Scorul ROMA in cancerul ovarian: ce este si cum se interpreteaza rezultatele
Scorul ROMA in cancerul ovarian: ce este si cum se interpreteaza rezultatele
Scorul ROMA in cancerul ovarian: ce este si cum se interpreteaza rezultatele
Scorul ROMA este utilizat în evaluarea riscului de malignitate în cazul unei tumori ovariene și contribuie la stabilirea tratamentului. Tumora ovariană este o problemă clinică frecvent întâlnită în practica zilnică. Atât cancerul ovarian benign, cât și cel precoce se pot prezenta cu masele anexe care sunt observate la imagistica efectuată din alte motive. Nu există simptome specifice care să confirme diagnosticul de cancer ovarian. Riscul unei femei de-a lungul vieții de a dezvolta cancer ovarian este de aproximativ 1 din 70, potrivit statisticilor.
CA 125 este un marker tumoral utilizat pe scară largă pentru evaluarea maselor anexe, dar nu are sensibilitate și specificitate. Un algoritm de risc de malignitate (ROMA) este un test recent, care combină markerul tumoral CA 125 și HE4 cu starea de menopauză într-un scor numeric.
Administraţia pentru Medicamente şi Alimente (FDA) din SUA a aprobat scorul ROMA pentru a distinge masele pelvine maligne de cele benigne recent în 2011. Scorul ROMA nu este conceput ca un test de screening sau de diagnostic independent pentru cancerul ovarian, ci este un test de diagnostic diferențial pentru femeile cărora li s-a descoperit deja o masă pelvină.
Se recomandă ca femeile care au o masă pelvină cu risc ridicat de cancer ovarian să ajungă la ginecologie oncologică. Tratamentul specializat îmbunătățește rezultatele pacientelor, ceea ce duce la mai puține complicații și la rate mai bune de supraviețuire în comparație cu pacientele tratate de chirurgi mai puțin familiarizați cu terapia cancerului ovarian.
Ce este scorul ROMA
Algoritmul de estimare a riscului de malignitate ovariană (ROMA) încorporează markerul tumoral 125 (CA125), proteina epididimală umană 4 (HE4) și statutul de menopauză, pentru a integra femeile care prezintă o formațiune pelvină într-un grup cu risc mare sau într-unul cu risc scăzut pentru identificarea unei malignități ovariane.
Scorul ROMA este indicat pentru femeile care îndeplinesc următoarele criterii: au mai mult de 18 ani, prezintă o masă pelvină pentru care este planificată o intervenție chirurgicală și nu au ajuns încă la un medic oncolog. Scorul ROMA trebuie interpretat împreună cu evaluarea clinică și radiologică a pacientei.
Cum se interpretează scorul ROMA
La femeile aflate în premenopauză, un scor ROMA <1,14 înseamnă un risc scăzut de a se identifica un cancer de ovare epitelial. Algoritmul de estimare a riscului de malignitate ovariană de 1,14 sau mai mare indică un risc ridicat de a se găsi cancer ovarian în timpul intervenției chirurgicale.
La femeile aflate în postmenopauză, un scor ROMA <2,99 înseamnă un risc scăzut de a li se găsi cancer de ovare epitelial, în timp ce o valoare ROMA de 2,99 sau mai mare indică un risc ridicat de cancer ovarian.
Utilizarea acestor secvențe asigură o specificitate de 75% și sensibilitate de 84% la pacientele cu cancer de ovar epitelial în stadiile I-IV.
Măsuri de precauție în utilizarea scorului ROMA
Algoritmul de estimare a riscului de malignitate ovariană nu trebuie utilizat fără o evaluare independentă clinică sau radiologică și nu este destinat să stabilească dacă o pacientă trebuie să apeleze la o intervenție chirurgicală. Un rezultat ROMA cu probabilitate redusă în contextul unei evaluări inițiale pozitive a riscului de cancer nu ar trebui să împiedice trimiterea pacientei la ginecologie oncologică.
Scorul ROMA nu a fost validat pentru următoarele grupuri: femei tratate anterior pentru tumori maligne, femei tratate în prezent cu chimioterapie, femei însărcinate sau femei cu vârste mai mici de 18 ani. Markerii serici nu sunt specifici pentru malignitate și valorile pot varia în funcție de metodă. Valorile obținute cu diferite metode de analiză nu pot fi utilizate în mod interschimbabil.
În cazuri rare, pot apărea interferențe cauzate de titrele extrem de ridicate de anticorpi la reactivi specifici (de exemplu, anticorpi heterofili, streptavidină sau ruteniu). Laboratorul trebuie avertizat dacă rezultatul nu se corelează cu prezentarea clinică.
Cancerul ovarian apare mai ales după 50 de ani
Cancerul ovarian afectează mai ales femeile care au trecut prin menopauză (de obicei, acestea au peste 50 de ani), dar poate afecta uneori și femeile mai tinere. Nu se cunoaște cauza exactă a cancerului ovarian, dar anumiți factori pot crește riscul de a face boala, precum:
- Un istoric familial de cancer ovarian sau de sân - acest lucru ar putea însemna că persoana a moștenit gene care îi cresc riscul de cancer
- Terapia de substituție hormonală (deși, în general, creșterea riscului de cancer este foarte mică în urma acestor tratamente)
- Endometrioza (o afecțiune în care țesutul care căptușește uterul crește și în afara acestuia)
- Dacă persoana suferă de obezitate sau este supraponderală
- Fumatul
- Lipsa de exercițiu fizic (minimum 30 minute de mișcare pe zi)
- Expunerea la azbest.
Simptomele cancerului ovarian nu sunt întotdeauna ușor de recunoscut, deoarece sunt similare cu cele ale unor afecțiuni mai frecvente, cum ar fi sindromul intestinului iritabil: balonare, abdomen umflat, disconfort în zona pelvină, nevoia de a urina des, senzație de sațietate rapidă (deși persoana nu mănâncă mult). Tratamentul acestui tip de cancer depinde de măsura în care s-a răspândit și de sănătatea generală a pacientei.
Cât de precis este scorul ROMA?
Potrivit unui studiu recent, diferențierea malignității de bolile benigne este cheia managementului cu succes al maselor anexe 1. În acest scop a fost utilizat algoritmul de risc de malignitate (ROMA) în cadrul unui studiul unde oamenii de știință au calculat prospectiv valorile ROMA înainte de intervenția chirurgicală pentru masele anexe. Riscul calculat a fost apoi corelat cu constatările histologice, iar rezultatele au fost analizate în funcție de starea de menopauză. Valoarea limită ROMA a fost determinată folosind curba ROC și au fost calculate valorile de sensibilitate, specificitate și predictive.
În cadrul studiului au fost incluse 94 de paciente cu mase anexe, 65 (69,1%) au avut cancer ovarian epitelial și 29 (30,9%) au fost diagnosticate cu tumori benigne pe histopatologie. Atât la pacientele în pre- și postmenopauză, valorile ROMA au fost semnificativ mai mari la pacientele cu malignitate comparativ cu cele cu boală benignă (p < 0,05).
Scorul ROMA a fost de o valoare diagnostică semnificativă atât la pacientele în premenopauză (ASC = 0,914, Z = 10,81, p < 0,001) cât și la pacientele în postmenopauză (ASC = 0,975, Z = 21,501, p 0,01).
La femeile aflate în premenopauză, ROMA > 13,3% a reușit să diferențieze pacientele cu tumori maligne de cele benigne, cu o sensibilitate de 97,06% și o specificitate de 85,00%.
Prin urmare, scorul ROMA este un test util și precis pentru diferențierea cancerului ovarian epitelial de masele ovariene benigne. Sunt necesare studii suplimentare pentru a compara performanța ROMA cu indicele de risc de malignitate (RMI), CA 125 și HE4. Astfel de studii comparative vor fi de ajutor clinicianului în a decide cel mai bun instrument de diagnostic pentru femeile cu mase anexe.
Noutăți în tratamentul cancerului ovarian
Cancerul ovarian epitelial se caracterizează prin eterogenitate morfologică cu 4 subtipuri biologice moleculare (similar imunoreactiv, asemănător diferențiat, asemănător proliferativ, asemănător mezenchimatos) cu prognostic diferit.
Limfadenectomia sistematică a ganglionilor limfatici negativi clinic nu are niciun efect asupra supraviețuirii globale în cancerul ovarian avansat.
Chimioterapia standard pentru cancerul ovarian avansat constă din șase cicluri de carboplatina și paclitaxel, într-un ciclu de trei săptămâni. Chimioterapia intraperitoneală nu este o terapie standard.
Terapia anti-hormonală cu un inhibitor de aromatază joacă un rol minor în terapia atât a cancerului ovarian seros de grad scăzut (LGSOC), cât și a cancerului ovarian seros de grad înalt (HGSOC).
O realizare majoră în terapia cancerului ovarian au fost rezultatele studiului SOLO-1, în care olaparib ca monoterapie de întreținere de primă linie a dus la un risc general cu 70% mai mic de progresie a bolii la pacienții cu mutație avansată a genei (BRCA) a cancerului de sân și cancerului ovarian.
O meta-analiză efectuată pe 22 de studii clinice randomizate cu 11.254 de paciente demonstrează că terapia cu inhibitori ai angiogenezei poate îmbunătăți semnificativ supraviețuirea fără progresie și supraviețuirea globală la pacientele cu cancer ovarian 2.
Rezultatele subgrupurilor sugerează diferențe în beneficiul supraviețuirii globale în tratamentul de primă linie comparativ cu tratamentul la recidivă. Supraviețuirea fără progresie s-a îmbunătățit atât în tratamentul de primă linie, cât și în tratamentul recurent .
Supraviețuirea fără progresie și supraviețuirea globală în grupul recurent au fost prelungite atât în grupul rezistent la platină și grupul sensibil la platină. Totuși, această terapie este asociată cu un risc mai mare de evenimente adverse frecvente de grad ≥ 3 cum ar fi boala tromboembolică arterială, ascită, diaree, perforații gastro-intestinale, cefalee, hemoragie, hipertensiune arterială, hipokaliemie (diminuarea cantității de potasiu din organism), leucopenie (scăderea numărului de globule albe), durere, proteinurie (prezența proteinelor în urină), trombocitopenie și tromboză sau embolie.
Această meta-analiză sugerează că inhibitorii angiogenezei pot îmbunătăți semnificativ supraviețuirea fără progresie și supraviețuirea globală la pacientele cu cancer ovarian și pot crește incidența evenimentelor adverse comune.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Diagnostic Value of Risk of Malignancy Algorithm (ROMA) in Adnexal Masses”, J Obstet Gynaecol India. 2020 Jun, Vijay Kumar, Shiv Rajan, Sameer Gupta, Naseem Akhtar, Sonali Sharma, Punnet Sinha, Sanjeev Misra, Arun Chaturvedi
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7239964/
2 Studiul „Multimodal Treatment of Primary Advanced Ovarian Cancer”, Anticancer Res. 2021 Jul, Michael Friedrich, Dominique Friedrich, Clayton Kraft, Christoph Rogmans
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34230119/
American College of Obstetricians and Gynecologists - Management of adnexal masses
https://www.acog.org/clinical/clinical-guidance/practice-bulletin/articles/2016/11/evaluation-and-management-of-adnexal-masses
The University of Iowa Department of Pathology - ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm)
https://www.healthcare.uiowa.edu/path_handbook/handbook/test3467.html
![Ciclurile lungi și neregulate cresc riscul de deces prematur [studiu]](https://img.gs/shcfmqtrbf/798x531/https://doc.ro/uploads/photos/uploads/2020/DECEMBRIE/cicluri-neregulate-deces-prematur.jpg "Ciclurile lungi și neregulate cresc riscul de deces prematur [studiu]")
Doar medicul poate emite diagnosticul de cancer ovarian si analizeaza si scorul ROMA alaturi de alte date si evaluari clinice dar si imagistice, mai ales ca trebuie coroborat si cu varsta dvs si situatia pre-sau postmenopauza, nu este valabil de exemplu daca valorile factorului reumatoid este mai mare de 250 UI/ml etc. Deci medicul va face o analiza mai complexa a datelor.
Atat markerii tumorali CA125 si proteina HE4 si testul ROMA sunt utilizate pentru a orienta clinicianul in diferentierea riscului scazut de cel ridicat pentru cancer ovarian epitelial, nu pentru a emite un diagnostic.
Sanatate multa!
Bună ziua,
Rezultatele testului obținut trebuie interpretate în contextul valorilor limită indicate pe buletinul de rezultat. În funcție de testul utilizat de laborator, rezultatele obținute, respectiv încadrarea într-o anumită categorie de risc, pot să difere de la un tip de test utilizat la altul. Cu toate acestea, testul respectiv evidențiază doar un risc, un parametru statistic în baza căruia se poate ridica, cel mult, o suspiciune. Nu se poate stabili un diagnostic de cancer doar pe baza unui test de risc. Diagnosticul poate fi stabilit numai în urma unui set amănunțit de investigații care poate să includă explorări imagistice, analize de laborator mult mai amănunțite, biopsie și examen anatomopatologic, imunohistochimic, și/sau genetic. În cazul în care vă preocupă posibila existență a unui cancer, cel mai bine ar fi să discutați despre aceasta cu medicul dumneavoastră ginecolog, care vă poate îndruma către explorările și analizele adecvate cazului dumneavoastră.
Sănătate și numai bine!
