Unele date sugerează că persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) pot avea un risc crescut de accident vascular cerebral ischemic.

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o întrerupere a alimentării cu sânge a creierului, care are ca rezultat deteriorarea țesutului cerebral sau chiar decesul. Accidentele vasculare cerebrale sunt a cincea cauză principală de deces la nivel mondial. 

Accidentele vasculare cerebrale sunt clasificate ca fiind ischemice sau hemoragice. În cazul unui accident vascular cerebral ischemic, un cheag de sânge sau o acumulare de placă blochează alimentarea cu sânge a creierului. Într-un accident vascular cerebral hemoragic, un vas de sânge se sparge în creier.

Anumiți factori cresc riscul de accident vascular cerebral, cum ar fi unele boli, inclusiv diabetul, hipertensiunea arterială, colesterolul ridicat sau bolile de inimă. Factorii de stil de viață pot crește, de asemenea, riscul de AVC, inclusiv o dietă bogată în grăsimi saturate și sare, inactivitatea fizică, obezitatea, consumul excesiv de alcool și fumatul. Alți factori de risc nu pot fi modificați, cum ar fi vârsta ori istoricul familial.

Cercetările sunt în curs de desfășurare și cu privire la riscul crescut de accident vascular cerebral pentru persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală. Oamenii de știință sunt interesați să înțeleagă modul în care și alte afecțiuni ar putea influența riscul de accident vascular cerebral al unei persoane, iar unii dintre aceștia s-au concentrat pe tulburarea obsesiv-compulsivă.

Accidentul vascular cerebral ischemic este mai frecvent la persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă

Un studiu¹ apărut în jurnalul medical Stroke a încercat să stabilească dacă tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi un factor de risc separat pentru apariția unui accident vascular cerebral. Autorii explică faptul că cercetările anterioare arată că persoanele cu TOC au adesea alți factori de risc pentru accident vascular cerebral, cum ar fi obezitatea și diabetul de tip 2. Cu toate acestea, savanții afirmă că legăturile dintre TOC și accidentul vascular cerebral au fost prea puțin investigate.

Oamenii de știință au colectat date din baza de date națională de cercetare a asigurărilor de sănătate din Taiwan (NHIRD). Persoanele incluse în eșantion aveau vârste de 20 de ani sau mai mult, fără antecedente de accident vascular cerebral. Participanții au fost toți diagnosticați cu tulburare obsesiv-compulsivă de către un psihiatru certificat între 2001 și 2010. 

Un total de 28.064 de persoane cu TOC au fost implicate în studiu, oamenii de știință colectând, de asemenea, informații despre medicamentele antidepresive pe care medicii le prescriu uneori pentru TOC. Acest grup a fost asociat cu un grup de control, ținând cont de vârstă, sex, zona de reședință, veniturile și alte probleme de sănătate existente.

Cercetătorii au descoperit că accidentul vascular cerebral ischemic a fost de peste trei ori mai frecvent la participanții cu tulburare obsesiv-compulsivă decât la cei fără această afecțiune. Această corelație a fost cea mai pronunțată pentru persoanele de peste 60 de ani.

Tulburarea obsesiv-compulsivă a rămas un factor de risc pentru AVC chiar și după ajustarea analizei pentru a lua în considerare alți factori de risc, cum ar fi fumatul, obezitatea, bolile de inimă, hipertensiunea, diabetul de tip 2 și colesterolul ridicat.

Cu toate acestea, investigatorii au concluzionat că nu a existat un risc crescut de accident vascular cerebral hemoragic în rândul celor cu TOC. În mod similar, nu au identificat nicio legătură între antidepresive și riscul de accident vascular cerebral. Autorii notează că relația dintre antidepresive și AVC a fost neconcludentă până în prezent și că sunt necesare cercetări suplimentare.

Potrivit cercetătorilor, faptul că antidepresivele nu au afectat riscul de accident vascular cerebral a fost o surpriză. Având în vedere că medicamentele sunt utilizate pentru a atenua simptomele tulburării obsesiv-compulsive, ar fi fost de așteptat ca acestea să aibă legătură cu un oarecare risc de accident vascular cerebral, dar nu a fost cazul.

Cercetătorii spun că studiul a avut anumite limitări. De exemplu, nu a fost posibil să se demonstreze că TOC a provocat accidentul vascular cerebral. De asemenea, există posibilitatea ca nu fiecare accident vascular cerebral care a avut loc să fi fost înregistrat, deoarece doar cei care au solicitat tratament au fost analizați în timpul colectării datelor.

În mod similar, unii factori care au contribuit nu au putut fi identificați, inclusiv severitatea tulburării obsesiv-compulsive, factorii de mediu și istoricul familial. Un aspect pe care studiul de față nu l-a putut aborda este dacă expunerea la alte tratamente psihosociale de succes pentru TOC, cum ar fi terapia de acceptare și angajament, poate reduce riscul de accident vascular cerebral, deoarece acestea reduc simptomele TOC. 

Fără aceste cunoștințe, nu este clar ce ar trebui să facă un pacient cu aceste informații, spun oamenii de știință. Studiul le oferă celor care se confruntă cu tulburarea obsesiv-compulsivă un motiv de îngrijorare, însă nu și o soluție pentru această problemă. Cu toate acestea, studiul oferă dovezi de calitate cum că TOC este un factor de risc potențial pentru accident vascular cerebral ischemic. 

În concluzie, descoperirile susțin ipoteza că pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă, în special adulții de vârsta a doua și a treia sunt mai predispuși să dezvolte un accident vascular cerebral ischemic cu debut nou mai târziu în viață, comparativ cu persoanele fără tulburare obsesiv-compulsivă.

Cum se tratează tulburarea obsesiv-compulsivă?

Această afecțiune se tratează în general prin terapie cognitiv-comportamentală. În timpul ședințelor de tratament, pacienții sunt expuși la situațiile de care se tem sau la imagini care se concentrează pe obsesiile lor, ceea ce duce inițial la creșterea anxietății. Pacienții sunt instruiți apoi să evite comportamentul compulsiv obișnuit (aspect cunoscut sub numele de „prevenirea răspunsului”). Rămânând într-o situație de care se tem și observând că nu se întâmplă nimic rău, pacienții învață că gândurile lor înfricoșătoare sunt doar gânduri, nu realitatea.

Tulburarea obsesiv-compulsivă se poate trata și cu medicamente. O clasă de medicamente cunoscute sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei este utilizată de obicei pentru tratarea depresiei, dar poate fi, de asemenea, eficientă în tratamentul tulburării obsesiv-compulsive. Beneficiul vizibil durează de obicei șase până la 12 săptămâni.

Se recomandă ca pacienții cu simptome severe ale tulburării obsesiv-compulsive să fie tratați atât prin terapie cognitiv-comportamentală, cât și cu medicamente. Menținerea unui stil de viață sănătos poate ajuta la gestionarea afecțiunii, la fel și tehnicile de relaxare de bază, cum ar fi meditația, yoga sau diverse sporturi.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Stroke - Increased Risk of Stroke in Patients With Obsessive-Compulsive Disorder: A Nationwide Longitudinal Study
https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/STROKEAHA.120.032995
1. Studiul „Increased Risk of Stroke in Patients With Obsessive-Compulsive Disorder: A Nationwide Longitudinal Study”, apărut în Stroke. 2021;52:2601-2608, https://doi.org/10.1161/STROKEAHA.120.032995, autori: Mu-Hong Chen, Shih-Jen Tsai
American Psychiatric Association - What Is Obsessive-Compulsive Disorder? 
https://www.psychiatry.org/patients-families/ocd/what-is-obsessive-compulsive-disorder