Tot ce trebuie să știi despre cistită

Cistita este deseori confundată cu anexita, din cauza simptomelor asemănătoare. Spre deosebire de anexită, inflamație a organelor sexuale feminine, cistita este o inflamație a vezicii urinare. Află mai multe din acest articol despre cauzele, simptomele și tratamentul cistitei.

Ce este cistita?

Cistita este o inflamație a mucoasei din interiorul vezicii urinare. Este confundată deseori cu anexita, inflamația localizată la nivelul organelor genitale, fiindcă principalul simptom, cel de disconfort abdominal, este similar. Femeile sunt mai predispuse la această afecțiune și este mai frecventă în sezonul rece, deși nu poate fi făcută nicio corelație medicală între frig și apariția infecției. Cel mai probabil, ca și în cazul multor alte boli, frigul scade rezistența sistemului imunitar.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cauze cistită

Cistita este provocată de o infecție bacteriană, care se declanșează atunci când bacteriile „vinovate” ajung în vezica urinară și o împiedică să își îndeplinească funcțiile. Aceste bacterii pătrund în organism prin uretră și provin în general din zona vaginală sau din intestine, cel mai frecvent diagnosticată prin urocultură fiind Escherichia Coli. 

Escherichia coli este, de asemenea, cea mai frecventă cauză a cistitei complicate, dar spectrul de agenți microbieni care pot provoca o infecție urinară complicată este mult mai larg și include organisme precum Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Pseudomonas, enterococi, stafilococi și chiar ciuperci. 

Incidența rezistenței antimicrobiene în infecțiile complicate este, de asemenea, semnificativ mai mare. Organismele rezistente notabile includ bacteriile producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins, precum și organisme rezistente la carbapenem și rezistente la fluorochinolone, în special E. Coli.

O altă cauză frecventă este igiena precară, care permite bacteriilor din zona anală să ajungă în dreptul uretrei. De asemenea, litiaza urinară poate genera lezarea mucoasei uretrei sau vezicii și înmulțirea germenilor existenți în mod natural în vezică și căile urinare.
Deshidratarea stă deseori la baza cistitei, fiindcă un consum mic de lichide împiedică eliminarea completă a bacteriilor din rinichi și vezică.

Cistitele sunt frecvente și în cazul femeilor însărcinate, deoarece sarcina presează vezica urinară, care se golește incomplet, dar și în cazul femeilor aflate în post-menopauză, din cauza nivelului scăzut de estrogen.

Aproximativ o treime dintre femei vor fi avut o infecție de tract urinar până la vârsta de 24 de ani și jumătate până la 32 de ani. Incidența este de 12% la femei, pe baza incidenței anuale auto-raportate. Cistita acută este mult mai frecventă decât pielonefrita, cu un raport estimat de 18 până la 28 de episoade de cistită pentru fiecare episod de pielonefrită. Incidența cistitei simple la bărbați este relativ scăzută: mai puțin de 10 cazuri pe an la 10.000 de bărbați sub 65 de ani.

Simptome cistită

Cistita se manifestă prin:

  • nevoie frecventă de a urina
  • durere sau usturime la urinare
  • cantitate mică de urină eliminată de fiecare dată
  • urină de culoare închisă, tulbure și uneori cu sânge
  • urină cu un miros înțepător
  • disconfort și dureri abdominale
  • durere în timpul actului sexual
  • lipsă de energie, stare generală proastă
  • febră

Diagnostic cistită

Diagnosticul cistitei se stabilește în urma unor investigații, pentru care se poate primi trimitere de la medicul generalist sau de familie: sumarul de urină și urocultura vor evidenția prezența anumitor bacterii în urină, iar o ecografie de abdomen inferior va evidenția dacă există inflamații la nivelul vezicii urinare.

Analize de urină și uroculturi

Adesea, în cazul femeilor tinere, care nu sunt însărcinate, care prezintă simptome tipice de cistită și mai ales în absența scurgerilor vaginale sau a iritației, suspiciunea clinică poate fi suficientă în stabilirea diagnosticului și inițierea tratamentului fără confirmare de laborator. 

Cu toate acestea, este foarte recomandat să se obțină o analiză de urină și o urocultură înainte de a începe tratamentul cu antibiotice. Dacă pacientul nu se simte mai bine cu antibioticul inițial, vor exista informații clinice inadecvate pentru a gestiona optim schimbările de tratament. 

Analizele de urină și uroculturile trebuie efectuate înaintea terapiei cu antibiotice la toți bărbații cu simptome de cistită acută și femeile cu factori de risc pentru infecții urinare complicate. De asemenea, sunt indicate la pacienții cu simptome atipice, la cei care nu răspund la tratament și la care simptomele reapar în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Un test de sarcină ar trebui făcut la femeile aflate la vârsta fertilă. 

Bărbații care au episoade recurente de cistită ar trebui să fie supuși unei evaluări pentru prostatită. La bărbații tineri care sunt activi sexual cu un singur episod de cistită, evaluarea urologică poate să nu fie indicată.

Investigații imagistice

Pacienții cu cistita complicată care nu răspund adecvat după 48-72 de ore de tratament antimicrobian vor necesita o evaluare suplimentară prin imagistica radiografică a tractului urinar superior. Aceasta poate fi sub formă de tomografie computerizată (CT) sau ultrasonografie. Imagistica CT este de obicei testul de elecție și este mai sensibilă în detectarea proceselor anormale care pot interfera cu răspunsul la tratament, cum ar fi obstrucția urinară, pietrele, diverticulii sau formarea abceselor.

Ecografia rinichilor poate fi adecvată la pacienții care ar trebui să minimizeze expunerea la radiații sau să evite în alt mod imagistica CT. Opțional, se poate face și o cistoscopie.

Tratament cistită 

Tratamentul cistitei constă în antibiotice, prescrise în funcție de bacteriile depistate în urma analizelor. Antibioticul va fi însoțit de antiinflamatoare și eventual suplimente naturale care să favorizeze eliminarea bacteriilor. Trebuie ca pacientul să bea multe lichide, peste 3 litri de apă pe zi, să se odihnească și să se protejeze de frig și umezeală.

Nitrofurantoină

Nitrofurantoina este, în general, antibioticul de primă alegere pentru cistita simplă. Nu contribuie la rezistența sau creșterea excesivă a drojdiei, are o rată de vindecare clinică ridicată de 79% până la 92% și poate fi utilizată în siguranță chiar și la pacienții mai în vârstă, atâta vreme cât rata lor de filtrare glomerulară este > 60 ml/min. S-a demonstrat că nitrofurantoina este mai puțin eficientă în infecțiile urinare unde pH-ul urinei este de 8 sau mai mare. Tratamentul cistitei cu nitrofurantoină se va recomanda pe cel puțin cinci zile.

Sulfametoxazol-trimetoprim

Se recomandă sulfametoxazol-trimetoprim pentru tratamentul cistitei când rezistența locală la antibiotic este <20%. Acest medicament are o bună penetrare tisulară, inclusiv în prostată. Rata generală de vindecare clinică este raportată la 79% până la 100%. Trimetoprimul poate fi utilizat singur cu o eficacitate similară la pacienții cu alergie la sulfametoxazol. Din păcate, rezistența la SMX-TMP tinde să se dezvolte relativ rapid.

Fosfomicină

Fosfomicina are o rată generală de vindecare similară cu nitrofurantoina. Este utilă împotriva multor organisme rezistente la medicamente, inclusiv E. coli și Enterococcus și nu este recomandată pentru utilizare inițială de rutină. Poate fi indicată atât pentru organisme Gram-negative, cât și pentru Gram-pozitive, inclusiv tulpini rezistente la vancomicină. Este mai puțin eficientă împotriva Klebsiella și Pseudomonas. 

Selecția medicamentelor ar trebui individualizată în funcție de pacient: alergii, efecte adverse, tolerabilitate, modele locale de rezistență bacteriană, potențiale interacțiuni medicamentoase.

Alte tratamente

Agenții antimicrobieni de linia a doua sunt utilizați la pacienții cu cistită acută cu factori sau circumstanțe care împiedică utilizarea agenților de primă linie. O cură de 5 până la 7 zile de beta-lactamă orală, cum ar fi amoxicilină-clavulanat 500 mg de două ori pe zi, cefpodoximă 100 mg de două ori pe zi, cefdinir 300 mg de două ori pe zi, cefadroxil 500 mg de două ori pe zi sau cefalexină 500 mg de două ori pe zi (de două ori pe zi) este de obicei preferată.

Dacă agenții beta-lactamici sunt contraindicați, se poate folosi doxiciclina sau o fluorochinolonă, cum ar fi ciprofloxacina, norfloxacina sau levofloxacina timp de trei zile în cistita simplă sau 7 până la 14 zile în cea complicată.

La un bărbat sănătos fără factori de risc pentru complicații sau orice simptome care sugerează o infecție în afara vezicii urinare, abordarea pentru tratamentul cistitei ar trebui să fie aceeași ca la femeile cu infecție urinară complicată. Pentru bărbații cu simptome severe, anomalii anatomice sau urologice sau suspiciune de afectare a prostatei, fluorochinolonele au fost recomandate pentru utilizare inițială ca terapie empirică în așteptarea rezultatelor culturii și testelor de susceptibilitate și a modelelor locale de rezistență la chinolone.

Tratament adjuvant

Ca adjuvant pe lângă tratamentul indicat de medic, poate fi utilizat, cu acordul acestuia, sucul de merișor, vitamina C și probioticele.

Complicații cistită

Infecțiile urinare pot fi rareori „duse pe picioare”, din cauza simptomelor supărătoare care nu pot fi trecute cu vederea. Există însă și cazuri în care infecția trece de vezica urinară și urcă până în rinichi. Pacientul va resimți dureri acute de spate și dureri în special în zona rinichilor, însoțite de febră și stare generală proastă.

Prognostic cistită

Pacienții cu cistită necomplicată observă de obicei o calmare a simptomelor în decurs de trei zile după inițierea terapiei cu antibiotice. Cistita recurentă apare la 25% dintre femei în decurs de șase luni de la primul episod, iar rata crește la femeile cu mai mult de o infecție urinară anterioară. Complicațiile sunt rare, mai ales la pacienții care sunt tratați corespunzător și pot fi pielonefrită, formarea abcesului renal sau perinefric, tromboza venei renale, septicemie, insuficiență renală acută, pielonefrită emfizematoasă, prostatită.

Prevenire cistită

Cistita poate fi prevenită prin menținerea unei igiene genitale corecte, cu produse fără parfum, purtarea lenjeriei intime din bumbac, golirea completă a vezicii urinare când se merge la toaletă și urinare imediat după sex și hidratare corespunzătoare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS Inform – Cystitis
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/kidneys-bladder-and-prostate/cystitis
MedlinePlus - Cystitis – acute 
https://medlineplus.gov/ency/article/000526.htm
NCBI - Natural therapeutics for urinary tract infections-a review
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7498302/
Studiul „Natural therapeutics for urinary tract infections - a review”, apărut în Futur J Pharm Sci. 2020; 6(1): 64. Published online 2020 Sep 18. doi: 10.1186/s43094-020-00086-2, autor: Sarita Das


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0