Endometrioza

Endometrioza este o boală cronică ce afectează femeile aflate la vârsta reproductivă și se caracterizează prin prezența de țesut asemănător endometrului (structural și funcțional) în afara cavității uterine, cu preponderență în cavitatea abdominală, la nivelul peritoneului și al ovarelor, dar și în alte locuri precum peretele uterin (adenomioza) sau în peretele abdominal. Simptomele principale ale endometriozei sunt dismenoreea (durere foarte puternică la menstruație), dispareunia (durere la contact sexual) și infertilitatea.

Crezi că s-ar putea să suferi de endometrioză? AFLĂ ACUM! COMPLETEAZĂ CHESTIONARUL și

TESTEAZĂ-TE GRATUIT

Ai nevoie de asistență în completarea chestionarului? Contactează Operatorii DOC-Affidea:

40 37 330 3082

Endometrioza este o boală în care, în principal, țesutul endometrial ajunge, prin diferite mecanisme, în afara cavității uterine, unde se implantează, transformându-se ulterior în țesut endometriozic. Cauzele includ mai multe tipuri de factori, inclusiv genetici (care conduc la apariția unei predispoziții imunologice), dar și de mediu.

Ce este endometrul?

Endometrul reprezintă țesutul care tapetează cavitatea uterină și are rolul de a furniza un suport implantării embrionului. De regulă, endometrul se elimină lunar, prin menstruație, în cazul în care implantarea nu a avut loc.

Ce zone sau organe sunt afectate de endometrioză?

Practic, orice organ aflat în cavitatea abdominală poate fi afectat de prezența implanturilor de endometrioză, în funcție de gravitatea extinderii bolii. Însă, cel mai des sunt afectate organele rezidente în pelvis: suprafața uterului, ovarele, vezica urinară, rectul, sigmoidul, intestinul subțire, ureterul, dar și organe aflate la distanță precum ficatul, cecul sau apendicele. Cele mai frecvente zone în care găsim leziuni de endometrioză sunt fundul de sac Douglas, ligamentele utero-sacrate, peritoneul utero-vezical și peritoneul parietal, dar le putem găsi până și pe diafragm (mușchiul care separă abdomenul de torace).

Tipuri [principale] de endometrioză

1. Endometrioză peritoneală superficială - cea mai puțin gravă formă de endometrioză, când țesutul endometrial ectopic se  implantează pe peritoneu, acea membrană foarte subțire care căptușește peretele cavității abdominale,  precum și majoritatea organelor intraabdominale.
2. Chisturi ovariene endometriozice -  chisturi cu un conținut ciocolatiu, vâscos, unice sau multiple și dispuse la nivelul unui singur ovar sau al amândurora. Dimensiunile pot ajunge chiar și la 10-15 cm.  
3. Endometrioză care se infiltrează profund - când țesutul endometriozic invadează organele atinse de boală, afectându-le inițial structura, iar ulterior și funcționalitatea. Forma această a bolii poate să afecteze rectul, vezica urinară, ureterul și intestinele. Procesele inflamatorii și evoluția în sine a bolii pot să producă aderențe majore ale organelor în cauză, ajungându-se în faze severe la așa numitul „pelvis înghețat”, situație  găsită la doar 1-5% dintre pacientele cu endometrioză.
4. Endometrioză care afectează peretele abdominal - când țesutul ectopic endometrial ajunge să se dezvolte în peretele abdominal. Cel mai frecvent se întâmplă la ceva timp după o cezariană,  în zona cicatricei postoperatorii.

Cauzele endometriozei
Deși nu există încă un consens, există mai multe teorii care pot explica apariția afecțiunii:

1. Menstruația retrogradă - mecanism datorat unor contracții uterine anormale care, în loc să împingă resturile de endometru prin canalul cervical în vagin, permit evacuarea acestor fragmente de țesut și prin orificiile tubare, în cavitatea peritoneală. Aici, în mod normal, aceste resturi sunt digerate de o populație de celule ale sistemului imunitar numite macrofage „gunoier”. Din cauza disfuncției imunologice care stă la baza apariției endometriozei, aceste celule nu reușesc să curețe cavitatea abdominală de aceste „deșeuri”. Fragmentele endometriale ectopice sunt alcătuite din țesuturi vii care, în „dorința” lor de a supraviețui, aderă de suprafața peritoneală și declanșează un proces de angiogeneză (atragere și formare a unor vase de sânge care le alimentează). Leziunile endometriozice astfel formate au același comportament ca al endometrului, adică „menstruează” și deci sângerează.
2. Predispoziții genetice - astfel încât anumite zone ale peritoneului se pot transforma spontan în leziuni de endometrioză (metaplazie celomică). 
3. Mecanismele de transplant la distanță - ca un fel de metastaze, care explică existența leziunilor de endometrioză în afara cavității abdominale, cum ar fi cele de la nivelul plămânilor sau al creierului.

Problemele și simptomele din endometrioză sunt generate de faptul că, în timpul menstruației, țesutul ectopic sângerează, similar endometrului din interiorul uterului. Însă, la nivel ectopic, organismul nu are dezvoltate mecanisme de reparare cum sunt cele existente la nivelul mucoasei uterine, așa că vindecarea se face prin cicatrizare, care uneori este atât de agresivă încât conduce la adevărate fuziuni între organe sau chiar la distrugeri majore ale structurilor țesuturilor afectate.

Factori de risc care favorizează apariția endometriozei

• nuliparitatea (absența nașterilor)
• vârsta (femeile care sunt la vârsta reproductivă)
• debutul primei menstruații la o vârstă fragedă
• intrarea la menopauză la o vârstă înaintată
• cicluri menstruale scurte (de exemplu, la mai puțin de 27 de zile)
• menstruații abundente (flux menstrual mare), care durează mai mult de 7 zile
• un nivel mai mare de estrogen în corp sau o expunere mai mare, de-a lungul vieții, la estrogen exogen
• un indice de masă corporală (IMC) mic
• una sau mai multe rude de sânge (mama, mătușa sau sora) cu endometrioză

De regulă, endometrioza se dezvoltă la mai mulți ani după debutul menstruației. Semnele și simptomele bolii pot să se atenueze temporar odată cu sarcina și pot să dispară complet după instalarea menopauzei. Însă, aceste simptome subiective diferă de la o femeie la alta, iar disconfortul generat nu duce întotdeauna la diagnosticare. Multe femei își descoperă afecțiunea din cauza problemelor de infertilitate sau în timpul altor tipuri de investigații pentru alte probleme de sănătate.

Principalul simptom este durerea în pelvis, de obicei în timpul menstruației. Pacienta, însă, poate să simtă durere la contactul sexual, în timpul defecării sau atunci când urinează. Alte simptome mai puțin specifice ale endometriozei pot fi: menstruațiile foarte abundente, oboseala, diareea, constipația, balonarea și greața.

Prima suspiciune de diagnosticare apare după efectuarea anamnezei, adică după discuția pe care doctorul o are cu pacienta, care subliniază existența durerii la menstră, a durerilor la contact sexual sau a imposibilității de a rămâne însărcinată după mai mult de un an de încercări. Examenul clinic pelvin poate releva anumite deviații de la normal doar când boala este extrem de avansată, cu afectarea elasticității țesuturilor pelvine, a mobilității organelor din pelvis sau prin palparea nodulilor rectovaginali (în spatele uterului). Imagistic, prin ecografie simplă transvaginală, se pot depista doar chisturile endometriozice ovariene și, uneori, prezența de țesut cicatricial, fibros, la nivelul septului recto-vaginal.

Însă, diagnosticul de endometrioză se pune cu certitudine după vizualizarea directă a leziunilor în cursul unei operații (clasice sau laparoscopice). Laparoscopia exploratorie este o procedură chirurgicală minim invazivă considerată ca „standard de aur” în diagnosticul endometriozei, care oferă informații precise despre localizarea și  extinderea bolii, utilă și în efectuarea tratamentului chirurgical. Diagnosticul de endometrioză se confirmă prin examenul histopatologic în cazul în care aceste leziuni pot fi excizate.

Complicatiile si riscurile endometriozei
Dacă nu este descoperită și tratată la timp, endometrioza poate să ducă la:

• Infertilitate - principala complicație a endometriozei este faptul că afectează în mod negativ fertilitatea femeii. Aproximativ jumătate dintre femeile cu endometrioză pot întâmpina probleme atunci când încearcă să rămână însărcinate. Endometrioza poate bloca trompele uterine și poate împiedica unirea spermatozoizilor cu ovulul, iar astfel nu are loc fecundarea (fertilizarea). Boala pare să afecteze fertilitatea și în moduri mai puțin directe, spun medicii, cum ar fi faptul că afectează negativ calitatea ovulului și a endometrului.
• Cancer ovarian - există studii care afirmă că neoplasmul ovarian apare într-un procent mai mare la persoanele cu endometrioză, însă trebuie să reținem că, totuși, riscul de a dezvolta cancer ovarian pe durata întregii vieți este relativ scăzut. Alte studii nu au confirmat această asociere. Deși este mai rar, un alt tip de cancer, numit și adenocarcinom asociat endometriozei, se poate dezvolta mai târziu la acele femei care au avut endometrioză.
• Alte complicații - chiar dacă fertilitatea nu este un motiv de îngrijorare, controlul durerii cronice la aceste paciente poate fi extrem de dificil. Depresia, anxietatea și alte probleme la nivelul sănătății mintale nu sunt rare, așa că pot fi și ele considerate complicații ale endometriozei.

Stadiile endometriozei
Conform modelului propus de Societatea Americană de Medicină Reproductivă (cel mai utilizat model în practică), medicii acordă puncte în funcție de răspândirea țesutului endometrial ectopic, de profunzimea la care s-a „implantat" acest țesut și de zonele din corp care sunt afectate de boală. Pe baza rezultatelor obținute astfel, endometrioza este diagnosticată în unul dintre cele patru stadii:

1. Stadiul 1 sau endometrioză minimală - există foarte puține leziuni sau răni mici, adică puține zone în care s-a implantat țesutul endometrial. Leziunile se pot afla pe organe sau pe țesutul care căptușește cavitatea pelvina sau cavitatea abdominală. Există foarte puțin țesut cicatricial sau nu există deloc.
2. Stadiul 2 sau endometrioză ușoară - există ceva mai multe leziuni endometriale comparativ cu cele din stadiul 1. Acestea sunt și mai adânci, în anumite țesuturi, și este posibil să existe și țesut cicatricial
3. Stadiul 3 sau endometrioză moderată - există multe leziuni endometriozice, care se află în profunzime. Pacienta poate avea și mici chisturi pe unul sau pe ambele ovare, iar medicul descoperă benzi groase de țesut cicatricial, numite aderențe.
4. Stadiul 4 sau endometrioză severă - aceasta înseamnă că țesutul endometrial este cel mai răspândit, în comparație cu ce se întâmplă în celelalte stadii. Pacienta poate avea multe leziuni endometriozice care sunt în profunzime și poate avea și aderențe cu o grosime mai mare. De asemenea, în organismul ei există chisturi endometriozice mari pe unul sau pe ambele ovare.

Însă, endometrioza nu evoluează întotdeauna de la un stadiu la următorul. Dacă boala este lăsată netratată, ea poate să rămână în același stadiu odată cu trecerea timpului sau, la unele paciente, boala se poate agrava sau se poate ameliora în timp.

Endometrioza este o boală cronică distructivă, evolutivă și recurentă (reapare). Capacitatea distructivă nu este predictibilă, boală putând afecta practic orice organ pelvin, chiar dacă sunt relativ rare cazurile cu afectare multiorganică. De asemenea, ritmul de evoluție al bolii nu poate fi cuantificat.

Mergi la medic dacă suferi de dureri exagerat de mari în timpul menstruației, mai ales dacă sunt însoțite de sângerări excesiv de abundente sau dacă observi sângerări și în afara ciclului obișnuit.

Deși durerile, crampele și sângerările intră în spectrul manifestărilor corporale normale, în afara anumitor parametri acestea pot semnala prezența anumitor afecțiuni ginecologice.

În plus, nu vorbim doar despre disconfort. Dacă nu sunt diagnosticate la timp și nu se acționează corespunzător, consecințele și complicațiile pot fi cât se poate de grave.

Diagnoza și tratamentele potrivite sunt doar cele stabilite de medicul specialist, în urma investigațiilor adecvate.