Este aproape un an de cand am aflat ca am ramas insarcinata cu primul copil, nu am fost foarte fericita la inceput caci imi era frica de nastere, iar la asta au contribuit toate povestile despre nastere pe care le-am auzit, inclusiv de la mama mea. De asta am si luat decizia de a naste la un spital privat, in speranta ca acolo o sa fie mai putin traumatizant decat ar fi in spitalele de stat. Pe parcurs a inceput sa dispara frica si sa accept ca bebe trebuie sa vina pe lume, nu poate ramane vesnic in burtica, ca sunt dureri foarte mari, eram impacata si ma pregateam psihic pentru nastere normala, nu m-am gandit nici un moment sa apelez la cezariana. La un momendat aflu de la doamna doctor ca ea pe 24 iunie pleaca in concediu, asta m-a nelinistit chiar daca dpn. era pe 15 fiindca stiam ca poate trece cu 2 saptamani peste termen. Atunci m-am gandit ca ar fi bine sa mai vorbesc cu un doctor in caz ca nu nasc pana pleaca doamna doctor care imi monitoriza sarcina, insa nu stiu de ce nu am facut lucrul asta, probabil cu gandul ca nu o sa trec peste termen si totul o sa fie bine. Cu sarcina nu am avut nici o problema, totul a decurs normal insa trec de dpn 15 iunie, iar la controlul de pe 16 mi-a spus ca mai este putin lichid amniotic si ca ar fi mai bine sa facem cezariana, ca e risc pentru bebe si ca mi-ar fi foarte greu sa nasc normal. Asa am ajuns la cezariana, cu toate ca nu mi-am dorit si desi m-am gandit pana in ultimul moment sa mai cer o parere nu am facuto. As fi vrut mai mult sprijin din partea mamei si a sotului dar in primul rand nu ma pot ierta pe mine ca nu am avut curajul sa ma duc sa mai cer o parere chiar cu riscul de a naste la stat. Nu ma pot ierta ca nu am lasat-o pe micuta mea sa decida cand vrea sa-si faca aparitia si oricat ma bucur ca suntem bine amandoua nu gasesc o motivatie care sa ma faca sa accept ca am facut cezariana si sa trec peste.
1 răspunsSunt normale toate aceste ganduri, emotii si sentimente, dar ele nu ar trebui sa dureze mai mult de 6 luni dupa nastere; daca au trecut mai mult de 6 luni, poate este util sa consultati un psiholog pentru cateva sedinte, sa incepeti de asemeni activitatea fizica zilnica si sa incercati sa va ocupati putinul timp liber cu o activitate care sa va faca placere, in afara de cea de proaspata mamica.