Boala Sjogren este o afectiune autoimuna de lunga durata. Intr-o boala autoimuna, sistemul imunitar, care in mod normal protejeaza organismul impotriva infectiilor, ataca din greseala propriile tesuturi. In boala Sjogren sunt afectate frecvent glandele care produc lacrimi si saliva, motiv pentru care multe persoane au ochii uscati si gura uscata. Totusi, boala poate afecta si alte parti ale corpului, inclusiv articulatiile, muschii, pielea, plamanii, rinichii, vasele de sange si sistemul nervos. Pot aparea oboseala persistenta, dureri articulare sau musculare si alte simptome care variaza de la o persoana la alta. Boala poate evolua lent, iar perioadele in care simptomele sunt mai intense pot alterna cu perioade in care acestea sunt mai usoare.
La unele persoane cu boala Sjogren sunt afectati nervii periferici. Acestia sunt nervii aflati in afara creierului si maduvei spinarii, care transmit informatii intre creier si restul corpului. Ei ajuta la perceperea atingerii, temperaturii, durerii si vibratiilor si controleaza, de asemenea, miscarea muschilor. Afectarea acestor nervi este numita neuropatie periferica. Atunci cand sunt afectati mai multi nervi, medicii pot folosi termenul de polineuropatie. In polineuropatia senzoriala sunt afectate in principal senzatiile, iar in polineuropatia senzitivo-motorie pot fi afectate atat senzatiile, cat si miscarea. Unele persoane pot avea si afectarea fibrelor nervoase mici, implicate in special in perceperea durerii si temperaturii.
Afectarea nervilor periferici asociata bolii Sjogren poate aparea deoarece inflamatia si anumiti anticorpi produsi de sistemul imunitar pot afecta nervii sau vasele mici de sange care ii hranesc. Simptomele pot include amorteala, furnicaturi, senzatie de arsura, intepaturi, durere asemanatoare unui soc electric sau scaderea sensibilitatii. Acestea apar frecvent la nivelul picioarelor, talpilor, mainilor sau bratelor. Pot aparea slabiciune musculara, dificultati la mers, pierderea echilibrului, impiedicari sau dificultati in realizarea unor activitati obisnuite. Simptomele pot fi prezente in mod egal pe ambele parti ale corpului sau pot fi mai intense intr-o anumita zona.
Diagnosticul bolii Sjogren si al afectarii nervilor se bazeaza pe mai multe informatii. Medicul va discuta despre simptome, istoricul medical si evolutia bolii si va efectua o examinare fizica si neurologica. Pot fi necesare analize de sange pentru identificarea unor anticorpi asociati bolii Sjogren si teste pentru evaluarea functionarii glandelor lacrimale si salivare. In unele cazuri poate fi analizata o proba mica dintr-o glanda salivara. Pentru evaluarea nervilor pot fi efectuate teste care masoara sensibilitatea, forta musculara, reflexele, perceptia vibratiilor sau modul in care semnalele electrice circula prin nervi. Medicii pot efectua si alte investigatii pentru a exclude cauze diferite ale neuropatiei, cum ar fi diabetul, lipsa unor vitamine, consumul excesiv de alcool, anumite infectii, unele medicamente sau alte boli.
Tratamentul este ales in functie de simptome, de severitatea afectarii si de partile corpului implicate. Unele tratamente urmaresc reducerea uscaciunii ochilor si gurii, a durerii, a oboselii sau a altor simptome. Pentru durerea provocata de neuropatie pot fi utilizate medicamente specifice, iar fizioterapia si exercitiile recomandate de specialist pot ajuta la mentinerea fortei, echilibrului si mobilitatii. In anumite situatii, medicii pot recomanda tratamente care reduc sau modifica activitatea sistemului imunitar. Cu toate acestea, raspunsul la tratamentele utilizate in prezent pentru neuropatia asociata bolii Sjogren poate fi diferit de la o persoana la alta si nu exista un tratament aprobat care sa functioneze in mod sigur pentru toate persoanele cu aceasta afectare. Din acest motiv, sunt necesare cercetari pentru identificarea unor noi optiuni de tratament.
Studiul ARGX-113-15-SjD-2003 cerceteaza efgartigimod PH20, un medicament experimental administrat prin injectie sub piele, la adulti cu boala Sjogren moderata pana la severa si polineuropatie senzoriala sau senzitivo-motorie asociata. Efgartigimod PH20 este conceput pentru a reduce nivelul unui anumit tip de anticorpi, numiti anticorpi IgG, dintre care unii pot contribui la aparitia si mentinerea bolilor autoimune. Studiul isi propune sa afle daca acest tratament poate reduce simptomele afectarii nervilor, poate influenta activitatea bolii si poate imbunatati modul in care participantii isi desfasoara activitatile zilnice si isi percep calitatea vietii. De asemenea, studiul va evalua siguranta si tolerabilitatea medicamentului experimental.
