Pacientul care a suferit un accident vascular cerebral (AVC) urmează să fie supus unor analize, care sunt făcute în regim de urgență.

Cum este diagnosticat și evaluat un AVC?

Primul pas în evaluarea unui pacient cu AVC este de a determina dacă pacientul se confruntă cu un AVC ischemic sau hemoragic, astfel încât să poată începe tratamentul corect. O scanare CT sau RMN a capului este de obicei primul test efectuat. Pentru a ajuta la determinarea tipului, a locației și a cauzei unui accident vascular cerebral și pentru a exclude alte tulburări, medicii pot utiliza:

Tomografia computerizată (CT) a capului: scanarea CT combină echipamente speciale cu raze X cu computere sofisticate pentru a produce mai multe imagini sau imagini ale interiorului corpului. Medicii folosesc CT a capului pentru a detecta un accident vascular cerebral de la un cheag de sânge sau sângerare în creier. Pentru a îmbunătăți detectarea și caracterizarea accidentului vascular cerebral, poate fi efectuată angiografia CT (CTA). În CTA, un material de contrast poate fi injectat intravenos și se obțin imagini ale vaselor de sânge cerebrale. Imaginile care detectează fluxul sanguin, numite perfuzie CT (CTP), pot fi obținute în același timp. Combinația de CT, CTA și CTP poate ajuta medicii să decidă cea mai bună terapie pentru un pacient care se confruntă cu un accident vascular cerebral.

RMN-ul capului: RMN-ul folosește un câmp magnetic puternic, impulsuri de radiofrecvență și un computer pentru a produce imagini detaliate ale organelor, țesuturilor moi, oaselor și practic toate celelalte structuri interne ale corpului. Este, de asemenea, utilizat pentru a vizualiza vasele cerebrale. Imaginile fluxului sanguin sunt produse printr-o procedură numită MR perfuzie (MRP). Medicii folosesc RMN-ul capului pentru a evalua leziunile cerebrale cauzate de un accident vascular cerebral.

Analize de sânge. Analizele recoltate în urgență sunt: hemoleucograma, glicemie, coagulogramă (INR sau "international normalized ratio") - aceste rezultate sunt obligatorii pentru stabilirea eligibilității pacientului cu AVC pentru tratamentul de revascularizare.

Alte analize (precum uree, creatinină, ALT, AST, CK, CK-MB, troponină, LDH, colesterol HDL și colesterol LDL, trigliceride, fibrinogen, proteină C reactivă, sodiu, potasiu) nu constituie criterii de eligibilitate și nu se vor aștepta rezultatele pentru inițierea fibrinolizei (un proces prin care se distrug depunerile de fibrină, o proteină pe care o conține sângele, cu rol în coagulare).

Grupul sanguin și factorul Rh se recoltează de la început.

Electrocardiograma (ECG, EKG): o electrocardiogramă, care verifică activitatea electrică a inimii, poate ajuta la determinarea dacă problemele cardiace au cauzat accidentul vascular cerebral.

Ecografia carotidiană/ecografia Doppler: Imagistica cu ultrasunete implică expunerea unei părți a corpului la unde sonore de înaltă frecvență pentru a produce imagini ale interiorului corpului. Medicii folosesc o tehnică specială cu ultrasunete numită ultrasunete Doppler pentru a verifica dacă există îngustări și blocaje în cele două artere carotide ale corpului, care sunt situate de fiecare parte a gâtului și transportă sângele de la inimă la creier. Ecografia Doppler produce imagini detaliate ale acestor vase de sânge și informații despre fluxul sanguin.

Angiografie cerebrală. Angiografia este un test medical care se efectuează cu una dintre cele trei tehnologii imagistice - raze X, CT sau RMN și, în unele cazuri, un material de contrast, pentru a produce imagini ale vaselor de sânge majore din creier. Angiografia cerebrală ajută medicii să detecteze sau să confirme anomalii, cum ar fi un cheag de sânge sau îngustarea arterelor.

Probe biologice, în prezent facultative, dar care în viitor pot reprezenta factor de prognostic sunt:

•    creșterea numărului de neutrofile (un tip de leucocite) și fibrinogenului (factorul I al coagulării);
•    creșterea matrix-metaloproteinazelor (care sunt activate de factori proinflamatori; MMP9 la 24 de ore după debutul hemoragiei este corelată cu edemul cerebral, iar MMP3 la 24 - 48 de ore este corelată cu riscul de moarte).

Cum se tratează un accident vascular cerebral?

Un accident vascular cerebral este o urgență medicală. Tratamentul imediat poate salva vieți și poate reduce dizabilitatea. Tratamentul depinde de severitatea și tipul accidentului vascular cerebral. Tratamentul se va concentra pe restabilirea fluxului sanguin pentru un accident vascular cerebral ischemic și pe controlul sângerării și reducerea presiunii asupra creierului în cazul unui accident vascular cerebral hemoragic.

Dacă un accident vascular cerebral este cauzat de un cheag de sânge, pacientul poate primi un medicament pentru distrugerea cheagurilor, cum ar fi activatorul de plasminogen tisular (t-PA) pentru a dizolva cheagul și pentru a ajuta la restabilirea fluxului sanguin în zona afectată a creierului. Medicamentele de eliminare a cheagurilor, care pot fi administrate numai în primele ore de la debutul accidentului vascular cerebral, sunt de obicei administrate intravenos de către personalul medical de urgență sau în departamentul de urgență al spitalului. Pacienții pot primi, de asemenea, medicamente pentru subțierea sângelui, cum ar fi aspirina sau warfarina (numite și sub numele de marcă, Coumadin®), heparină sau clopidogrel (numit și sub numele de marcă Plavix®).

Alte tratamente pentru accident vascular cerebral includ:

Chirurgie pentru îndepărtarea sângelui din jurul creierului și repararea vaselor de sânge deteriorate.

Tratamente vasculare intracraniene: Terapia endovasculară este o procedură minim invazivă utilizată pentru a îmbunătăți fluxul sanguin în arterele și venele creierului. În terapia endovasculară, un cateter ghidat de imagini este condus prin vasele de sânge ale corpului până la creier pentru a transporta:

• medicamente pentru dizolvarea cheagurilor de sânge.
• retriever-uri mecanice și sisteme de aspirație care ajută la îndepărtarea cheagurilor de sânge sau a resturilor din arterele cerebrale.
• dispozitive cum ar fi baloanele, care sunt folosite pentru a deschide vasele de sânge înguste semnificativ și stenturile, tuburi mici folosite pentru a menține vasele de sânge deschise. În această procedură, care este utilizată pentru a îmbunătăți fluxul de sânge în arterele carotide care furnizează sânge la creier, un cateter cu vârf de balon este ghidat către locul în care artera este îngustă sau blocată și umflat pentru a deschide vasul. Un mic tub din plasă de sârmă numit stent poate fi plasat în arteră pentru a ajuta la menținerea acesteia deschisă
• bobine de metal minuscule pentru a repara un anevrism rupt într-o arteră cerebrală

În urma unui accident vascular cerebral, mulți pacienți vor primi reabilitare post-accident vascular cerebral pentru a depăși dizabilitățile care pot apărea ca urmare a accidentului vascular cerebral. Tratamentul post-accident vascular cerebral poate include, de asemenea, eforturi de prevenire a unui alt accident vascular cerebral prin controlul sau eliminarea factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, colesterolul crescut și diabetul.

Tromboliticele în tratamentul unui AVC

Vreme de mai multe decenii, substanțele trombolitice (numite și fibrinolitice) au fost administrate pentru a trata tromboză acută. Deși aceste medicamente au fost inițial eficiente pentru tromboză coronariană, mecanismele de la baza lor s-au dovedit a fi eficiente și pentru alte procese asociate afecțiunilor, inclusiv pentru AVC-ul ischemic.

Criterii de eligibilitate pentru tromboliza intravenoasă (o metodă care constă în injectarea unei substanțe trombolitice care poate să dizolve un cheag de sânge):

•    Trombocite > 100.000/mm3;
•    Glicemie > 50 mg/dL;
•    ÎNR ≤ 1,7.

Criterii de eligibilitate pentru tromboliza intraarterială:
•    Trombocite > 100.000/mm3;
•    Glicemie > 50mg/dL și < 400 mg/dL;
•    ÎNR ≤ 2;

Criterii de eligibilitate pentru trombectomie (un tratament chirurgical care are că scop extragerea unui cheag sangvin dintr-un vas):
•    Trombocite > 60.000/mm3;
•    Glicemie > 50mg/dL și < 400 mg/dL;
•    ÎNR ≤ 3;

Medicamentele trombolitice (fibrinolitice) "repara" sau refac fluxul sanguin cerebral la unii pacienți care au suferit un AVC ischemic și pot duce la îmbunătățirea sau la rezolvarea deficitelor neurologice. Terapia cu trombolitice are beneficii substanțiale și dovedite pentru pacienții eligibili, cu ischemie cerebrală acută. Există numeroase dovezi în urmă studiilor în ceea ce privește tromboliza (metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag sangvin) în cazul pacienților cu AVC, iar în cadrul studiilor s-au folosit substanțe trombolitice variate, doze diverse, diferite intervale de timp, cât și moduri de administrare diferite (tromboliza fiind atât intraarterială, cât și intravenoasă).

Datele obținute de pe urmă studiilor arată același lucru și vin în sprijinul următoarelor concluzii:

- Terapia fibrinolitică intravenoasă în ceea ce privește circulația la nivel cerebral în primele 3 ore de la debutul accidentului vascular ischemic oferă beneficii substanțiale mari pentru aproape toți pacienții cu deficite neurologice care pot duce la dizabilități.

- Terapia fibrinolitică intravenoasă în ce privește circulația la nivel cerebral într-un interval de 3 - 4,5 ore de la debutul atacului cerebral oferă beneficii moderate când este aplicată tuturor pacienților cu deficite ce pot duce la dizabilități.

- RMN-ul ce arată extinderea atacului cerebral (țesutul cerebral afectat ireversibil) și țesutul care prezintă risc crescut (dar care poate fi încă salvat) pot cel mai probabil să crească "fereastră" de timp pentru administrarea terapiei, în special într-un interval de 3-9 ore de la debutul AVC-ului.

- Terapia fibrinolitică intraarterială într-un interval de timp între 3 și 6 ore oferă beneficii nete moderate când este aplicată tuturor pacienților cu potențiale deficite neurologice ce le-ar putea cauza dizabilități și cu ocluzii la nivelul arterelor mari.

Eficacitatea medicamentelor trombolitice depinde de mai câțiva factori importanți, iar unul dintre aceștia este vârsta cheagului de sânge; aceasta poate reduce eficacitatea tromboliticelor, iar cheagurile sangvine formate de mai mult timp tind să aibă mai multă fibrină (o proteină din sânge și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui).

Sursă foto: Shutterstock

Bibliografie:

• Studiul "Intravenous Thrombolytics for Ischemic Stroke", publicat in Neurotherapeutics, in 2011, autor Andrew D. Barreto.
• Studiul "Intravenous Thrombolysis for Acute Ischemic Stroke Within 3 Hours Versus Between 3 and 4.5 Hours of Symptom Onset", publicat în The Neurohospitalist, în 2015, autori Natalie T. Cheng, Anthony S. Kim.
• Studiul Clinical Evaluation of the Patient With Acute Stroke - https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28157743/
• https://www.radiologyinfo.org/en/info/stroke