Hepatita B si meseriile care cresc riscul de infectare
Hepatita B si meseriile care cresc riscul de infectare
Hepatita B si meseriile care cresc riscul de infectare
Potrivit datelor de la Centrul European pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (ECDC), cam 257 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de hepatita cronică de tip B. Aceasta este o boală provocată de infectarea cu virusul hepatitei B, unul dintre cele mai rezistente microorganisme. Anumite persoane au, prin prima meseriei, un risc mai mare de infectare.
Virusul hepatitei B poate supraviețui pe diverse suprafețe până la 7 zile și nu este distrus decât la o temperatură mai mare de 120 de grade. În toată această perioadă, poate cauza infectarea persoanelor care nu sunt vaccinate. Discutăm în cele ce urmează despre cum ajunge virusul de la o persoană la alta și cine are risc mai mare de a se îmbolnăvi de hepatita B.
Cum se transmite virusul hepatitei B?
Virusul se transmite de la mamă la făt în timpul nașterii naturale sau la adulți, prin contactul cu sânge, salivă, secreții menstruale, vaginale sau lichid seminal infectate, prin răni deschise sau mucoase. Virusul hepatitei B poate ajunge în corp și prin ace sau seringi infectate în cadrul unei unități medicale sau în timpul consumului de droguri. Perioada de incubație a virusului poate fi între 30 și 180 de zile, însă media este de 75 de zile. Acesta se depistează în corp la 30‑60 de zile de la infectare.
Pentru că rezistă mult pe suprafețe, virusul hepatitei B poate ajunge în corp și prin instrumente infectate și nesterilizate la manichiură, pedichiură, stomatolog sau în timpul unor proceduri medicale cu instrumente contaminate și insuficient sterilizate.
Virusul poate fi distrus dacă este expus timp de 20 de minute la 121 de grade sau timp de 10 minute unei soluții de hipoclorit de sodiu. Există și alte modalități chimice sau prin expunere la ultraviolete de a-l distruge. Riscul ca infecția să se transforme în hepatita B cronică este mai mare la copiii care se infectează în primul an de viață: 80‑90%. La adulți, sub 5% dintre cei care contractează virusul hepatitei B fac hepatita B cronică.
Persoanele cu cel mai mare risc de hepatita B
Anumite grupe de populație sunt mai în pericol să se infecteze cu virusul hepatitei B. Cele mai expuse riscului de infectare sunt persoanele care fac dializă, apelează la transfuzii, sunt în închisoare, își injectează droguri, au mai mulți parteneri sexuali sau cele care călătoresc în zone recunoscute pentru numărul mare de bolnavi de hepatită B. Dintre profesii, una dintre cele mai expuse este reprezentată de personalul medical sau orice altă meserie care presupune contactul frecvent cu sânge sau produse din sânge.
Astfel, intervențiile de urgență, descarcerările, acordarea primului ajutor pot crește riscul de infectare la persoanele care nu s-au vaccinat. Însă vaccinarea previne hepatita de tip B. La fel și administrarea vaccinului de imunoglobuline în maximum 24 de ore de la procedura prin care o persoană ar fi putut intrat în contact, prin sânge sau mucoase, cu fluide corporale infectate.
Cum poți reduce riscul de infectare cu virusul hepatitei B la locul de muncă?
Dacă ai o meserie care te expune la infectarea cu virusul hepatitei B, respectarea normelor prevăzute de medicina muncii ar trebui să fie suficiente pentru prevenirea îmbolnăvirii. Concret, se recomandă următoarele:
- Evitarea contactului direct cu sângele altei persoane;
- Purtarea mănușilor atunci când contactul cu sângele unei persoane nu poate fi evitat;
- Purtarea mănușilor în timpul atingerii cavității bucale a unei persoane, a ochilor, a nasului, a organelor genitale ori a unei răni deschise - orice cadru medical e obligat să poarte mănuși atunci când intră în contact cu sângele sau fluidele corporale ale unui pacient;
- De asemenea, vaccinarea împotriva hepatitei B este recomandată persoanelor care lucrează în spitale sau care intră, prin prisma meseriei, în contact cu sângele sau fluidele corporale ale altor persoane.
- Dacă suferi de hepatită B, este obligatoriu să comunici acest aspect angajatorului, dar și celor cu care lucrezi, astfel încât riscul de infectare a altora să fie cât mai redus. Precauția este cea mai importantă și pentru prevenirea contractării virusului, dar și pentru reducerea riscului de transmitere a acestuia.
Când se poate face vaccinul pentru hepatita B la copii și adulți?
Vaccinul împotriva hepatitei B poate fi administrat atât copiilor, cât și adulților, în funcție de circumstanțele în care se află fiecare persoană.
La copii
Prima doză este administrată la scurt timp după naștere (de obicei, în primele 24 de ore), chiar în spital. Doza următoare se face la vârsta de 2 luni, doza a treia la 4 luni, iar doza a patra la 11 luni. Nou-născuții cu greutate sub 2 kg pot necesita un program ușor diferit. Ei primesc prima doză imediat după naștere, urmată de o serie completă de trei doze după ce ating greutatea normală.
La adulți
Persoanele nevaccinate anterior fac o doză, apoi doza a doua la o lună după prima doză, iar doza a treia la 6 luni după prima doză. Pentru cei care au nevoie rapidă de protecție (de exemplu, călătorii), se pot face trei doze în decurs de 21 de zile, cu un rapel la 12 luni.
La majoritatea persoanelor sănătoase, trei doze sunt suficiente pentru a oferi imunitate pe termen lung (peste 20 de ani sau chiar pe viață). Pentru cei cu sistem imunitar compromis, poate fi necesară testarea anticorpilor post-vaccinare și administrarea de rapeluri, dacă nivelul de protecție scade. Vaccinul este foarte sigur și eficient, fiind considerat esențial în prevenirea infecției cu virusul hepatitei B.
Dacă te-ai îmbolnăvit de hepatita B, cum te tratezi?
Tratamentul hepatitei B depinde de tipul infecției: acută sau cronică. Gestionarea se face sub supravegherea unui specialist, cum ar fi un hepatolog sau un gastroenterolog.
Hepatita B acută
Majoritatea cazurilor de hepatită B acută (infecție pe termen scurt) nu necesită tratament specific, deoarece organismul poate elimina virusul pe cont propriu. În acest caz, managementul constă în:
- Odihnă, pentru a ajuta organismul să lupte împotriva virusului;
- Hidratare și nutriție - este important să consumi suficiente lichide și să ai o dietă echilibrată;
- Evitarea alcoolului, pentru a proteja ficatul de alte surse de stres;
- Monitorizare medicală, pentru a evalua funcția hepatică și a detecta posibile complicații.
Hepatita B cronică
Pentru infecțiile cronice (care durează mai mult de 6 luni), scopul tratamentului este de a preveni complicațiile precum ciroza și cancerul hepatic. Tratamentul pentru hepatita B cronică poate include medicamente antivirale, monitorizare pe termen lung și schimbări în stilul de viață:
- Analogii nucleozidici (cum ar fi tenofovir sau entecavir) reduc replicarea virusului și protejează ficatul.
- Interferon alfa pegylat este folosit în unele cazuri, mai ales la tineri, pentru a stimula sistemul imunitar să combată virusul. Este administrat prin injecție și poate avea efecte secundare semnificative.
- Testele de sânge se fac pentru a verifica funcția hepatică și nivelurile virale (ADN-ul virusului hepatitic B).
- Elastografia hepatică (FibroScan) se face pentru a evalua gradul de fibroză hepatică.
- Screening-ul pentru cancerul hepatic presupune ecografii și măsurarea nivelului de alfa-fetoproteină (AFP).
- Dieta sănătoasă, bogată în fructe, legume, proteine slabe și carbohidrați complecși este de folos.
- Renunțarea la alcool este indicată pentru a preveni agravarea leziunilor hepatice.
- Vaccinarea pentru alte forme de hepatită (A) este, de asemenea, utilă, pentru a proteja ficatul de alte infecții.
Cazuri severe: transplantul hepatic
În cazurile avansate de insuficiență hepatică sau de cancer hepatic, poate fi necesar un transplant de ficat. Transplantul de ficat este considerat o intervenție extrem de eficientă pentru pacienții cu boli hepatice terminale sau cu complicații severe ale afecțiunilor hepatice, inclusiv hepatita B. Succesul său depinde de starea generală a pacientului, calitatea organului transplantat și managementul postoperator. Supraviețuirea la 1 an după transplant este de aproximativ 85-90%, iar supraviețuirea la 5 ani este în jur de 70-75%.
Majoritatea pacienților raportează îmbunătățiri semnificative în calitatea vieții, cu reducerea simptomelor și revenirea la activități normale. Pacienții cu transplant primesc tratamente antivirale (de exemplu, tenofovir sau entecavir) și imunoglobuline hepatitice B pentru a preveni reinfectarea ficatului transplantat. Această combinație a redus semnificativ riscul de recidivă.
De menționat că pacienții aflați într-o stare generală mai bună au șanse mai mari de succes, iar medicamentele imunosupresoare și antiviralele joacă un rol crucial în prevenirea respingerii organului și a reinfectării. Deși este eficient, transplantul de ficat implică și riscuri, precum anumite complicații chirurgicale (sângerare, infecții, probleme vasculare), respingerea organului (necesită ajustarea imunosupresoarelor sau reinfectarea cu hepatita B (dacă tratamentul antiviral nu este urmat strict).
Consultație medicală regulată
Este esențial ca persoanele cu hepatită B cronică să aibă parte de monitorizare regulată și să urmeze recomandările medicului pentru a preveni complicațiile și pentru a gestiona eficient boala. Monitorizarea este realizată printr-o combinație de teste de laborator, imagistică și evaluare clinică periodică, care presupun evaluarea funcției hepatice, măsurarea încărcăturii virale (ADN VHB), evaluarea antigenului și anticorpilor, evaluarea fibrozării hepatice, evaluare clinică și imagistică. În funcție de rezultatele monitorizării regulate, se poate decide inițierea sau ajustarea terapiei antivirale, precum și alte măsuri terapeutice.
În final, mai trebuie spus că TherVacB, un nou vaccin terapeutic pentru hepatita cronică B, a intrat în studiile clinice inițiale în 2024. Acesta este dezvoltat ca o alternativă potențială la terapiile existente, având scopul de a stimula răspunsul imun specific împotriva virusului hepatitic B. În prezent, studiile clinice includ faza Ia, concentrându-se pe siguranță și răspuns imunologic la participanții sănătoși și la pacienți cu hepatită B cronică.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
ECDC - Hepatitis B - Annual Epidemiological Report for 2022
https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/hepatitis-b-annual-epidemiological-report-2022
Cleveland Clinic - Hepatitis B
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4246-hepatitis-b
TherVacB - TherVacB – A THERAPEUTIC VACCINE TO CURE HEPATITIS B
https://www.thervacb.eu/
Te-ar mai putea interesa și...
