Lupusul eritematos sistemic (LES), adesea numit „lupus", este o boala cu evolutie pe termen lung, in care sistemul imunitar ataca din greseala propriile tesuturi ale corpului. Poate afecta grav sanatatea si, in unele cazuri, poate reduce speranta de viata.
Lupusul se dezvolta din cauza unui cumul de factori ereditari (genetici) si de mediu. O caracteristica importanta a LES este ca organismul produce anumite proteine speciale, numite autoanticorpi, care ataca propriile celule in loc sa le protejeze. Multi dintre acesti autoanticorpi sunt numiti anticorpi antinucleari (ANA). Unii anticorpi vizeaza ADN-ul (anti-dsDNA), iar altii vizeaza anumite proteine (cum ar fi anti-Smith, anti-RNP, anti-Ro/SSA si anti-La/SSB). Acesti autoanticorpi pot forma grupuri cu substantele de care se ataseaza, cunoscute sub numele de complexe imune. Aceste grupuri pot declansa inflamatie si pot determina eliberarea de mesageri chimici ai sistemului imunitar (citokine). Cand aceste complexe imunitare raman blocate in tesuturi, precum pielea sau rinichii, acestea pot deteriora respectivele organe. De exemplu, anticorpii anti-Ro/SSA sunt asociati cu lupusul cutanat, iar anticorpii anti-dsDNA sunt adesea asociati cu inflamatia rinichilor (nefrita lupica).
Aproximativ 8 din 10 persoane cu LES prezinta simptome precum eruptii cutanate, dureri articulare sau artrita si oboseala severa (oboseala). In cazuri mai grave, lupusul poate afecta multe organe simultan, inclusiv rinichii, inima, creierul si nervii, plamanii si sangele. Episoadele repetate de „pusee" (episoade in care boala devine mai activa) si controlul deficitar al bolii pot duce, in timp, la leziuni permanente ale organelor. Acest lucru poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi boli renale in stadiu terminal, boli de inima, infectii grave si anumite tipuri de cancer. Per ansamblu, persoanele cu LES au o speranta de viata mai scurta si o calitate a vietii mai scazuta, cu rate ale mortalitatii de 2–3 ori mai mari decat populatia generala.
Majoritatea tratamentelor actuale pentru LES functioneaza prin slabirea sau „oprirea" sistemului imunitar. Aceste medicamente pot fi eficiente, dar adesea vin cu efecte secundare importante si preocupari legate de siguranta. Deoarece lupusul este o boala foarte complexa si variata, care arata diferit de la o persoana la alta, este dificil de tratat. Inca exista o nevoie puternica de tratamente noi care sa poata controla mai bine boala si sa reduca simptomele si leziunile organelor, fiind totodata sigure pentru utilizare pe termen lung.
