(P) De ce este bine pentru copii să aibă animale de companie

Câți dintre noi nu ne-am dorit în copilărie un animal de companie? Fie că este vorba despre un câine sau despre o pisică, majoritatea copiilor își doresc un animăluț cu care să se joace și să-și petreacă timpul. Cum animalele de companie pot avea beneficii importante pentru copii, este indicat ca părinții să facă planurile necesare pentru ca prezența animăluțului să fie o experiență pozitivă pentru toată lumea.

Alegerea animalului de companie și stabilirea sarcinilor

În primul rând, părinții trebuie să aleagă cu grijă animalul de companie, luând în considerare rasa acestuia, dar și mediul pe care îl oferă familia, precum și vârsta copilului și personalitatea acestuia. 

De exemplu, câinii mai potriviți pentru familiile în care sunt copii mici sunt labradorii, Golden Retrieverii și buldogii. Rasele de pisici mai potrivite pentru copii sunt American Shorthair (acestea nu necesită îngrijiri speciale, tind să se înțeleagă bine cu oricine și, în plus, trăiesc mult) și birmaneza (o rasă de pisici blânde, curioase și foarte iubitoare).

În al doilea rând, adulții trebuie să planifice împreună cu cei mici cum va decurge îngrijirea animalului și cum se va integra acesta în viața de familie. Copilul trebuie făcut să înțeleagă că animalul nu este o jucărie și că va trebui îngrijit corespunzător zi de zi.

Beneficiile prezenței unui animal de companie pentru dezvoltarea copilului

Dovezile științifice arată că există o asociere între deținerea de animale de companie și o gamă largă de beneficii pentru sănătatea emoțională a copiilor, în special în ceea ce privește stima de sine și combaterea senzației de singurătate. Analizele au găsit, însă, și o corelație pozitivă între deținerea unui animal de companie și dezvoltarea intelectuală și emoțională a copiilor. Să privim, deci, mai în amănunt beneficiile unui animal de companie în viața celor mici.

A avea un animal de companie îi ajută pe cei mici să devină mai responsabili, să aibă parte de prietenie necondiționată, dar și să își dezvolte abilitățile sociale necesare în viața de zi cu zi. 

Dezvoltarea empatiei

Un copil care învață cum să aibă grijă de un animal de companie poate învăța să trateze și oamenii la fel: cu răbdare, înțelegere și compasiune. Rolul părinților și al altor membri ai gospodăriei este unul crucial, aceștia fiind cei responsabili cu a-l învăța pe cel mic cum să hrănească animalul de companie, cum să acorde atenție nevoilor acestuia și cum să îl trateze cu grija cuvenită oricărei ființe. Copiii învață cum să se poarte cu animalele de companie observând comportamentul oamenilor care au grijă de ei – părinți, bunici etc. – deci aceștia vor avea grijă să fie modele bune pentru cei mici.

Obținerea unui prieten de nădejde

Copilul poate găsi în animalul de companie un prieten care îl va face să zâmbească și căruia îi va întoarce sentimentele pozitive, având grijă de necesitățile lui și oferindu-i timp suficient pentru joacă și mângâieri. Animalul le poate păstra secretele, deoarece un copil tinde să vorbească adesea cu animalul de companie așa cum ar vorbi cu o jucărie de pluș sau cu cu prieten de la grădiniță ori de la școală.

Cultivarea răspunderii

Copilul care are în grijă un animal de companie va învăța, de asemenea, să își asume responsabilități, calitate care îi va fi de folos și mai târziu în viață. Golirea litierei pisicii sau scoaterea câinelui la plimbare în mod regulat, umplerea castronașului cu mâncare sau perierea blăniței animalului îl vor învăța că, în viață, atunci când ai decis să ai grijă de ceva sau de cineva trebuie să-ți asumi răspunderea față de bunăstarea sa. Și că, atunci când ți-ai asumat o serie de sarcini, acestea trebuie finalizate.

Creșterea încrederii în sine

Potrivit unor studii științifice, dezvoltarea sentimentelor pozitive față de un animal de companie și îngrijirea zilnică a acestuia pot contribui la respectul de sine și la încrederea în sine a copilului. De asemenea, relația armonioasă cu animalul de companie poate ajuta la dezvoltarea relațiilor fructuoase cu cei din jur, precum și la o mai bună comunicare non-verbală și la depășirea timidității. În plus, dacă un copil iese cu părinții și cu câinele la plimbare într-o zonă în care sunt și alte persoane cu animalele lor de companie, nu de puține ori cei mici se vor împrieteni pornind de la discuțiile despre cățeii lor.

Respectul față de alte viețuitoare

Un copil căruia i se permite să aibă un animal de companie și pe care părinții îl vor ghida corect legat de cum să se poarte cu el va învăța să se conecteze cu natura și va învăța respectul față de alte viețuitoare. Așa cum copilului i se explică de mic faptul că nu este în regulă să lovească o altă persoană, tot așa va înțelege și că animalele trebuie tratate tot cu blândețe și atenție. 

Ocazionale accidente minore din joacă 

Deși majoritatea copiilor sunt blânzi și se poartă adecvat cu animalele de companie, mici accidente pot avea loc din când în când, chiar și din joacă. O zgârietură de pisică sau mușcătura unui cățel vor fi tratate cu seriozitate de părinți, care trebuie să ia măsurile necesare pentru dezinfectare și tratament.

Zgârieturi sau mușcături de pisică 

Dacă zgârietura sau mușcătura sângerează, se aplică presiune pe zonă cu un bandaj sau un prosop curat până când sângerarea se oprește. Dacă rana nu sângerează abundent, se curăță cu apă și săpun și apoi se ține sub jet de apă timp de câteva minute.

În cazul în care copilul a fost zgâriat de pisică, după ce locul a fost curățat și uscat, poate fi dezinfectat cu iod-povidonă (antiseptic care neutralizează bacterii, fungi şi unele protozoare) și bandajat. 

Dacă în casă există un animal de companie, e bine ca părinții să aibă în trusa medicală de la domiciliu, dar și în cea de călătorie, un astfel de dezinfectant pentru micile accidente. Apoi, chiar dacă zona zgâriată este mică, în cazul în care pielea a fost perforată, copilul trebuie dus la un consult la medicul pediatru.

De reținut că o zgârietură de pisică netratată poate provoca la copii o infecție bacteriană care se numește boala zgârieturii de pisică. În acest caz, locul afectat se înroșește sau se umflă în câteva zile și se agravează în timp. Copilul se va confrunta cu glande dureroase sau umflate, în special la axilă (dacă zgârietura este pe braț sau pe mână) ori în zona inghinală (dacă zgârietura este pe picior). În plus, cel mic poate manifesta simptome asemănătoare celor de gripă, cum ar fi dureri de cap, scăderea apetitului, oboseală, dureri articulare sau febră.

Copiii cu sistem imunitar slăbit pot dezvolta complicații precum angiomatoza bacilară, o afecțiune a pielii caracterizată prin leziuni roșiatice, în relief, înconjurate de un inel solzos sau sindromul oculoglandular Parinaud, care provoacă simptome asemănătoare celor de conjunctivită, febră și ganglioni limfatici umflați.

Un copil care este mușcat de o pisică poate avea nevoie de antibiotice, de un vaccin împotriva tetanosului sau, în cazuri mai rare, de o serie de injecții antirabie. O mușcătură sau o zgârietură la nivelul feței, pe mână sau pe picior are un risc mare să se infecteze.

Copilul trebuie dus de urgență la clinică dacă rana este pe față, pe gât sau lângă o articulație, dacă sângerarea nu se oprește după 10 minute de presiune directă sau dacă rana pare a fi adâncă ori în cazul în care copilul are un sistem imunitar slăbit sau o afecțiune care îi crește riscul de infecții.

Mușcături de cățel 

Dacă cel mic este mușcat de un cățel, trebuie dus imediat la departamentul de urgență. Când este prezentă sângerarea, se va aplica, așa cum spuneam, presiune cu ajutorul unei comprese sterile sau al unui prosop curat. Dacă nu curge sânge, rana se spală cu apă și săpun și se usucă atent cu un prosop curat, apoi se poate aplica soluția cu iod-povidonă. La spital, zona cu mușcătura de câine va fi curățată, iar firele de păr din jur vor fi rase, după care zona va fi spălată și fi pansată.

Pentru a preveni mușcăturile animalului de companie, copilul trebuie învățat să nu îl deranjeze atunci când mănâncă și, în general, să nu îl trateze cu violență. 

Atenție și la sănătatea animalului de companie!

Pentru a proteja sănătatea tuturor membrilor familiei, animalul de companie trebuie dus la medicul veterinar pentru vizite regulate. Se vor face verificări anuale ale paraziților, pentru ca familia să fie asigurată că animalul este sănătos și nu va răspândi nicio boală. Adulții trebuie să urmărească atent comportamentul animalului de companie, pentru a se asigura că nu manifestă niciun semn de agresivitate față de copii, dar și comportamentul copilului, care nu trebuie să provoace animalul prin gesturi violente.

Așadar, copiii pot avea multe beneficii de pe urma contactului zilnic cu un animal de companie, iar eventualele mici acciente, cum ar fi zgâriteturile sau mușcăturile, se pot rezolva de regulă acasă, prin curățarea cu apă și săpun și dezinfectarea cu iod-povidonă soluție. Când zgârieturile sau mușcăturile sunt mai adânci, copilul trebuie dus de urgență la medic. 


Bibliografie:
American Academy of Child and Adolescent Psychiatry - Pets And Children 
https://www.aacap.org/AACAP/Families_and_Youth/Facts_for_Families/FFF-Guide/Pets-And-Children-075.aspx
NCBI - Companion Animals and Child/Adolescent Development: A Systematic Review of the Evidence
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5369070/
Studiul „Companion Animals and Child/Adolescent Development: A Systematic Review of the Evidence”, apărut în Int J Environ Res Public Health. 2017 Mar; 14(3): 234, doi: 10.3390/ijerph14030234, autori: Rebecca Purewal et al.
Johns Hopkins Medicine - Cat Scratch Disease
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cat-scratch-disease
Spitalul Colentina - Protocol de diagnostic și tratament plagă mușcată
http://www.spitalulcolentina.ro/scc-ro/scc_files/scc_meniuri/protocoale_terapeutice/chirurgie_pastica/plaga%20muscata_om_caine.pdf

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0