Mielomul multiplu este o boala maligna hematologica mai precis a unor celule care intra in alcatuirea maduvei osoase formatoare de celule ale sangelui. Datorita aparitiei acestuia la nivelul maduvei osoase, localizarile afectate pot fi multiple cu deosebit impact fiind cele de la nivelul oaselor coloanei vertebrale, craniului, pelvisului si coastelor.
Ca semne si simptome ale bolii, de regula, in mielomul multiplu se pot observa durere osoasa, fatigabilitate, afectare a functionarii rinichilor, anemie, valori crescute in sange ale calciului, risc crescut de sangerare, dificultate a respiratiei. Aceste manifestari se pot agrava in timp pe masura ce boala progreseaza.
Mielomul multiplu este in continuare incurabil, insa modalitatile existente de tratament au imbunatatit supravietuirea celor care sufera de aceasta boala. Cu toate acestea exista riscul ca dupa un tratament initial boala sa reapara fiind necesara administrarea adecvata de tratament care sa reduca sansele de evolutie a bolii fie catre aparitia complicatiilor, fie catre deces. In acest caz boala se numeste ca fiind „recadere”.
De asemenea, exista posibilitatea ca boala sa nu raspunda sau sa raspunda insuficient la tratamentul/tratamentele administrate. In acest caz boala se numeste ca fiind „rezistenta la tratament”.
Conform criteriilor stabilite de catre Grupul International de Lucru dedicate Mielomului (IMWG – International Myeloma Working Group), mielomul multiplu cu recadere sau rezistenta la tratament este definit ca o boala progresiva, cu raspuns limitat la tratament, care se agraveaza in decurs de 60 zile de la cel mai recent tratament administrat unui pacient la care boala intrase in remisie, nu a avut nici macar un raspuns terapeutic minor, sau pentru care mielomul multiplu este deja rezistent la monoterapie (administrarea unui singur medicament pentru tratamentul mielomului multiplu).
In ciuda progreselor inregistrate in tratamentul mielomului multiplu, pacientii continua sa sufere de recaderi frecvente ale bolii sau de instalarea rezistentei la tratament, de aceea identificarea prin cercetare clinica de noi medicamente cu profil de eficacitate si siguranta avansat in intentia de a asigura pacientilor cu recadere sau rezistenta la tratament perioade mai lungi de remisie a bolii.
