Lupusul eritematos sistemic este o boala care afecteaza multiple organe si sisteme de organe ale corpului uman, cu o severitate impredictibila, cu perioade de activitate ale bolii, numite si acutizari, care alterneaza cu perioade de remisie, in care boala nu se manifesta. Sunt diverse feluri in care aceasta boala se manifesta, de la eruptii pe piele si inflamatii articulare pana la anemie, reducerea numarului de trombocite (celule ale sangelui implicate in coagularea acestuia), inflamatii ale rinichilor, convulsii sau manifestari psihiatrice cum ar fi psihozele.
Lupusul eritematos sistemic poate sa afecteze unul sau mai multe organe tinta, insa cel mai frecvent se manifesta prin afectarea muschilor si articulatiilor, pielii si mucoaselor. Prevalenta generala a acestei boli este de aproximativ 1 la 1000 persoane, aceasta variind in functie de rasa si etnicitate. Boala este de pana la 10 ori mai frecventa in randul femeilor decat in cel al barbatilor si, in formele ei moderate pana la severe, determina o calitate scazuta a vietii persoanelor afectate.
Caracteristica acestei boli o reprezinta producerea de catre sistemul imunitar de autoanticorpi, anticorpi indreptati impotriva unor structuri normale ale nucleilor celulare umane, cee ace determina o parte din manifestarile patologice ale acesteia. Cu toate acestea, pana in prezent, mecanismul de aparitie a acestei boli nu este pe deplin cunoscut.
Majoritatea terapiilor utilizate pentru tratamentul lupusului eritematos sistemic sunt doar partial eficace si prezinta un potential de toxicitate considerabil. Antiinflamatoarele nesteroidiene si antimalaricele sunt frecvent utilizate ca prima linie de tratament in cazul formelor usoare de boala. Glucocorticoizii si medicamentele imunosupresoare continua sa reprezinte strategia terapeutica principala pentru tratamentul acutizarilor din cadrul formelor moderate pana la severe de lupus eritematos sistemic.
