Glaucomul: Cauze, Simptome si Tratament

1. Despre glaucom
a. Anatomia ochiului
b. Ce este glaucomul?
c. Tipuri de glaucom
d. Cauzele și factorii de risc ai glaucomului
e. Simptomele glaucomului
f. Stabilirea diagnosticului de glaucom
2. Cum se tratează glaucomul?
a. Picături pentru glaucom
b. Medicamente pentru glaucom
c. Tratament chirurgical pentru glaucom
3. Cum influențează glaucomul viața pacientului?
a. Calitatea vederii unui pacient cu glaucom
b. Încetinirea evoluției glaucomului
c. Tratamentul permanent pentru glaucom
d. Analize periodice
4. Prevenire glaucom

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Despre glaucom

Glaucomul este o boală care provoacă atrofierea nervului optic și care se agravează în timp. Adeseori, glaucomul este legat de o acumulare a tensiunii în interiorul ochiului, numită și tensiune intraoculară. Glaucomul tinde să fie o boală moștenită și este posibil să apară la vârste mai înaintate.

Anatomia ochiului

Pentru a înțelege care sunt cauzele glaucomului, trebuie mai întâi să afli cât mai multe despre anatomia ochiului uman și despre cum lichidul intraocular se mișcă prin ochi:

Lichidul incolor din interiorul ochiului este produs de corpul ciliar (procesele ciliare), care este o structură mică, circulară, în spatele irisului (acea porțiune colorată a ochiului).
Acest lichid, cunoscut sub numele de „umoare apoasă”, curge în spatele irisului și prin pupila sau deschiderea centrală aflată în centrul irisului. Umoarea apoasă umple apoi camera interioară, un spațiu aflat între partea din spate a corneei incolore și partea din față a irisului.
Umoarea apoasă iese din ochi (adică părăsește globul ocular) printr-o structură numită unghiul de drenaj, care este unghiul format în interiorul camerei anterioare a ochiului, între iris și corneea periferică.
Umoarea apoasă filtrează sau curge prin acest unghi și prin partea albă a globului ocular și apoi se alătură rețelei de vene din afara ochiului.
Orice întrerupere a circulației acestui lichid (umoarea apoasă), inclusiv anumite leziuni la nivelul ochiului, poate avea drept rezultat o creștere a tensiunii intraoculare.
Anatomic vorbind, unghiul de drenaj al ochiului este denumit ca fiind ori „deschis”, ori „închis” (îngust). Cu cât unghiul este mai îngust, cu atât este mai greu ca umoarea apoasă să circule sau să se scurgă prin acest spațiu. Un unghi deschis poate, de asemenea, să împiedice drenajul sau circulația umorii apoase, dacă există deteriorări structurale în țesuturile oculare ale unghiului propriu-zis.
Umoarea apoasă părăsește globul ocular prin filtrul trabecular. La fel cum o minge de fotbal are nevoie de presiunea aerului pentru a-și menține forma sferică, și ochii noștri au nevoie de această presiune internă a lichidului pentru a-și menține forma ca de glob și capacitatea de a vedea. Însă atunci când ceva afectează capacitatea structurilor interne ale ochiului de a regla tensiunea intraoculară, presiunea din ochi poate să crească până la niveluri considerate periculoase, cauzând glaucomul.
În cazul celor mai multe tipuri de glaucom, sistemul de drenaj al ochiului ajunge să fie blocat, astfel încât lichidul intraocular (umoarea apoasă) nu poate să circule, să se scurgă. Pe măsură ce lichidul se acumulează, acest lucru duce la acumularea presiunii sau tensiunii în interiorul globului ocular. O tensiune intraoculară mare deteriorează nervul optic, care este sensibil, și are drept rezultat pierderea vederii.

Ce este glaucomul?

Glaucomul reprezintă un grup de boli oculare care deteriorează nervul optic, vital pentru o vedere bună. Această atrofiere este adesea cauzată de o tensiune anormal de mare în interiorul ochiului. Glaucomul este una dintre principalele cauze de orbire în întreaga lume și poate să apară oricând, dar este mai întâlnit la persoanele vârstnice. Cea mai întâlnită formă de glaucom nu prezintă semnale de alarmă. Efectul bolii este atât de gradual încât este posibil ca pacientul să nu observe o schimbare a acuității vizuale până când boala nu ajunge într-un stadiu avansat.

Tipuri de glaucom

Există mai multe tipuri de glaucom, iar acestea includ:

Glaucomul cu unghi deschis - este cea mai întâlnită formă a bolii. Unghiul de drenaj format de cornee și de iris rămâne deschis, dar filtrul trabecular este parțial blocat. Acest lucru face ca tensiunea intraoculară să crească gradual, iar această presiune crescută deteriorează nervul optic.

Glaucomul cu unghi închis - apare atunci când irisul se umflă sau se extinde înainte, pentru a îngusta sau pentru a bloca unghiul de drenaj format de cornee și iris. Drept rezultat, lichidul sau umoarea apoasă nu poate circula prin ochi, iar tensiunea intraoculară crește.

Glaucomul secundar este un alt tip de glaucom cu unghi deschis; boala poate să rezulte dintr-o leziune oculară, chiar și una care a avut loc în urmă cu mulți ani. Alte cauze ale glaucomului secundar sunt inflamația irisului, diabetul, cataracta, folosirea cortizonului (pe cale orală sau injectată).

Glaucomul congenital sau glaucomul infantil este relativ rar și este un tip de glaucom cu unghi deschis, moștenit. În cazul acestei boli (glaucomul la copii), zona de drenaj nu este dezvoltată în mod corespunzător înainte de nașterea copilului. Astfel, rezultă o tensiune intraoculară crescută, care poate duce la pierderea vederii.

Glaucomul pigmentar - este un alt tip de glaucom secundar mai întâlnit în cazul bărbaților tineri. În această boală, din motive încă necunoscute, granulele de pigment se detașează de pe iris. Aceste granule pot, apoi, să blocheze rețeaua sau țesutul trabecular. Blocajul duce la o tensiune intraoculară crescută, care duce la atrofierea nervului optic.

Glaucomul exfoliativ - este un alt tip de glaucom care poate să apară fie cu unghi deschis, fie cu unghi închis. Acest tip de glaucom este caracterizat de depozite de bucăți mici de materie pe partea frontală a retinei și în unghiul ochiului.

Cauzele și factorii de risc ai glaucomului

Glaucomul este rezultatul atrofierii nervului optic. Pe măsură ce acest nerv se deteriorează treptat, pot să se dezvolte puncte de orbire în câmpul vizual al pacientului, puncte în care acesta nu vede bine. Din motive pe care medicii nu le înțeleg pe deplin, această atrofiere a nervului optic este legată, de obicei, de o tensiune oculară crescută în interiorul globului ocular (tensiune intraoculară).

Tensiunea intraoculară mare este cauzată de acumularea umorii apoase care circulă prin interiorul ochilor. Acest lichid, în mod normal, se scurge în fața ochiului (camera anterioară) printr-un țesut (rețeaua trabeculară) la un unghi în care irisul și corneea se întâlnesc. Când acest lichid este produs în exces sau când sistemul de drenaj nu funcționează în mod corespunzător, lichidul nu se poate scurge la viteză normală și astfel se acumulează o presiune.

Glaucomul tinde să fie o boală care se moștenește în familie. În cazul unor persoane, oamenii de știință au identificat genele legate de o tensiune intraoculară mare și de o atrofiere a nervului optic.

Factorii de risc în caz de glaucom

Deoarece formele cronice de glaucom pot distruge vederea înainte ca orice semne sau simptome să fie observate, este bine să fii conștient de acești factori de risc:

dacă ai o tensiune intraoculară mare
ai vârsta peste 60 de ani;
ai antecedente în familie ale acestei boli;
ai anumite afecțiuni, cum ar fi diabetul, bolile de inimă, hipertensiunea arterială și siclemia (sau anemia cu celule în seceră);
ai anumite afecțiuni oculare, cum ar fi miopia;
ai avut o leziune la ochi sau ai suferit anumite tipuri de intervenții chirurgicale la ochi;
ai o deficiență timpurie a estrogenului, cum se poate întâmpla după îndepărtarea ambelor ovare, înainte de vârsta de 43 de ani;
ai luat medicamente din clasa corticosteroizilor, în special picături de ochi, pentru o perioadă lungă.

Simptomele glaucomului

Semnele și simptomele glaucomului variază în funcție de tipul și de stadiul bolii. De exemplu, pentru glaucomul cu unghi deschis, simptomele sunt:

zone de orbire periferice sau în vederea centrală, frecvente la ambii ochi;
vedere în tunel, în stadiile avansate ale bolii.
În cazul glaucomului acut cu unghi închis, simptomele sunt:
durere de cap severă;
durere oculară;
greață și vărsături;
vedere încețoșată;
halouri în jurul luminilor;
roșeața ochilor.

Dacă este lăsat netratat, glaucomul va cauza, în cele din urmă, orbirea pacientului. Chiar și cu tratament, aproximativ 15% dintre oamenii cu glaucom vor orbi (își vor pierde vederea) la cel puțin un ochi într-un interval de 20 de ani.

Stabilirea diagnosticului de glaucom

Medicul îți va analiza istoricul și va efectua o examinare amănunțită a ochilor. Medicul oftalmolog poate să efectueze mai multe teste pentru a pune diagnosticul de glaucom, cum ar fi:

măsurarea tensiunii intraoculare (tonometria oculară);
testarea atrofierii / deteriorării nervului optic;
verificarea zonelor în care pacientul și-a pierdut vederea (testele câmpului vizual);
măsurarea grosimii corneene (pahimetria corneană);
inspectarea unghiului de drenaj (gonioscopia).

Cum se tratează glaucomul?

Deteriorarea provocată de glaucom nu este reversibilă, însă tratamentul și controalele periodice pot ajuta la încetinirea sau la prevenirea pierderii vederii, în special dacă diagnosticul de glaucom este pus într-un stadiu incipient al bolii.

Obiectivul tratamentului pentru glaucom este de a reduce tensiunea sau presiunea intraoculară (din interiorul ochiului). În funcție de situație, opțiunile de tratament ale pacientului pot include: picăturile de ochi, tratamentul cu laser sau operația (intervenția chirurgicală).

Picături pentru glaucom

Tratamentul pentru glaucom începe adeseori cu prescrierea unor picături de ochi. Aceste picături pot ajuta la scăderea tensiunii oculare, îmbunătățind modul în care lichidul (umoarea apoasă) se scurge, adică părăsește ochiul, sau prin reducerea cantității de lichid pe care ochii o produc.

Picăturile pentru glaucom prescrise de medic includ următoarele variante:

prostaglandine - aceste medicamente sporesc eliminarea lichidului (umoarea apoasă) din ochi și reduc tensiunea intraoculară;
betablocante - medicamentele din această clasă reduc producția de umoare apoasă din ochi și, prin urmare, scad presiunea intraoculară;
agoniști ai receptorilor alfa adrenergici - aceste medicamente reduc producția de umoare apoasă și încurajează eliminarea acestui lichid din ochi;
inhibitorii anhidrazei carbonice - rareori folosite pentru glaucom, aceste medicamente pot reduce producția de lichid din ochi;
agenți colinergici sau agenți miotici - aceste medicamente cresc gradul de eliminare a umorii apoase din ochi.

Medicamente pentru glaucom

Dacă picăturile de ochi în sine nu reușesc să scadă tensiunea intraoculară până la nivelul dorit, medicul poate prescrie, de asemenea, medicamente orale pentru glaucom, de obicei inhibitori ai anhidrazei carbonice.

Tratament chirurgical pentru glaucom

Alte opțiuni de tratament pentru glaucom includ terapia cu laser și diverse proceduri chirurgicale. Medicul poate recomanda efectuarea unor intervenții chirurgicale clasice, poate recomanda intervenții cu laser sau alte tehnici care au scopul de a îmbunătăți scurgerea lichidului din interiorul ochiului, pentru a reduce tensiunea intraoculară.

Cum influențează glaucomul viața pacientului?

Prognosticul pentru glaucom depinde de când anume a fost detectată boala, mai ales că glaucomul influențează viața pacientului.

Calitatea vederii unui pacient cu glaucom

Dacă diagnosticul de glaucom este stabilit înainte să se întâmple o atrofiere ori o deteriorare semnificativă a nervului optic, prognosticul este în general bun, mai ales dacă pacientul este de acord cu tratamentul sugerat de medicul oftalmolog. Urmând tratamentul recomandat de specialist, calitatea vederii pacientului cu glaucom va fi îmbunătățită.

Încetinirea evoluției glaucomului

Deoarece deteriorarea ori atrofierea nervului optic este permanentă, iar nervii optici afectați anterior sunt mai predispuși la leziuni suplimentare, un diagnostic pus prea târziu necesită o terapie mult mai agresivă. De asemenea, cu cât diagnosticul este pus mai târziu, pacientul are un risc mai mare ca pe viitor să își piardă vederea, lucru care, din păcate, este garantat pe termen lung. Tocmai de aceea este importantă încetinirea evoluției glaucomului, printr-un diagnostic corect și prin respectarea tratamentului prescris de medicul oftalmolog.

Tratamentul permanent pentru glaucom

Daunele produse de glaucom sunt permanente - boala nu e reversibilă. Însă inovațiile din medicină și intervențiile chirurgicale de ultima generație pot ajuta la stoparea unor eventuale deteriorări ale ochiului. Nu uita că tratarea glaucomului este o muncă de echipă și că atât pacientul, cât și medicul trebuie să lucreze împreună. Oftalmologul îți va prescrie tratamentul permanent pentru glaucom, în funcție de tipul și de stadiul bolii. Așa că depinde de tine să urmezi recomandările medicului oftalmolog.

Analize periodice

Odată ce ai început să iei medicamente pentru glaucom și să folosești picăturile pentru această boală, medicul oftalmolog îți va cere să vii la cabinet, pentru controale, în mod regulat. În funcție de opinia specialistului, pot fi necesare analize periodice. Te poți aștepta să mergi la cabinetul oftalmologului la un interval de 3-6 luni. Cu toate acestea, acest interval poate să varieze, în funcție de nevoile tale de tratament. Dacă ai întrebări legate de starea ochilor tăi sau de tratamentul permanent pentru glaucom, discută cu specialistulrisc.

Prevenire glaucom

Examenele oculare regulate sunt cea mai bună formă de prevenire a leziunilor semnificative cauzate de glaucom. Detectarea precoce și tratamentul atent pot face ca pacienții să-și păstreze vederea pentru cât mai mult timp. În general, ar trebui să se facă o verificare pentru glaucom:

înainte de 40 de ani, la fiecare doi până la patru ani;
de la 40 la 54 de ani, la fiecare unu până la trei ani;
de la 55 la 64 de ani, la fiecare unu până la doi ani;
după vârsta de 65 de ani, la fiecare șase până la 12 luni.

Leziunile oculare pot duce la glaucom traumatic sau glaucom secundar, așa că protejarea ochilor este o altă modalitate de a preveni glaucomul. Purtarea ochelarilor de protecție este importantă atunci când se fac unele activități sportive cu potențial de rănire a ochilor sau diverse lucrări de construcții.

De asemenea, exercițiile fizice de intensitate moderată, cum ar fi mersul pe jos sau alergarea ușoară, câte 30 de minute de cinci ori pe săptămână, pot avea un efect de scădere a tensiunii intraoculare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NEI - Glaucoma
https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/glaucoma
Glaucoma - What is Glaucoma?
https://glaucoma.org/learn-about-glaucoma/what-is-glaucoma/
JAMA Network - The Ocular Hypertension Treatment Study. Baseline Factors That Predict the Onset of Primary Open-Angle Glaucoma
https://jamanetwork.com/journals/jamaophthalmology/fullarticle/270929
Studiul „The Ocular Hypertension Treatment Study. Baseline Factors That Predict the Onset of Primary Open-Angle Glaucoma”, apărut în Arch Ophthalmol. 2002;120(6):714-720. doi:10.1001/archopht.120.6.714, autori: Mae O. Gordon et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI