Administrarea medicamentelor antihipertensive i-a ajutat chiar și pe cei mai fragili pacienți vârstnici să trăiască mai mult, potrivit unui studiu¹ amplu realizat în Italia.

Deși se cunoaște faptul că medicamentele pentru hipertensiune arterială (HTA) au rol de protecție, în general, în rândul persoanelor în vârstă, oamenii de știință implicați în studiu au încercat să afle dacă acestea își păstrează rolul protector la pacienții fragili, cu multe alte afecțiuni medicale.

Cercetătorii au analizat date de la aproape 1,3 milioane de persoane cu vârste de 65 de ani și mai mari (vârsta medie fiind 76 de ani) din regiunea Lombardiei din nordul Italiei, care au avut prescrise trei sau mai multe medicamente pentru tensiunea arterială în perioada 2011-2012. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Examinând baza de date a sistemului sanitar public, autorii studiului au calculat procentul de timp pentru următorii șapte ani (sau până la moarte) în care fiecare persoană a continuat să primească medicamentele. Deoarece aproape toate medicamentele erau gratuite sau costau puțin și erau distribuite de serviciul public de sănătate, acest lucru a corespuns aproximativ cu expresia de „aderență la tratament”.

Pentru a privi separat rezultatele în rândul persoanelor în vârstă cu diferite afecțiuni medicale, cercetătorii au comparat aproximativ 255.000 de persoane care au decedat în timpul urmăririi de 7 ani cu grupurile de control adaptate la vârstă, sex și starea de sănătate care au supraviețuit și le-au împărțit în patru grupuri de stare de sănătate: bun, mediu, precar sau foarte precar.

Antihipertensivele funcționează, dar trebuie luate conform prescripției

Probabilitatea decesului peste 7 ani a fost de 16% pentru persoanele cu o stare de sănătate bună la începutul studiului. Probabilitatea mortalității a crescut progresiv până la 64% pentru cei cu o sănătate foarte slabă.

În comparație cu persoanele cu aderență foarte scăzută la tratamentul cu antihipertensive (pastilele distribuite acoperă mai puțin de 25% din perioada de timp), persoanele cu aderență ridicată (mai mult de 75% din perioada de timp acoperită) au fost cu 44% mai puțin susceptibile să moară dacă au început studiul într-o stare de sănătate bună și cu 33% mai puțin susceptibile dacă la începutul studiului erau într-o stare de sănătate foarte precară.

Un model similar a fost observat în ceea ce privește decesele de cauză cardiovasculară. Cel mai mare beneficiu în ceea ce privește supraviețuirea s-a observat în rândul persoanelor care la începutul studiului aveau o stare sănătate bună, iar cel mai modest beneficiu a fost la cei care la început aveau o stare sănătate foarte precară.

Constatarile studiului sugerează cu siguranță că, până și la persoanele foarte fragile, tratamentul antihipertensiv reduce riscul de deces; cu toate acestea, beneficiile pot fi mai mici in acest grup, afirmă cercetătorii.

Indiferent de starea de sănătate inițială a unei persoane, beneficiile legate de supraviețuire au fost cele mai mari la cei care au primit medicamente pentru tensiune arterială pentru a acoperi mai mult de 75% din perioada de urmărire, comparativ cu cei cu niveluri intermediare (25-75%) sau scăzute (mai puțin de 25%) din acoperire, subliniind importanța utilizării consecvente a medicamentelor pentru tensiunea arterială.

Oamenii de știință sunt de părere că medicii trebuie să facă tot posibilul să încurajeze și să sprijine pacienții să-și ia antihipertensivele prescrise, deoarece aderența la tratament este crucială pentru a obține beneficiile.

Cu ce medicamente se tratează hiperstensiunea arterială

HTA poate duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi atac de cord, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral și boli de rinichi. Tratarea timpurie a tensiunii arteriale este importantă în prevenirea acestor probleme și a altora.

Medicii recomandă în primă instanță o schimbare a stilului de viață, cu adoptarea unei alimentații echilibrate, mai puțină sare în mâncăruri, evitarea fumatului și administrarea unor complexe nutraceutice pe bază de acizi grași Omega 3 din pește de mare adâncime. 
Însă la mulți pacienți este nevoie de administrarea unor medicamente antihipertensive sau a unor combinații de antihipertensive în funcție de cum răspunde pacientul la tratament sau de bolile asociate. Antihipertensivele sunt împărțite în mai multe categorii:

Diuretice

Diureticele (clorotiazidă, furosemidă etc.) sunt unele dintre cele mai utilizate medicamente pentru tratarea tensiunii arteriale mari. Acestea ajută rinichii să scape de excesul de apă și sare, reducând volumul de sânge care trebuie să treacă prin vasele de sânge, ceea ce reduce și tensiunea arterială.

Beta-blocante

Beta-blocantele (bisoprolol, succinat de metoprolol, propranolol etc.) funcționează prin blocarea acțiunilor substanțelor chimice din corpul care stimulează inima. Astfel, inima pompează mai puțin sânge prin vasele cu fiecare bătaie, deci tensiunea arterială scade.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

IECA (benzepril, captopril, enelapril etc.) împiedică organismul să producă un hormon numit angiotensină II, care determină îngustarea vaselor de sânge. Aceste medicamente scad tensiunea arterială, ajutând vasele de sânge restrânse să se extindă pentru a permite să treacă mai mult sânge.

Blocante ale receptorilor angiotensinei II

Această clasă de medicamente din care fac parte candesartanul, eprosartanul, irbesartanul protejează vasele de sânge de angiotensina II. Pentru a îngusta vasele de sânge, angiotensina II trebuie să se lege cu un receptor, iar aceste antihipertensive împiedică acest lucru. 

Blocante ale canalelor de calciu

Blocantele canalelor de calciu (amlodipină, diltiazem, felodipină) îl împiedică să intre în celulele musculare netede ale inimii și ale vaselor de sânge. Acest lucru face ca inima să bată cu mai puțină forță și ajută vasele de sânge să se relaxeze. Ca urmare, tensiunea arterială scade.

Alfa-blocantele

Alfa-blocantele (doxazosin, prazosin, terazosin) funcționează prin împiedicarea catecolaminelor de la a se lega la receptorii alfa. Drept urmare, sângele poate curge mai liber prin vasele de sânge, iar inima bate normal, ceea ce ajută la scăderea tensiunii arteriale.

Alfa-beta-blocante

Alpha-beta-blocante (carvedilol, labetalol) au un efect combinat: blochează legarea hormonilor catecolaminei atât la receptorii alfa cât și la cei beta. Prin urmare, pot reduce constricția vaselor de sânge, așa cum o fac și alfa-blocantele și încetinesc ritmul și forța bătăilor inimii, la fel ca beta-blocantele.

Antiadrenergice cu acțiune centrală

Aceste medicamente (metildopa, clonidina, guanfacina etc.) împiedică creierul să trimită mesaje către sistemul nervos prin care să îi spună să elibereze catecolamine. Drept urmare, inima nu pompează la fel de tare și sângele curge mai ușor, scăzând tensiunea arterială.

Vasodilatatoare

Vasodilatatoarele (hidralazină, minoxidil) relaxează mușchii din pereții vaselor de sânge, lărgindu-le și permițând sângelui să curgă mai ușor prin ele. 

Antagoniști ai aldosteronului

Antagoniștii aldosteronului (eplerenonă) funcționează prin blocarea unei substanțe chimice numite aldosteron, ceea ce reduce cantitatea de lichide pe care corpul le reține, ajutând la scăderea tensiunii arteriale.

Inhibitori de renină

Un tip mai nou de medicamente pentru tensiunea arterială sunt inhibitorii de renină (aliskiren), care blochează o substanță chimică din corpul numită renină. Această acțiune ajută la lărgirea vaselor de sânge, ceea ce reduce tensiunea arterială.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Daily - Blood pressure medications help even the frailest elderly people live longer
https://www.sciencedaily.com/releases/2020/06/200608092947.htm
1. Studiul „Antihypertensive Treatment in Elderly Frail Patients”, apărut în Hypertension, 2020; DOI: 10.1161/HYPERTENSIONAHA.120.14683, autori: Federico Rea et al.
Healthline - A List of Blood Pressure Medications
https://www.healthline.com/health/high-blood-pressure-hypertension-medication