O mai buna intelegere a modificarilor moleculare in cancerele endometriale avansate a reprezentat premisa analizei activitatii diversilor agenti farmacologici si, in mod particular, a inhibitorilor mTOR si a agentilor antiangiogenici.

Uzual, standardul terapeutic in cancerele endometriale avansate este reprezentat de chimioterapia sistemica si, in conditiile in care acest lucru este posibil, de catre interventia chirurgicala cu potential citoreductiv. Cum majoritatea pacientelor cu cancer endometrial prezinta o rata semnificativ crescuta a comorbiditatilor, obtinerea si mentinerea unei calitati a vietii adecvate in conditiile terapiilor sistemice reprezinta un deziderat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cancerele endometriale avansate reprezinta aproximativ 15-20 din totalul cancerelor uterine. De asemenea, o buna parte dintre cancerele incipiente recidiveaza sau metastazeaza, cu variatii de la boala metastatica microscopica si pana la o incarcatura metastatica semnificativa.

Standardul terapeutic include interventia chirurgicala citoreductiva urmata sau precedata de chimioterapia sistemica. In general, se recomanda chimioterapie neoadjuvanta urmata de interventia chirurgicala citoreductiva. Din pacate, in ciuda tratamentelor standard, recidivele sunt frecvente.

In aceste conditii, gasirea de noi solutii terapeutice reprezinta un deziderat, iar studiile clinice actuale aduc in discutie o serie de agenti farmacologici care au drept tinta diverse cai enzimatice specifice, asa cum este cazul inhibitorilor fosfatidilinozitol-kinazei sau a agentilor antiangiogenici. Calea de semnalizare a fosfatidil-inozitolului joaca un rol esential in proliferarea celulara si, ca urmare, intelegerea mecanismelor prin care inhibitorii PIK3 blocheaza cresterea celulelor tumorale reprezinta premisa terapiilor target.

In monoterapie, activitatea acestor agenti este limitata, cu o rata de raspuns de aproximativ 20% in cazul inhibitorilor de mTOR si de doar 15% in cazul monoterapiei cu agenti antiangiogenici de genul Bevacizumb-ului. In aceste conditii, este logica asocierea acestor agenti sau asocierea acestora cu chimioterapia, in vederea cresterii eficientei terapeutice.

Pacientele cu cancer endometrial, in general, prezinta comorbiditati. Obezitatea, diabetul, afectiunile cardiovasculare, artritele sau functia renala deficitara sunt aproape intotdeauna prezente. In aceste conditii, sanctiunile terapeutice trebuie sa tina cont obligatoriu de acestea si de afectarea calitatii vietii acestor paciente.

Cum era de asteptat, imunoterapia castiga tot mai mult teren in terapia cancerului endometrial avansat sau metastatic. Pana in acest moment, studiile au aratat un beneficiu important, cu o rata de raspuns estimata de aproximativ 20% la pacientele supuse mai multor linii terapeutice si cu progresie dupa acestea. Rezultatele cele mai bune sunt raportate in cazul pacientelor cu instabilitate microsatelitara (MSI-H).

Rata de raspuns global obiectiv in cazul utilizarii Pembrolizumab este de aproape 40%, dintre care 7% cu raspuns complet si 33% cu raspuns terapeutic partial. Similar altor studii care au avut drept actor principal Pembrolizumab, este necesara identificarea unor biomarkeri, de exemplu PDL1 (programmed death ligand1) sau TMB (tumor mutational burden), care sa certifice eficienta imunoterapiei.

In viitorul apropiat, studiile clinice vor raspunde fara indoiala la intrebarea: "Adaugarea Pembrolizumab la secventele de chimioterapie clasica cu Paclitaxel si Carboplatin va aduce beneficii in ceea priveste supravietuirea generala?".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa foto: Shutterstock