther King spunea: "Intunericul nu poate scapa de intuneric; numai lumina il poate elimina. Ura nu poate distruge ura; numai dragostea poate face acest lucru ". Singura modalitate de a-i invinge pe manipulatorii stereotipurilor negative este de a lupta cu ajutorul adevarului pozitiv. Prin schimbarea limbajului nostru, a ceea ce publicam pe social media, a modului in care formulam mesajele publicitare, continutul de tip televiziune si filme - schimband aceste lucruri precum si contracarea abordarii de tip "batranetea este grea si cumplita" cu povesti mai realiste si pline de speranta.

Pe de alta parte, avem nevoie de legi mai multe in privinta ageism-ului. Avem, de asemenea, nevoie de campanii indraznete de constientizare publica, care fac ca discriminarile pe criterii de varsta sa fie inacceptabile din punct de vedere social - asa cum am facut cu sexismul si rasismul. Trebuie sa aducem impreuna generatiile pentru a reduce prejudecatile si pentru a promova intelegerea. In plus, trebuie sa nu mai mintim cu privire la varsta noastra si sa incepem sa o proclamam cu mandrie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Photo credit portret Carl Honore: Madeleine Alldis