Anxietate, stari de nervozitate
Buna ziua
Am nascut acum doi ani o fetita minunata. A doua zi dupa nastere inca eram in spital internata cand sotuL a venit seara in vizita la mine si a spus ca el trebUIE sa plece in cursa (este sofer de camion si am inteles).Pe urma la o jumatate de ora dintr-o data am inceput sa plang si l-am chemat inapoi si de atunci a inceput greul pentru mine.
Am ajuns acasa si toata lumea sarea deja pe mine cu sfaturi si pe mine asta m-a bulversat, nimic din ce faceam nu era bine, numai cum ziceau ei era bine. Si pe mine asta m-a dat pe cap pentru ca nu puteam sa-i comentez nimic mamei soacre. Si am tot tinut in mine. Am avut ceva probleme dar nu foarte grave cu tiroida dar acum sunt pe tratatment cu euthyrox de 50 mg si merge bine, analizele au iesit bine.
Problema este de fapt ca mie nu-mi place singuratatea, chit ca sunt cu fetita mea acasa, dar pe mine ma omoara gandul ca sotul nu este ca este plecat ca trebuie sa ma descurc singura, aceeasi rutina in fiecare zi, fetita mea este foarte mamoasa si nu vrea sa stea cu nimeni. In concluzie eu eram inainte mereu cu zambetul pe buze, radeam nu-mi faceam probleme, mereu ma aranjam, ma machiam, acum nu mai am chef de nimic.
Cum eram acum doi ani si cum sunt acum... mi-am mai revenit dar nu in totalitate....si am momente cand sunt asa mai depresiva seara, mai beau cat un ceai de somn linistit si ma linisteste si adorm. Mereu ma gandesc ca am datorii, ca este greu, sotul plecat eu nu muncesc deocamdata, ca nu ne ajung banii...nu ma pot relaxa sa ma bucur de nimic. Eu de fire sunt foarte sensibila si ma panichez foarte usor, am fost la un control psihologic dar mi s-a zis ca nu am nimic, ca sa mi se dea ceva medicatie, mi s-a zis ca trebuie sa ma autodepasesc sa ma regasesc eu singura, totusi m-am gandit sa va scriu sa mai cer o parere.....Ce am de facut?
1 răspuns
