Virusul sincitial respirator, numit de obicei VSR, este un virus care infecteaza frecvent sistemul respirator. Acesta poate afecta nasul, gatul, caile respiratorii si plamanii. VSR se transmite de la o persoana la alta prin picaturile eliminate atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta, prin contact apropiat sau prin atingerea unei suprafete contaminate si apoi a ochilor, nasului sau gurii. La multi adulti, VSR provoaca o afectiune asemanatoare unei raceli obisnuite, care se amelioreaza de la sine. Totusi, la unii adulti, infectia poate cobori mai adanc in plamani si poate deveni mai grava.
Simptomele pot fi diferite de la o persoana la alta. Acestea pot include senzatie de febra, durere de cap, oboseala, pofta de mancare scazuta, somn intrerupt, dureri in corp, durere in gat, nas infundat sau secretii nazale si tuse. Unele persoane pot elimina mucus sau sputa atunci cand tusesc, pot avea respiratie suieratoare sau pot simti ca nu au suficient aer. Aceste simptome pot fi noi sau pot reprezenta o agravare evidenta a tusei ori a problemelor respiratorii pe care persoana le are de obicei. Deoarece simptomele infectiei cu VSR pot semana cu cele ale gripei, COVID-19 sau ale altor infectii respiratorii, de obicei nu se poate stabili doar pe baza simptomelor ce virus provoaca boala.
Majoritatea adultilor se vindeca fara complicatii grave, dar VSR poate provoca o infectie a cailor respiratorii inferioare sau pneumonie. O infectie mai grava poate ingreuna respiratia, poate scadea nivelul de oxigen din sange sau poate necesita tratament in spital. Unele persoane pot avea nevoie de oxigen, de ingrijire la terapie intensiva sau de ajutorul unui aparat pentru a respira. O forma severa de VSR poate agrava si bolile de inima sau de plamani deja existente. De exemplu, o persoana cu boala pulmonara obstructiva cronica, numita si BPOC, poate prezenta mai multa tuse, respiratie suieratoare sau lipsa de aer decat de obicei, iar o persoana cu insuficienta cardiaca poate simti ca respira mai greu sau poate acumula mai multe lichide in organism.
Riscul de boala severa este mai mare la adultii varstnici si la persoanele care au anumite boli cronice. Odata cu inaintarea in varsta, sistemul imunitar poate raspunde mai putin eficient la infectii, iar inima si plamanii pot avea o capacitate mai redusa de a face fata efortului suplimentar provocat de VSR. Adultii cu BPOC au deja caile respiratorii ingustate sau afectate, iar la persoanele cu insuficienta cardiaca inima poate avea dificultati mai mari in a asigura nevoile organismului in timpul unei infectii. Din acest motiv, adultii cu varsta de 75 de ani sau peste si adultii cu BPOC si/sau insuficienta cardiaca se numara printre persoanele cu risc mai mare de complicatii, spitalizare si, in unele cazuri, deces din cauza VSR.
Infectia cu VSR este confirmata printr-un test de laborator, efectuat de obicei pe o proba recoltata din nas cu ajutorul unui tampon. Testul poate cauta materialul genetic al virusului, printr-o metoda precum PCR, sau poate detecta rapid anumite parti ale virusului, numite antigene. Medicul poate intreba si cand au inceput simptomele, poate analiza istoricul medical si medicamentele folosite, poate asculta inima si plamanii, poate masura temperatura si respiratia si poate verifica nivelul de oxigen din sange. Pot fi necesare si alte investigatii, daca medicul suspecteaza pneumonie, o alta infectie sau agravarea unei boli deja existente.
Ingrijirea unei persoane cu VSR depinde de cat de grava este boala si de starea generala de sanatate. Multe persoane sunt sfatuite sa se odihneasca, sa consume suficiente lichide si sa foloseasca medicamente potrivite pentru reducerea febrei sau a durerii. Persoanele cu risc mai mare pot avea nevoie de o supraveghere medicala mai atenta, iar complicatiile pot necesita tratament cu oxigen sau ingrijire in spital. La momentul acestui studiu, nu exista la nivel mondial un tratament antiviral standard aprobat special pentru infectia cu VSR la categoria de adulti inclusa in acest studiu. Orice persoana care are dificultati severe de respiratie, durere in piept, confuzie, buze sau fata cu o culoare albastruie ori simptome care se agraveaza rapid trebuie sa solicite asistenta medicala de urgenta si sa nu astepte o programare la centrul de studiu.
Studiul EDP 938-105 cerceteaza zelicapavir, cunoscut si sub denumirea EDP-938, un medicament antiviral experimental care se administreaza pe cale orala. Zelicapavir este conceput pentru a impiedica VSR sa produca mai multe copii ale sale in organism. Studiul include adulti care nu sunt spitalizati, au o infectie cu VSR confirmata si prezinta un risc mai mare de boala severa deoarece au varste inaintate (mai mult de 75 de ani) ori au BPOC si/sau insuficienta cardiaca.
Tratamentul este inceput devreme, la cel mult 72 de ore dupa aparitia unor simptome respiratorii noi sau dupa agravarea clara a simptomelor deja existente.
Cercetatorii doresc sa afle daca zelicapavir poate ajuta la disparitia mai rapida a simptomelor comparativ cu placebo, poate reduce cantitatea de virus detectata in probele nazale si poate scadea nevoia de spitalizare sau de alte ingrijiri medicale.
Studiul va evalua si siguranta medicamentului experimental si cat de bine este suportat. Participarea nu garanteaza un beneficiu medical, iar participantii eligibili pot primi fie zelicapavir, fie placebo.
